Copiuţe şi şpăgi la examenul pentru impresari

Scandalul "Bratu" a scos la iveală carenţe în pregătirea impresarilor, Gheorghe Popescu, de exemplu, declarând că nu ştia anumite articole din regulament, chiar dacă a primit licenţa în urma

Scandalul "Bratu" a scos la iveală carenţe în pregătirea impresarilor, Gheorghe Popescu, de exemplu, declarând că nu ştia anumite articole din regulament, chiar dacă a primit licenţa în urma unui examen.
"Mulţi colegi de-ai mei sunt de-a dreptul paraleli cu regulamentele. şi toate astea pentru că blătuiesc examenele. Stăteam în sală şi sunau telefoanele, anunţând că a fost primit un mesaj şi, instantaneu, după două minute, oamenii se duceau cu foile la
catedră
, iar la final rânjeau fericiţi că au trecut testul", a declarat unul dintre agenţi. "M-am enervat rău atunci. Eu am picat prima dată când am dat examenul. şi pe lângă că m-am supărat din cauza asta, ce văd? Un individ se duce la examinator cu foile goale. Îmi spun, lasă că-i bine, sunt unii chiar zero barat prin sală. Dar la final, când s-au aflat rezultatele, omul răspunsese bine la 25 de întrebări din 26, câte erau în acea perioadă, şi s-a văzut cu licenţa în buzunar. Eu am căzut. Asta-i viaţa", a povestit un al doilea procurator, care a adăugat că a aflat că putea rezolva totul din prima, cu o sumă ce se învârtea în jurul a 2.000 de dolari. Regulamentul după care se ghidează agenţii de jucători nu este un dosar cu o mie de file, în care să te pierzi zile întregi până să-i dai de cap. Se întinde pe câteva pagini A4 şi are doar 26 de articole, e mult mai mic decât Codul Penal, care se întinde pe aproximativ 50 de pagini A4 şi cuprinde 363 de articole. La acest regulament, în programa de examen se adaugă problemele legate de transferuri ce apar în statutele şi regulamente FIFA, UEFA şi FRF şi principiile de bază ale drepturilor persoanei (din codul civil), în total, programa fiind totuşi infinit mai redusă decât cea pe care trebuie să o parcurgă un elev la examenul de capacitate. Cu toate astea, nu sunt puţine persoane care, odată ajunse în faţă examinatorului, la Casa Fotbalului, nu reuşesc să treacă baremul din testul-grilă care cuprinde 20 de întrebări, 15 din reglementări interne şi 5 din reglementări internaţionale, fiecare răspuns fiind notat de la unu la trei puncte, în funcţie de gradul de dificultate al întrebării. Unul dintre cele mai bune exemple este cel al fostul internaţional Florin Răducioiu, care a avut nevoie de două examinări până să fie recunoscut drept agent FIFA.
Opt la FRF, doi la LPF
FRF a negat faptul că ar putea afla adevăratele sume de transfer ale jucătorilor în străinătate, motivând prin faptul că la Casa Fotbalului ajung doar contractele cluburilor din ţară care de obicei au sume declarate mai mici decât cele ale cluburilor din "afară". Persoane cu state vechi în fotbalul lui Naşu' au precizat însă că este imposibil să nu fie cunoscute date, atât timp cât câţiva ani buni după 1989, când impresarii au dat cele mai mari tunuri, exista în România o regulă de aur: 8 la FRF şi 2 la LPF (opt procente din suma de transfer la federaţie şi două procente la ligă).