Revelion de artistă: amintiri din copilărie și magia unui nou început pe scenă
0De la bucuria copilului care poate sta treaz până mai târziu de Revelion până la lumina reflectoarelor și emoția spectacolului live, noaptea dintre ani rămâne un moment plin de magie și de semnificație.
Minelli, Nicole Cherry, Inna și Antonia au povestit pentru „Weekend Adevărul“ despre Revelionul copilăriei, cu tradiții și momente magice alături de familie, dar și despre modul în care trăiesc astăzi trecerea dintre ani – între scena spectaculoasă, amintirile dragi și noile obiceiuri păstrate pentru a le da mai departe celor mici
Minelli (36 de ani), cântăreață:
„După noaptea agitată de Revelion, mergeam la bunici să îi sorcovesc“
Îmi aduc aminte cu zâmbetul pe buze de fiecare trecere în noul an. Atunci când suntem mici pare că totul are o altă dimensiune, este magic și ne bucurăm sincer pentru orice lucru mic. Era tradiție să petrecem cu multe dintre rude, cu muzică, gălăgie și cu multă, multă mâncare pe masă. Clar, pentru mine, sărbătorile, dar în special noaptea de Revelion, erau unele chiar speciale, pentru că aveam voie să stau cât voiam, ceea ce nu se întâmpla niciodată în timpul anului, și ieșeam mereu în fața blocului, în gașcă, la ora 00:00 să dăm cu petarde și să aprindem artificii. Deși au trecut ani buni de atunci, Revelionul copilăriei mele rămâne un simbol al bucuriei simple și autentice, al sentimentului de apartenență și al magiei pe care o aduce un nou început.
De pe masă nu lipsea prea râvnita salată boeuf, care nu era cu vită, ci cu pui, dar era și este preferata mea (râde). Mamei îi place să facă mâncare și îmi amintesc că la orice sărbătoare masa era plină cu de toate: de la salata boeuf, de vinete, ouă umplute, sarmale, preparatele clasice gătite după tăierea porcului, și anume tobă, lebăr, șuncă etc. Până la cozonacul delicios, prăjituri diverse, tort. Era un adevărat festin! Am păstrat multe dintre aceste tradiții. Unele preparate le gătesc eu, dar de cele mai multe ori apelez la mama, care reușește să redea aceleași gusturi autentice ca în copilărie. Fiecare fel de mâncare este o amintire, o legătură cu acele momente speciale petrecute în familie, care mă fac să mă simt recunoscătoare pentru rădăcinile mele și pentru magia sărbătorilor.
A doua zi, după noaptea agitată de Revelion, mergeam uneori la bunici să îi sorcovesc. Era o tradiție simplă, dar plină de semnificație, un moment în care simțeam că aduc bucurie și un strop de noroc pentru anul ce începea. Îmi amintesc cu drag zâmbetele lor când mă vedeau la ușă, cu sorcova pregătită, și micile daruri pe care le primeam – fie bani, fie dulciuri, care pentru mine erau o adevărată comoară. Deși această tradiție nu era însoțită de alte obiceiuri elaborate, avea un farmec aparte, despre legătura cu familia și dorința de a începe anul cu gânduri bune. În rest, nu pot spune că aveam multe alte tradiții după ziua de Anul Nou. Era mai degrabă o perioadă de liniște, în care ne relaxam după agitația sărbătorilor și începeam să ne pregătim pentru revenirea la rutina obișnuită. Totuși, acele vizite la bunici rămân printre cele mai frumoase amintiri ale mele din această perioadă.
Mai târziu am avut parte de unul dintre Revelioanele de care îmi aduc acum aminte cu bucurie: am cântat pe o scenă imensă în Polonia, era pentru un show live care se ținea pe un stadion cu public. A fost o adevărată desfășurare de forțe totul: de la organizare, pregătiri, implicare, la public. A fost pur și simplu de vis!
Din fericire, nu am avut parte de momente dificile în niciunul dintre ani, lucru care sper să țină tot așa mult timp de acum încolo. De Revelion, de cele mai multe ori mă aflu pe scenă, cântând alături de trupă și trăind emoția momentului împreună cu publicul. Este o bucurie imensă să împărtășesc energia acestei nopți speciale, iar petrecerea continuă și după spectacol, alături de colegii mei. Ne relaxăm, râdem și celebrăm începutul noului an într-un mod unic.
Obiceiurile și tradițiile s-au schimbat față de cele din perioada în care eram copil, sunt tot mai puține tradiții dintre cele clasice, însă bucurie tot există în această perioadă, trebuie să existe, pentru că mi se pare magică și ține doar de noi să o menținem specială.
În prezent, încerc să fac totul cât mai plăcut, pentru că mi se par cele mai frumoase sărbători din an. Am păstrat tradiția mâncărurilor clasice – salata boeuf, ouă umplute, sarmale, cozonac – pe care încă le prepară Chef Mama (zâmbește). În ceea ce privește superstițiile, nu am. Nu port bani, nu îmi pun lenjerie de culoare roșie, nu prea cred în lucruri de genul acesta. Nu îmi mai propun nici rezoluții pentru noul an pentru că nu vreau să mai fiu dezamăgită. Mi s-a întâmplat să îmi propun lucruri, să îmi fac planuri și să nu se întâmple, și atunci prefer să iau lucrurile cum vin și să mă bucur de prezent mai mult.
Totuși, după ce magia sărbătorilor se stinge, începe să se instaleze nostalgia. Crăciunul și Revelionul trec întotdeauna prea repede, lăsând în urmă un sentiment de gol și liniștea care mă însoțește în primele zile ale anului. E o tranziție firească, dar uneori greu de dus, până când primăvara aduce din nou optimism și energie. E o perioadă foarte ciudată după ce trec Crăciunul și Revelionul, lucru pe care îl aud de la toată lumea cu care vorbesc, toți suntem cuprinși cumva de tristețe că a trecut toată magia și că urmează două luni destul de fade și răcoroase, ca ianuarie și februarie (zâmbește). Însă ne reluăm ușor, ușor activitatea și revine entuziasmul pentru anul în curs.
Nicole Cherry (26 de ani), artistă:
„Păstrez tradiția Sorcovei şi a Plugușorului pentru fiica mea“
În copilărie, de Revelion, eram mereu alături de întreaga familie – părinții mei, sora mea, bunicii. Eram cu toții împreună și asta mă făcea să simt că totul este magic și special, mă bucuram de prezența lor, de cadouri, de atenția și iubirea lor. Era plăcut să îi văd pe toți fericiți și optimiști, pregătiți de un an nou. Este o energie pe care și astăzi o regăsesc în familia mea, chiar dacă bunicii nu mai sunt cu noi. Îmi plăcea mult să colind, mă întâlneam cu prietenii și mergeam cu Sorcova și Plugușorul, ne distram, făceam și bani. Era ideal! Tot timpul erau nelipsite de pe masă salata boeuf, cârnații, friptura, prăjiturile, tortul. Și așa m-am obișnuit, așa că și acum nu lipsesc de la masa mea de Anul Nou, care de obicei e a doua zi, după ce mă întorc de la concerte. Când eram mică, Revelioanele însemnau distracție alături de familie, mă pregăteam entuziasmată de petrecere ca un adult. Apoi, Revelioanele mele au început să însemne să fiu la muncă, pe scenă. Dar chiar nu mă plâng. Îmi trăiesc visul!
Mă pricep la gătit și ador să o fac. Am învățat de la mama mea, care este o gospodină desăvârșită și mâncarea ei este extraordinară. Îmi place să primesc colindători de sărbători, e frumos, dar și să merg cu colindul pe la apropiați și să o învăț și pe Anastasia în acest spirit.
Sunt mereu pe scenă, iubesc să încep noul an în această energie superbă. Și apoi, de pe 1 ianuarie, mă liniștesc și mă bucur 100% de familia mea și de prieteni, mă odihnesc, mă uit la filme. Încep să simt și eu real că e vacanță. Nu am un anumit ritual sau de gest simbolic de Anul Nou. Constant fac aceleași lucruri: mă rog la Dumnezeu, am obiective clare mereu în minte, muncesc în fiecare zi cu determinare pentru a le îndeplini. Și toate îmi ies cu oamenii potriviți alături de mine: familia mea și echipa mea. Când trec în noul an sunt mereu entuziasmată, plină de energie bună, de optimism, de forță să construiesc și să îmi îndeplinesc vis după vis. Începutul de an este acel moment în care, în primul rând, iau o mică pauză, pentru că, de regulă, ultimele luni din an sunt nebune tare (râde). Dar e frumos, îmi place să mă implic în proiecte frumoase și nu regret. Dar simt mereu ca la începutul anului să iau o mică pauză, să acord atenție familiei mele, să petrecem timp împreună, să mă odihnesc și să îmi fac planuri și să setez obiectivele pentru anul care tocmai începe.
Cu siguranță, totul este diferit acum față de cum era atunci când eram eu mai mică în ceea ce privește tradițiile. Sunt alte vremuri acum. Și pentru mine arată Revelionul foarte diferit acum. Dacă înainte Revelionul era despre distracție și relaxare cu familia și prietenii, acum sunt cu o parte a familiei mele – soțul și trupa mea pe scenă, alături de oamenii care aleg să petreacă trecerea dintre ani la concertele noastre. Dar încerc să păstrez tradiția Sorcovei şi a Plugușorului pentru fiica mea Anastasia și nepoata mea, Amira. Cred că generațiile din prezent îmbină tradițiile și modalitățile noi de distracție.
Inna (38 de ani), cântăreață:
„Întotdeauna masa era plină de mâncare tradițională“
Nopțile de Revelion erau momentele în care mă bucuram că nu trebuie să adorm devreme și că pot sta până mai târziu cu adulții (deși clar nu rezistam foarte mult). Îmi plăcea să mă bucur de magia specială a unei seri în care ne pregăteam de un an nou și ne făceam planuri, veneau prieteni de familie la noi, vecini, și era o atmosferă plină de veselie. Întotdeauna masa era plină de mâncare tradițională (salata boeuf, prăjituri, cozonac). Acum mănânc tot ce mâncam și când eram copil, doar că varianta vegană, pentru că nu mai mănânc carne de câțiva ani. Bineînțeles că, dacă de Revelion sunt în diferite colțuri ale lumii, îmi place să încerc mâncarea specifică locului. Este o experiență plăcută. Dar în copilărie nu existau sărbători fără să merg la colindat, așa că Plugușorul, Sorcova nu lipseau din repertoriu. Colindam prin vecini alături de prietenii mei, ne distram și ne bucuram că facem bani să ne cumpărăm dulciuri și ce altceva ne mai doream, ceva ce Moș Crăciun poate nu ne adusese. Acum doi ani, Sărbătorile au fost mai triste și cu suferință pentru că am pierdut-o pe bunica mea, o persoană extrem de dragă mie. Mi-a fost greu să știu că ea nu mai e, am fost tristă, dar am urcat pe scenă, așa cum știu că și-ar fi dorit și ea. Era foarte mândră de mine.
Nu știu dacă legat de Revelion am preluat vreo tradiție pe care să o respect și azi, mai ales pentru că Revelionul înseamnă că sunt pe scenă și trăiesc intens trecerea în noul an. Apoi plec în vacanță – în general, luna ianuarie este despre vacanță, relaxare. Acumulez energie pentru noul an și planurile pe care le am. Deci de Revelion petrec alături de echipa mea și ne bucurăm că începe un nou an care ne găsește împreună. În ultimii ani de Revelion am avut concerte la Monte Carlo, Varșovia, în Malta, în Thailanda, dar și în România. Deci fiecare experiență a fost aparte, memorabilă. To many more! Începutul, noul an înseamnă pentru mine începutul unei noi oportunități de a ne îndeplini visurile, de a fi mai aproape de oamenii dragi, de a ne arăta iubirea. De aceea, în noaptea de Revelion simt bucurie, recunoștință că pot trăi momente speciale, că am oameni speciali alături de mine cu care îmi construiesc viața, fericire că sunt pe scenă și că fac ceea ce iubesc.
Antonia (35 de ani), cântăreață:
„Ține de fiecare dintre noi să păstrăm magia care ne aduce fericire“
În copilărie, de Revelion, stăteam acasă cu părinții sau mergeam în vizită la prieteni de familie sau vecini și petreceam împreună. Era o atmosferă plină de veselie, mă bucuram de artificii, de entuziasmul pe care îl vedeam pe fețele tuturor. Uneori, părinții mei mai pregăteau mâncarea specifică sărbătorilor din România, dar ne-am adaptat la viața din State și mâncam friptură, salate, muuulte dulciuri (eram și sunt înnebunită după dulciuri). În prima zi din noul an petreceam timp cu familia, cu prietenii, cu vecinii, nu făceam ceva special, mă bucuram de vacanță și simțeam cu totul atmosfera specială și magică a sărbătorilor de iarnă. Însă am avut și sărbători triste și dificile, așa cum s-a întâmplat acum câțiva ani când a murit bunicul meu în decembrie.
În prezent sunt în continuare înnebunită după mâncarea de sărbători, îmi plac sarmalele, salata boeuf și nu există Sărbători fără ele, chiar dacă nu pot să spun că am crescut cu ele. Dar m-am adaptat, iar copiii mei au crescut așa, deci pentru ei, așa arată Sărbătorile. Pentru noi nu există sărbători fără să stăm acasă, cu toții, suntem foarte tradiționali din acest punct de vedere. Și, foarte important pentru familia noastră, este să umplem casa cu decorațiuni de Crăciun, așa a arătat copilăria mea și așa vreau să fie și a copiilor mei. Și, bineînțeles, împodobim bradul împreună, în timp ce ascultăm colinde.
De Revelion mă rog cu recunoștință și mulțumesc pentru tot ce am primit și îmi stabilesc câteva obiective pentru anul următor și, de asemenea, mă rog să fie un an în care să fim cu toții sănătoși. Nu cred în noroc, cred în binecuvântări. Și cred în Dumnezeu, de aceea rugăciunea este importantă pentru mine. De Revelion sunt pe scenă, așa se întâmplă de ani buni. Au fost doar două excepții, în 2014 și 2016 când abia îi născusem pe Dominic și pe Akim și nu am putut susține concerte. În primele zile din an stăm toți împreună, ne bucurăm de timp petrecut în familie. De multe ori, fix la ora 00:00 sunt pe scenă, așa că urez publicului „La mulți ani!“ și apoi, după concert, vorbesc cu toți cei dragi și simt că avem șansa unui nou început în care să fim mai buni. Pentru mine, înseamnă ocazia să trec peste problemele și lucrurile care m-au apăsat în anul anterior, să fiu recunoscătoare pentru tot ce a fost bun și să privesc cu optimism către noul an, către noi obiective și provocări. Cred că peste tot s-au schimbat tradițiile față de când eram copil și este firesc. Cred însă că ține de fiecare dintre noi să păstrăm magia şi acele obiceiuri care ne aduc fericire și să creăm amintiri copiilor noștri.
Foto principală: Shutterstock
Se încarcă comentariile...
