Cuplul Bellu-Bitang reacţionează în scandalul bătăilor aplicate gimnastelor: „Am vrut să pregătim copiii ca pe nişte oameni care să reziste la orice“

Octavian Bellu şi Mariana Bitang

Scandalul declanşat de dezvăluirile pe care fosta gimnastă Maria Olaru le face în cartea sa e departe de a fi încheiat.

Cuplul Bellu- Bitang este acuzat că bătea gimnastele, cei doi reacţionând în apărarea lor. "„Este o formulă de marketing care costă foarte mult imaginea gimnasticii româneşti. Maria Olaru nu dă în Mariana Bitang şi Octavian Bellu, dă într-un sistem care şi asa traversează momente destul de critice. M-au sunat foste colege de-ale ei. Întreb si eu retoric, când trăirile ei erau cele reale. Am în faţă un mail pe care mi l-a trimis în anul 2002, în care abandonase deja activitatea de performanţă de 2 ani. Ea nu a fost singură în sală. Mai sunt si colege de-ale ei şi au şi ele un punct de vedere. Sunt sigură că vor avea şi ele ceva de spus. După o mediatizare de câteva zile în care aceste pasaje negative au fost scoase în evidenţă, poate cartea acum să fie completată cu mii de pagini de afirmaţii laudative şi efectul nu va mai fi acelaşi. Eu nu am vocabular acea frază cu călcâiele crăpate, nu am folosit-o în viaţa mea (n.r. ''Ce să faci, Bellu. cu ţărăncile astea? Nu vezi că au călcâiele crăpate, de le cântă greierii în ele?''). Nu vreau să fac analiză pe textul Mariei Olaru. Îi sugerez să mai scrie o carte în care să scrie comentariile ei şi injuriile la adresa antrenorilor care au determinat anumite reacţii”, a spus Mariana Bitang la emisiunea Wowbiz, de la Kanal D. 

Tot acolo a intervenit şi Octavian Bellu: "."Mă întristează ceea ce aud. Am văzut că Maria şi-a ţinut un jurnal în care şi-a notat anumite lucruri. Ştiam că există în obiceiul gimnastelor să ţină un astfel de jurnal, dar chiar după atâtea vreme, un jurnal scris de un copil la 12 ani reprezintă viziunea pe care o avea despre viaţă de gimnastă la vârstă respectivă. Eu nu o să întru în polemică cu Maria Olaru. Am muncit împreună şi rezultatele s-au văzut. Şi eu şi Maria suntem produsul unui sistem cu lumini şi umbre. Eu nu-mi aduc aminte în 1994 să fi avut o ieşire violenţă. Un om de 95 de kilograme să lovească un copil e total deplasat. Amintirile sunt ale ei. Dacă a rămas doar cu atât din ce s-a întâmplat în perioada respectivă este problema Mariei. Pe mine mă doare. Noi pentru aceşti copii am fost şi mamă şi tată şi maseur de multe ori. Simt o anumită tristeţe pe care nu pot să mi-o reprim. Eu am vrut să pregătesc aceşti copii că pe nişte oameni care să reziste la orice"