Sursă foto: arhivă personală & Raluca Margescu (Ruuca)

INNA, unul dintre cei mai cunoscuţi artişti români în plan internaţional, cu numeroase colaborări, a descoperit muzica din familie – mama ei era cântăreaţă de muzică populară, iar bunicii au susţinut-o să intre în corul bisericii.

Elena Alexandra Apostoleanu (35 de ani), cunoscută sub numele de scenă INNA, s-a născut la malul mării, în Mangalia, dar a copilărit în Neptun, acolo unde încă de mică şi-a descoperit pasiunea pentru muzică. Deşi era un copil năzdrăvan, care nu putea să stea locului şi voia să exploreze şi să se distreze, mergea şi la biserică alături de bunicii ei, acolo unde a învăţat multe cântece bisericeşti.

Câţiva ani mai târziu, INNA a devenit unul dintre cei mai remarcabili artişti români în plan internaţional, are numeroase colaborări, şi chiar a lansat un album sub egida casei de discuri Roc Nation a lui Jay-Z, artist pe care l-a şi cunoscut. După ani de turnee prin numeroase ţări şi câteva albume lansate în diverse limbi, INNA este recunoscătoare pentru tot ceea ce are şi simte că trăieşte într-un vis. „Weekend Adevărul“ a discutat cu aceasta despre copilăria ei la malul mării, începuturile carierei în muzică, perioadele bune şi mai puţin bune care au făcut-o cine este astăzi, dar şi despre planurile de viitor.

„Weekend Adevărul“: Ai un nume de scenă aparte, INNA. Ne-ai putea spune povestea din spatele acestuia?

INNA: Atunci când am început cariera muzicală, iniţial aveam un proiect pop rock şi aveam numele de scenă Alessandra. Dar când am înregistrat piesa „Hot“, care era un alt gen muzical, discutam cu managerul meu ce nume să aibă noul meu proiect şi ne-am gândit la numele INNA, pentru că aşa îmi spunea şi mă alinta bunicul meu, o persoană foarte importantă din viaţa mea. Cred că este un nume care mi-a purtat noroc, mai ales pentru că are această însemnătate super personală.

Te-ai născut în Mangalia, dar ai copilărit în Neptun şi ai mărturisit că erai mai năzdrăvană – „mai mult băieţel decât fetiţă“. Cum a fost copilăria ta la malul mării?

Am avut parte de o copilărie tare frumoasă, cu mult joc şi joacă, cu experienţe de neuitat alături de prietenii mei, cu multă muzică. Făceam parte din corul bisericii, mama şi bunica mea cântau, muzica era nelipsită din viaţa mea. Apoi am început lecţiile de canto şi eram şi mai fericită că sunt tot mai aproape de visul meu. Recunosc de fiecare dată când povestesc despre copilăria mea că am fost un copil năzdrăvan, care făcea mereu boacăne, spre disperarea mamei, care chiar simţea că are un băieţel, nu o fetiţă. Alergam întruna, îmi juleam genunchii, nu prea suportam rochiţele, mă jucam cu băieţii. Şi, din păcate, nici nu prea îmi plăcea matematica, ceea ce complica major lucrurile, pentru că mereu aveam note proaste. A fost minunat să cresc la malul mării, verile eram întruna la plajă, îmi plăcea să mă distrez, să mă bălăcesc, era frumos! Eram fără griji şi chiar cred că a fost una dintre cele mai frumoase perioade din viaţa mea. 

Muzica de la biserică

Povesteai că atunci când erai la grădiniţă reuşeai să înveţi poeziile doar dacă le cântai. Atunci ţi-ai descoperit pasiunea pentru muzică sau altul a fost momentul marcant? Cine şi cum ţi-a descoperit talentul muzical?

Mi-am descoperit pasiunea pentru muzică şi datorită familiei, mama şi bunica cântau. Mama mea era cântăreaţă de muzică populară. Chiar şi bunicul meu mai cânta. Bunicii mei mă luau cu ei la biserică şi acolo am învăţat multe dintre cântecele bisericeşti. A fost un pas firesc să mă apuc apoi de lecţii de canto. Părinţii mei vedeau că îmi place să cânt, cântam aproape întruna, aşa că au simţit nevoia de a mă duce spre zona profesionistă. Au urmat apoi concursurile, festivalurile, cu momente mai bune, mai puţin fericite, cu deznădejde atunci când nu reuşeam să câştig. Chiar şi după această perioadă am avut atât de multe momente în care am vrut să renunţ. Dar am avut lângă mine oameni care au crezut în mine şi care nu m-au lăsat să mă pierd. Probabil, it was meant to be! (n.r. – aşa a fost menit să fie).

Faci parte dintr-o familie pasionată de muzică şi dans şi ai urmat lecţii de canto, însă cu pauze. De ce aceste pauze?

(Râde) Pauzele au fost... pentru că îmi plăcea să şi chiulesc, să mă distrez cu prietenii, nu puteam să fac doar şcoală şi muzică. Desigur că părinţii şi profesorul meu de canto erau nemulţumiţi că nu mă ţineam de treabă şi îi supăram.

Pe perioada verii mai mergeai în vacanţe la bunici şi astfel ai descoperit muzica bisericească. Ne-ai putea povesti despre acea perioadă a vieţii tale? Ai înţeles atunci ce înseamnă credinţa pentru tine? Ne-ai putea explica?

Ştiam de la bunicii mei că e important să mă rog la Dumnezeu, să îmi spun rugăciunile, să cred, să citesc Biblia. Bunica mea şi astăzi îşi spune rugăciunile, este foarte credincioasă şi mi se pare minunat că a păstrat credinţa în suflet, chiar şi după atâţia ani. Eu cred în continuare că este o forţă acolo undeva, o energie care face lucrurile să se întâmple, un echilibru în Univers care ne ajută să ne trăim vieţile.

De la istorie la muzică

În timpul anilor de liceu, mama ta a fost plecată din ţară, şi spuneai că în acea perioadă te-ai maturizat. Cum au fost acei ani pentru tine?

Mi-a fost foarte greu, chiar a fost una dintre perioadele în care a fost complicat să gestionez tristeţea separării de mama mea. Ştiam că a plecat pentru mine, pentru a avea o viaţă mai bună, dar pentru că mama mea era prietena mea cea mai bună şi nu puteam să ne vedem zilnic, să vorbim mai des, era greu. Eu sunt de fel o persoană veselă, optimistă, pozitivă, dar atunci chiar am resimţit impactul plecării ei. Una dintre marile mele bucurii, pe lângă succesul proiectului INNA, a fost că am reuşit să devin independentă financiar şi să pot să o am alături de mine, în Bucureşti.

Ulterior ai studiat la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice. Cum de ai ales acest parcurs universitar şi nu direct calea muzicii?

Habar n-am. Încă nu ştiu concret de ce am ales această facultate. Ştiam clar că nu vreau să aleg nimic din zona de real – matematică, fizică –, îmi plăcea istoria, dar cred că nu suficient încât să urmez o carieră în acest domeniu. Cred că pe undeva exista teama aceea că e bine să ai o meserie sigură, auzeam întruna în jur, la fel şi părinţii, aşa că am ales o altfel de facultate decât muzica.

„Hot“ şi totul s-a schimbat

În anii de studenţie a început şi cariera ta profesională în muzică, iar single-ul „Hot“ a cunoscut un succes răsunător. Îţi mai aminteşti ce sentimente te încercau atunci când ai auzit-o prima dată la radio? Dar ulterior, când a fost în topurile internaţionale?

A fost o combinaţie între bucurie, mândrie, şoc – nu mă aşteptam sub nicio formă ca piesa să aibă atâta succes, mai ales că mie una nu mi-a plăcut deloc „Hot“. M-am opus să lansez piesa, aproape că nu voiam să o înregistrez. Iar Lucian, managerul meu, m-a convins totuşi să merg la studio la băieţii de la Play&Win şi aşa a început totul. Îmi amintesc că auzeam piesa ca ringtone pe telefoanele oamenilor, apoi la radio. Odată eram la Paris şi am auzit piesa pe radio. Sentimentul e de nedescris! Nu este zi să nu fiu recunoscătoare pentru ceea ce trăiesc de atunci în fiecare zi!

„Sunt extraordinar de recunoscătoare pentru tot ce am trăit şi trăiesc. Şi de-asta spun că viaţa mea e ca un vis!“ - INNA

Apoi au urmat concertele, mai ales prin alte ţări. Cum a fost acea perioadă pentru tine, când stilul de viaţă ţi s-a schimbat radical?

A fost un rollercoaster emoţional! Viaţa mea chiar s-a transformat cu totul, am fost luată pe nepregătite de toate schimbările din viaţa mea. Au fost momente în care mă simţeam depăşită, simţeam că clachez, că e prea mult pentru mine, că nu pot să duc, am plâns des. Au fost momente în care simţeam că oamenii mă pun la pământ, că nu primesc susţinere. Desigur că nu era aşa, că aveam mulţi fani deja, din mai multe colţuri ale lumii, care îmi spuneau cât mă apreciază, dar îmi era greu să gestionez presiunea, momentele delicate. Eram mai mică, adesea departe de casă, de familie, de prieteni, şi aceste lucruri făceau totul şi mai greu. Dar a fost şi frumos. Am avut acces la profesionişti, oameni, locuri, experienţe fabuloase, am mers la evenimente mari din lume, am interacţionat cu diverse culturi diferite, am călătorit enorm, am învăţat multe despre industria muzicală, despre mine, ce îmi doresc de la mine – de la Alexandra, dar şi de la INNA. E un proces care continuă şi în zilele noastre.

Ai mai multe proiecte, printre care şi INNAMAG. Ne-ai putea povesti care este conceptul din spatele ei şi de ce ai ales să ai propria revistă?

INNAMag a venit din iubirea şi pasiunea mea pentru fotografie. Făceam des şedinţe foto în diverse colţuri ale lumii, cu diverse concepte, şi am decis să le folosesc şi în alte scopuri decât pe social media sau pentru coperţi de album sau artwork de piese. Aşa mi-a venit ideea unei reviste în care am decis să îi invit pe fani în universul meu: interviuri cu oameni pe care îi apreciez, recomandări de film, carte, cauze sociale, locuri în care îmi place să ies în oraş, să mănânc, destinaţii de călătorie şi multe altele. Am lansat până acum trei ediţii ale revistei şi desigur că urmează şi altele.

<strong>„Când m-am întâlnit cu Jay-Z m-am simţit ca o fată dintr-un oraş mic, ce îşi trăieşte visul</strong><strong>“</strong>

Ştim că îţi plac foarte mult Barcelona şi Spania, ţară în care ai şi locuit şi eşti unul dintre puţinii artişti din România care cântă în spaniolă. Cum ai început să înveţi această limbă şi cum ai luat decizia de a o şi cânta?

Am început să învăţ spaniolă când eram mică şi mă uitam la TV, la telenovele, ca mulţi alţii din generaţia mea. Am învăţat uşor, îmi plăcea mult. Apoi, când mi-am început cariera muzicală, a fost un pas firesc să cânt în limba spaniolă, mai ales că aveam un fanbase în creştere din ţările vorbitoare de limbă spaniolă. Am avut multe colaborări cu artişti vorbitori de limbă spaniolă, am avut multe turnee în Mexic, am avut multe piese în spaniolă. Totul a culminat cu albumul „Yo“ pe care l-am compus integral în limba spaniolă şi pe care l-am lansat cu ROC Nation, casa de discuri a lui Jay-Z, unul dintre momentele super-relevante din cariera mea.

Întâlnirea cu Jay-Z

Ai avut incredibila oportunitate de a scoate un album sub egida Roc Nation. Cum ai reuşit această performanţă pentru un artist român? Care a fost drumul care te-a purtat atât de sus?

Da, chiar a fost un moment unic în viaţa şi în cariera mea, pentru care sunt extrem de recunoscătoare! Am muncit mult, constant, împreună cu echipa mea de management de la Global Records, cu producătorii şi songwriterii de acolo. Am lucrat cu David Ciente pentru acest album şi a ieşit un produs excelent, care nouă ne-a plăcut enorm şi se pare că nu am fost singurii. Am avut un turneu de promovare în State, am vorbit cu cele mai mari publicaţii de acolo, a fost senzaţional!

Tot atunci te-ai întâlnit şi cu Jay-Z. Care este primul lucru care îţi vine în minte când te gândeşti la acel moment?

Emoţie puternică, inspiraţie, recunoştinţă. A fost unul dintre momentele în care mă simţeam acea fată dintr-un mic oraş de la Marea Neagră, din România, care a ajuns să trăiască un vis, uneori mai mare decât ea. Dar a fost un moment de care m-am bucurat la maximum!

Care ţi se pare cea mai evidentă diferenţă dintre industria muzicală din Statele Unite ale Americii şi cea de la noi?

Cu siguranţă, fiind o industrie muzicală foarte dezvoltată, cea care practic dă ora exactă în lume, sunt şi mai multe oportunităţi, variante să intri în sesiuni cu mulţi compozitori şi producători talentaţi, mai mulţi A&Ri care îţi pot plasa piesele la cei mai cunoscuţi artişti din lume.

Ai simţit că a fost în vreun fel diferit turneul de promovare a albumului „YO“ în Mexic faţă de ceea ce erau experienţele din trecut? De la presiunea unei ţări străine până la faptul că ai cântat la evenimentul Telehit pe Estadio Azteca în faţa a zeci de mii de oameni sau că ai participat la Latin Grammy Awards.

Nu a fost primul meu turneu de promovare, am fost suficient de norocoasă să mai fi avut şi alte turnee de promovare şi în Mexic, şi în SUA, în Franţa, în Japonia. Dar acest turneu a fost special şi pentru că am promovat un album care este mare parte din ceea ce am devenit ca artist, în care m-am implicat extrem de mult în procesul creativ – concepte de piese, linii melodice, versuri, concepte şi scenarii de clipuri. M-am bucurat de fiecare experienţă pe care a adus-o acest turneu de promo: concerte, evenimente mari, interviuri pentru publicaţii mari. Chiar a fost o perioadă specială! Ştiu că mă repet, dar sunt extraordinar de recunoscătoare pentru tot ce am trăit şi trăiesc. Şi de-asta spun că viaţa mea e ca un vis!

„2022 va începe cu multă muzică, un album cu piese pe care le-am compus în casă“ - INNA

Hit la final de an

Ai mărturisit mai în glumă, mai în serios, că o anumită piesă nu trebuie să îţi placă ţie şi astfel ajunge hit. Cât de importantă este pentru tine echipa de oameni din jurul tău?

(Râde) Da, cei care mă cunosc ştiu deja că dacă mie nu îmi place o piesă, aceasta va fi hit. Aşa a fost cu „Hot“, aşa a fost cu „Ruleta“, un pic şi cu „Up“ am avut mixed feelings la început. Judecând după faptul că piesa are peste 13 milioane de vizualizări pe YouTube, este featuring cu Sean Paul şi creşte în topurile din diverse teritorii, pare deja un hit. Echipa mea de la Global Records, casa mea de discuri, este esenţială pentru mine. Sunt oameni dedicaţi, talentaţi, profesionişti şi împreună construim zi de zi şi lucrăm pentru visul nostru.

Într-o colaborare, ce contează mai mult pentru tine: chimia cu omul, cel dincolo de artist, sau lucrul strict pe creaţie?

După mine, contează mult ca stilurile noastre să se îmbine armonios, să aibă un flavour aparte. Piesa este cheia unei colaborări de succes şi abia apoi chimia cu acel om. De multe ori se întâmplă să înregistrezi o piesă, un videoclip cu un artist pe care să nu îl cunoşti personal, fiecare să fie în altă ţară.

Când l-ai cunoscut pe Sean Paul şi când aţi decis să faceţi piesa „Up“?

Pe Sean Paul l-am cunoscut acum cinci ani, eram în Japonia în turneu şi echipa mea de acolo mi-a făcut cunoştinţă cu el, pentru că şi el era acolo în turneu. Am fost extrem de surprinsă să descopăr că ştia cine sunt, că e un om down to earth (n.r. – cu picioarele pe pământ). Ne-am reîntâlnit după festivalul Neversea în aeroport, eu plecam la concert în Turcia şi el spre următoarea destinaţie, am stat de vorbă în avion. Deşi îmi doream de mult o colaborare cu el, iată că momentul potrivit a venit acum cu piesa „Up“. Simt că el completează perfect piesa şi sunt super entuziasmată de cum a ieşit!

Casa reginei

În 2020, în timpul pandemiei COVID-19, ai lansat un proiect-concept inedit, Dance Queen's House. Cum a luat naştere acest proiect şi ce reprezintă el pentru tine?

Având în vedere că aveam destul de mult timp liber şi eram mai mult timp în ţară, am decis să ne izolăm într-o casă cu o echipă de producători şi compozitori talentaţi să facem ce ştim noi mai bine: muzică. Ne-am testat să ne asigurăm că suntem toţi în siguranţă şi am petrecut trei săptămâni efervescente, cu multă muzică, distracţie, provocări, vloguri zilnice pe care le lansam pentru ca fanii să fie aproape de noi. La final, am lansat albumul „Heartbreaker“, care include 10 piese, două dintre ele – „Flashbacks“ şi „Maza“ – au avut parte de super succes atât pe YouTube, cât şi în topurile radio şi TV. Am fost surprinsă să văd că „Flashbacks“ a cucerit topurile din Rusia.

Şi anul acesta ai revenit cu sezonul II. Cum a fost această perioadă pentru tine?

M-am bucurat să reluăm sezonul al doilea din Dance Queen's House, chiar este un proiect drag mie care a fost apreciat şi de fani. Ne-am izolat din nou în casă, 16 zile, am lansat 8 episoade de vloguri pe canalul meu de YouTube şi au fost cu şi mai multă emoţie, distracţie, provocări. M-am distrat, am făcut multă muzică, am ajuns la Dance Queen's House cu elicopterul, a fost distractiv! Acum urmează partea cea mai frumoasă: 2022 va începe cu multă muzică, un album cu piese pe care le-am compus în casă. A fost o perioadă intensă, creativă, cu multe surprize.

<strong>„Eram un copil energic şi nu puteam rata colindatul“</strong>

„Weekend Adevărul“: Îţi mai aminteşti cum arătau Sărbătorile de iarnă în familia ta? Mergeai la colindat sau urmai anumite tradiţii şi obiceiuri?

INNA: Da, îmi plăcea tare mult să merg la colindat, şi prin vecini, în familie, la şcoală. În rest, Sărbătorile erau la fel ca pentru multe familii: făceam bradul împreună, abia îl aşteptam pe Moş Crăciun şi încercam în fiecare an să rămân trează să îl întâlnesc, eram fascinată să o urmăresc pe mama gătind şi să o mai ajut din când în când.

Pentru fiecare dintre noi, Sărbătorile de iarnă, dar mai ales Crăciunul, au o semnificaţie aparte. Ne-ai putea spune ce însemna Crăciunul pentru tine când erai mică şi ce înseamnă acum?

Atunci când eşti mic, Crăciunul înseamnă colinde, jocuri, cadouri de la familie, de la Moş Crăciun, e magie pură. Magia s-a păstrat şi acum, iubesc în continuare Crăciunul şi reprezintă unul dintre momentele speciale din an în care sunt alături de familie şi sunt foarte fericită.

Crăciunul în familie

Ne-ai putea povesti momentul când l-ai întâlnit prima dată pe Moş Crăciun?

Nu îmi mai amintesc 100% prima întâlnire cu Moş Crăciun, dar la următoarele ştiu că i-am spus poezii, i-am cântat colinde, eram destul de relaxată în preajma lui şi eram fericită să îl întâlnesc.

Ce tradiţii şi obiceiuri legate de Crăciun mai păstrezi încă şi astăzi?

Nu foarte multe. Fac bradul, decorez casa, fac cadouri familiei, prietenilor, neapărat în ziua de Crăciun sunt alături de familie, mănânc din bunătăţile pregătite de mama mea – care anul acesta ar trebui adaptate noului meu regim alimentar.

Ce îţi doreşti anul acesta de Crăciun?

Să fiu alături de familia mea, de iubitul meu, să mă bucur de această perioadă frumoasă. Simt că închei extraordinar un an minunat din viaţa mea.

Cu colindul la „Marie Curie“

Ce amintiri ai legate de Anul Nou din copilărie? Obişnuiai să mergi cu sorcova, pluguşorul sau alte colinde?

Stăteam cu părinţii mei, mâncam bunătăţi, mă uitam la televizor şi apoi dormeam. Când am mai crescut, au început petrecerile. Desigur că mergeam cu sorcova, cu pluguşorul, eram un copil super energic şi nu puteam rata fix colindatul.

În legătură cu această perioadă a anului, ţi s-a întâmplat ceva comic sau emoţionant?

Emoţionant a fost un moment în care am fost cu colindul la copiii de la Spitalul „Marie Curie“ care urmau să petreacă Crăciunul internaţi. A fost un moment emoţionant, delicat.

„Atunci când am momente mai puţin fericite, mă simt nesigură sau simt nevoia unui check, apelez la psiholog“ - INNA

„Mă simt un artist iubit“

La un moment dat susţineai despre viaţa ta „Am impresia că trăiesc într-un vis“. Dar în prezent?

Şi acum spun acelaşi lucru, că trăiesc un vis frumos din care sper să nu mă trezesc niciodată. Pentru că pe măsură ce au trecut anii, am învăţat tot mai mult să mă bucur de fiecare experienţă, să învăţ din cele mai puţin bune, să îmi construiesc o realitate aşa cum mi-o doresc.

Eşti un artist internaţional – însă cât de apropiată te simţi de publicul din România?

Mă simt foarte apropiată de publicul din România şi întotdeauna a fost aşa. Mereu am avut fani români care m-au susţinut, le mulţumesc şi le sunt recunoscătoare. Am lansat mereu piese şi în limba română, am avut mereu colaborări cu artişti români, am avut şi am mereu concerte în România – de exemplu, de Revelion voi cânta la Craiova. Am fost deja implicată în două show-uri TV din România „Vocea României Junior“ şi „Masked Singer“, ambele la PRO TV. Am avut şi am multe colaborări cu branduri din România sau cu prezenţă în România. Piesele mele sunt iubite şi susţinute şi de radiourile şi TV-urile din România, dar şi de public, deci mă simt un artist iubit şi susţinut.

De-a lungul timpului, atunci când ai simţit nevoia, ai mers şi la psiholog. Cum a fost pentru tine să te deschizi în faţa unui om străin?

Da, am mers la psiholog atunci când am simţit nevoia şi am apelat la ajutorul unui profesionist desăvârşit, un om care mi-a fost recomandat, care mi-a inspirat încredere. Atunci când am momente mai puţin fericite, mă simt nesigură sau simt nevoia unui check, apelez la psiholog şi cred că trebuie să fim atenţi la noi înşine, să ne adresăm aceste probleme şi gânduri triste.

Ştim că ai un regim alimentar vegan, pe care unele persoane îl consideră foarte restrictiv. Ce te-a determinat să faci această alegere?

În cea mai mare parte a timpului am un regim alimentar vegan, dar din când în când, dacă mi-e poftă, mai consum şi proteină animală – brânză, ouă, extrem de rar peşte. Iubitul meu (n.r. – Deliric, cântăreţ de muzică rap şi antreprenor) este o mare influenţă din acest punct de vedere, găteşte extraordinar tot felul de reţete vegane, aşa că trecerea a fost destul de uşoară.