Boberii romani se antrenau pe soseaua care cobora de la Cota 1.400 in Sinaia

* "Ne clantaneau dintii in gura si ne loveam de peretii bobului din cauza pavajului", povesteste fostul mare campion Didi Focseneanu, "dar aveam noroc ca inaintea noastra mergea o masina cu girofar si oprea circulatia" * "Va promit ca o sa facem o partie de bob pentru doua, patru sau chiar sase persoane", promitea acum cativa ani un politician din Sinaia, in conditiile in care nu exista bob de sase persoane

"Noi i-am invatat pe germanii din RDG sa-si faca partie si tot noi le-am dus primul bob", isi incepe povestirea fostul international roman de bob, Didi Focseneanu. "Dupa cinci ani, nemtii deveneau campioni olimpici". Era inceputul anilor '70, cand echipajele de bob romanesti faceau furori la nivel mondial. Locul doi in lume, titlul european si medalia de bronz la Olimpiada le permitea unor sportivi precum Panturu, Neagoe sau Focseneanu sa-i invete pe altii. Daca "invataceii" au dus bobul romanesc la uzina de avioane de la Dresda pentru un nou proiect, "profesorii" se antrenau pe partii improvizate. Faima de care se bucurau boberii romani i-a determinat pe mai marii regimului comunist sa aloce fonduri pentru o pista de bob cum putine existau in lume la acea vreme. Didi Focseneanu a fost protagonistul acelor ani de glorie. In prezent, la varsta de 69 de ani este un arbitru international cunoscut si pretuit peste hotare. "Lucrarile la partie au inceput in 1971 si nu s-au terminat nici astazi. A fost chiar la un pas de desfiintare pe la mijlocul anilor '80. Au venit niste securisti si au spus ca nu putem construi instalatie de inghetare artificiala cu amoniac pentru ca este substanta toxica si punem in pericol viata ilustrilor locatari de la Castelul Peles. I-am convins sa lase partia, dar nici instalatie n-am facut", isi aminteste Focseneanu. In aceste conditii, gheata este aruncata cu lopata pe pista, si chiar si asa, o astfel de operatiune costa mai mult de 70 de milioane de lei. Lipsa unei instalatii cu amoniac a condamnat bobul romanesc la uitare. Saracia a transformat partia de la marginea orasului Sinaia, daca nu intr-o constructie inutila, pentru ca din cand in cand mai coboara cate un bob pe ea, intr-un obiect de decor. Anul acesta, spre exemplu, nu s-a auzit nici un scrasnet de patine, iar pe podiumul din vecinatatea punctului de sosire nu s-a urcat decat un strat gros de zapada. Animalele din padurea care inconjoara partia sunt singurii "sportivi" care se aventureaza prin zapada care acopera cei peste 1200 de metri de pista si in timp ce povestea se derula o veverita isi croieste drum prin zapada groasa care incarca virajul 13, cel mai spectaculos al partiei. "Inainte veneau la Trofeul Carpati si zece mii de oameni, parca era stadion aici", povesteste fostul bober. Acum linistea adanca este sparta doar de strigatele jandarmilor care depun juramantul la unitatea de peste drum. Capriciile vremii au ucis orice fel de competitie pe singura partie de bob din Romania, iar bobul se inscrie printre putinele sporturi care nu au organizat campionat national. "Acum ti-e rusine sa mai pui afise, sa anunti lumea. Vine ploaia si se amana concursul". Povestea nu e noua, esecurile pistei de la Sinaia fiind cunoscute si la nivel continental, cu ocazia Campionatului European de juniori din 1977. "Atunci am avut la start 16 echipaje din toata Europa. A plouat de curgea apa pe partie ca pe jgheab. Acum ce era sa facem? Daca tot i-am chemat, i-am dus sa se distreze la un restaurant din Poiana Brasov, inainte sa se intoarca acasa. Culmea e ca dupa cateva zile au venit temperaturi de -14 grade", povesteste amuzat Focseneanu. In perioda de glorie a acestui sport, bobul se bucura de o mare atentie, sportivii beneficiind de o pregatire demna de o agentie spatiala. "Mergeam la Centrul de Aviatie Acrobatica si ne urcam in aparate pilotate de profesionisti. Trebuia sa ne obisnuim cu viteza si cu forta centrifuga. Am fost chiar si la laboratorul unde a fost testat Dumitru Prunariu, sa ne familiarizam cu forta G. Unii nu faceau fata, li se facea rau si cedau". Neajunsul unei partii naturale a facut ca echipajele romanesti sa recurga la practici amuzante, similare cu cele incercate doar de singura echipa de bob din Jamaica. "Ca sa ne putem antrena, se oprea circulatia pe drumul spre cota 2000, si ne dadeam drumul cu bobul direct pe sosea. Ne clantaneau dintii in gura si ne loveam cu casca de pereti din cauza pavajului. Noroc ca inaintea noastra mergea o masina care sa-i avertizeze pe trecatori", isi aminteste Didi Focseneanu. Din pacate, conditiile de acum sunt si mai proaste. Romania are in jur de 30 de baieti si 7 fete care au prins gustul bobului. Fosti atleti si studenti, ei trebuie sa faca deplasari in strainatate pentru a se pregati. Focseneanu imparte participantii de bob din lume in bogati si saraci. Daca "bogatii" acestui sport se bucura de zeci de boburi de cea mai buna calitate, la noi "saracii" doar patru se pot inscrie in competitii de inalt nivel. "La noi sunt sportivi care imbatranesc si se dau de 15-16 ori cu bobul in viata, pe cand strainii au 600-700 de coborari la activ". Cu toate neajunsurile, echipajul masculin de bob a ocupat locul 16 la ultima Cupa Mondiala. Paradoxal, autoritatile locale au pus intotdeauna in fruntea listei de prioritati modernizarea partiei de la Sinaia. Dupa 1990 toti primarii au promis ca se vor implica in reconditionarea partiei, dar promisiunile au ramas doar vorbe frumoase, iar sinaienii sunt pe cale sa-si piarda unul dintre simbolurile orasului. Didi Focseneanu isi aminteste o intamplare care ilustreaza cel mai bine dezinteresul autoritatiilor locale. "Acum doi ani a venit un domn Traskel, care este vicepresedintele Federatiei Internationale de Bob, pentru a ne oferi consultanta. S-a strans atunci puhoi de politicieni care nu aveau nimic in comun cu sportul. Un inalt demnitar a luat cuvantul si i-a promis solemn lui Traskel: "Va promit ca voi face o partie pentru boburi de doua locuri, de patru si chiar de sase", ceea ce este hilar, pentru ca nu s-au mai vazut echipaje de sase oameni". Prin functia sa de arbitru international, Focseneanu a vazut ce inseamna bobul in strainatate, iar diferenta este descurajanta. Desi si-a dedicat acestui sport intreaga viata, el nu crede ca partia de la Sinaia va prinde vreodata si zile bune. "Nu sunt pesimist, dar va spun ca nu se poate. Suntem o tara prea saraca!"