Julie Mayaya: „Nu-mi fac planuri. Merg după cum bate vântul“

Artista în vârstă de 26 de ani, câştigătoarea celei de-a doua ediţii a show-ului „Vocea României“, povesteşte cum i s-a schimat viaţa în timpul scurs de la finală şi vorbeşte despre pasiunile şi dorinţele sale.

Viaţa rezervă surprize nebănuite. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Juliei care, deşi a studiat matematica, a excelat în muzică, adevărata sa pasiune. Băieţoasă în copilărie şi comparată ulterior cu Macy Gray, artista cu origini româneşti şi congoleze îşi aminteşte de momentele care i-au marcat parcursul profesional şi personal.

„Adevărul“: Cum era Julie în copilărie?
Julie Mayaya: Eram o rebelă şi o încăpăţânată. Dacă îmi spuneai să nu fac ceva, mai tare mă ambiţionam să fac lucrul respectiv. Am fost băieţoasă. Pentru mine era perfect afară, la joacă, de dimineaţa până seara. Mă căţăram prin toţi copacii, era un şantier în lucru în cartierul meu şi acolo era traseul meu, mă întorceam acasă plină de julituri şi lovituri.

Şi ca adolescentă?
Îmi plăcea să merg în cluburi. Mă duceam cu Canaf, de la „Vocea României“. Mă chema la el la cântări şi era drăguţ pe la 15-16 ani să mă duc prin cluburi să cânt cu băieţii mari, pentru mine era super.

Cum eşti tu acum?
Zăpăcită, alintată, destul de comodă atunci când îmi permite situaţia şi foarte muncitoare atunci când trebuie.

Ce studii ai?
Am început Facultatea de Matematică-Informatică în cadrul Universităţii Spiru Haret, dar nu sunt licenţiată pentru că n-am reuşit să trec de un examen pe care cred că l-am dat de 12 ori la analiză complexă, o materie cu multe semne foarte ciudate (râde). Am început şi Dreptul, dar nu l-am terminat. Mă gândesc să reiau studiile şi mi-ar plăcea la un moment dat să iau şi cursuri de actorie.

Spune-ne câteva hobby-uri, în afară de muzică.
Într-un timp, îmi plăcea să fac desene pe unghii. Am o trusă imensă de oje, vopsele acrilice şi de sclipiciuri şi fac tot felul de modele pe unghii. Îmi place arta machiajului foarte mult. De exemplu, când a apărut filmul „Avatar“, cu extratereştrii ăia albaştri, mi-am făcut şi eu faţa albastră, cu tot felul de brizbrizuri. Îmi place să mă joc. Şi să mă uit la filme.

Care este ultimul film pe care l-ai văzut?
„Hobbitul“, dar mă aşteptam la mai bine. Mă feresc, în schimb, de seriale pentru că nu dorm noaptea doar să nu pierd acţiunea. Însă oricât de mult am încercat să mă feresc, am descoperit de curând „Prison Break“ şi un serial canadian care mi s-a părut genial, „Eureka“. Urmăresc şi comedii de genul „The Middle“ sau „Modern Family“, chestii din uşoare, înainte de somn.

La desene animate te mai uiţi?
Da. Ador desenele animate. Îmi plac „Dexter“, „Power Puff Girls“ şi clasicul „Tom şi Jerry“.

Spune-mi câteva dorinţe ale tale.
Vreau să sar cu paraşuta, să fac scuba diving într-un ocean şi să văd peştişorii care înoată lângă mine. Vreau să-mi întemeiez o familie, vreau doi copii, dacă or fi trei sau patru, nu ştiu, dar eu îmi doresc doi.

Crezi în Dumnezeu?
Da. Deşi pe la biserică nu prea merg, am o relaţie cu Doamne-Doamne şi vorbesc destul de des cu el. Am fost botezată catolic, iar în copilărie obişnuiam să merg cu părinţii la slujbă la Institutul Teologic din Iaşi.

Fumezi?
Da, dar am căutat cele mai slabe ţigări de pe piaţă. Fumez când sunt stresată că am foarte multă treabă şi la cântări, când am de aşteptat, şi e timpul ăla în care efectiv n-ai ce face. E un tic, e din obişnuinţă.   

Ce este muzica pentru tine?
Muzica e hobby, pasiune, job şi stil de viaţă.

Ai jonglat cu stiluri muzicale diferite, dar care este cel de suflet?
Soul combinat cu un pic de rock.

Artiştii favoriţi?
Aretha Franklin, Tina Turner, Etta James, Christina Aguilera, Alicia Keys, Ray Charles, Muddy Waters. Sunt mulţi, sunt foarte mulţi.

Ce este succesul?
Succesul este un vis, un ţel, un scop. 

De ce depinde succesul?
De imagine, în primul rând. Tu ca artist îţi expui piesa, dar dacă nu adaugi o imagine frumoasă care să-i placă publicului, piesa aia probabil că o să se stingă din cauza imaginii tale mai puţin favorabile.

Ce atribute ar trebui să aibă un artist ca să poată fi numit artist, pentru că nu orice interpret se poate numi aşa.
Un artist trebuie să ştie să-şi pună amprenta asupra piesei interpretate şi să întreţină publicul ca să nu se plictisească. Un artist trebuie să fie şi actor, şi solist, şi interpret, şi uşor imitator atunci când e vorba de coveruri.

Smiley sau Moga?
Pe scenă - Smiley, în studio - Marius Moga. Îl văd mai vioi pe scenă pe Smiley şi mai productiv pe Marius Moga în studio.

Care este cel mai important lucru pe care l-ai învăţat la „Vocea României“?
Am aprofundat ceea ce ştiam deja: fără muncă, fără sacrificiu nu poţi să faci nimic. 

Un moment de dificultate de la „Vocea României“
Toate... fiecare etapă a fost un moment de cumpănă. Aveai două minute pe scenă, în care trebuia să dai ce ai mai bun ca să iasă totul cât mai bine. Dacă în acele două minute greşeai şi te lăsai copleşit de emoţii, cu toate că la repetiţii şi acasă totul ieşea perfect, riscai să dai greş şi experienţa ta să se termine acolo.

Ce ai făcut de pe 26 decembrie, când ai câştigat, şi până acum?
În seara finală am fost la două party-uri şi a fost super. Mi s-au descărcat toate telefoanele, nu aveam încărcător şi chiar dacă aveam nu mă mai interesa (râde). După ce o zi întreagă am dormit, au început interviurile, m-am pregătit pentru concertul de Revelion şi am continuat cântările.

În marea finală a concursului, Julie şi Horia Brenciu au cântat „Cose della vita“, hitul Tinei Turner cu Eros Ramazzotti 

Horia Brenciu, antrenorul tău, cum a reacţionat?
Este o situaţie cel puţin comică. În seara concursului, după ce au plecat toate camerele, am vorbit cu Horia şi m-au copleşit emoţiile. La un moment dat, am rămas singură pe la Buftea, cu o ţigară aprinsă şi plângeam în hohote. Şi a venit un paznic şi m-a întrebat: „Domnişoară, sunteţi bine?“, la care eu i-am răspuns: „Da, domnule, sunt prea bine, lasă-mă-n pace!“ (râde).

Horia a spus că la sfârşitul lui martie te vedem la Sala Palatului.
Da, o să avem cântări pe 27 şi 28 martie. Dar deocamdată suntem la partea de compus, nu ne-am apucat de înregistrat. Momentan încercăm să compunem o piesă, un soul-rock, dar să vedem ce iese.

Ai foarte mulţi susţinători, mai ales după eveniment.
Da, nu-mi vine să cred că am fani. Imediat după „Voce“ au fost paparazzi, dar şi autografe pe stradă. A fost un şoc şi este în continuare un şoc pentru mine. Am fost la un fast-food să-mi iau mâncare şi oamenii care m-au recunoscut tot puneau în farfuria aia şi nu se mai opreau. I-am întrebat: „Domnule, dar aşa mare e de obicei la voi porţia?“, la care mi-au zis: „Nu, dar pentru tine, pun mai mult“ (râde).

Ce-ţi place să mănânci?
De toate, sunt o gurmandă prin definiţie. Nu-mi plac peştele, icrele, măslinele, dar, în rest, îmi plac ciupercile şi carnea. Îmi plac laptele, untul de arahide, zahărul. Ciocolata e cel mai bun cadou şi când eşti trist, şi când eşti vesel. Îmi plac combinaţiile ciudate de sărat cu dulce: ciocolată cu ardei iute şi dulceaţa de ardei iute.

Revenind la celebritate. Bănuiesc că are şi dezavantaje.
Da, nu mai am intimitate, nu prea mai am timp liber, să-mi vizitez rudele, prietenii, prietenul.

Cum a reacţionat prietenul tău?
A fost foarte mândru pentru mine, dar pe de altă parte s-a întristat pentru că şi-a dat seama că n-o să mai avem atât de mult timp de petrecut împreună.

Nu te gândeşti că celebritatea ar putea să afecteze relaţia ta?
Mă gândesc. Şi el se gândeşte. El e mai timid, nu-i place să fie în centrul atenţiei. Suntem împreună de aproape un an.

Spune-mi cum ar trebui să fie bărbatul care să te atragă. Câteva calităţi.
Trebuie să fie prietenul meu. Trebuie să fie înalt, să fie atent, alintat, că şi eu sunt o alintată. Trebuie să-mi dea o stare de siguranţă.

Câştigul marelui premiu a fost o surpriză pentru faptul că nu corespunzi cu profilul clasic al cântăreţelor din România.
Da, sunt un pic mai bronzată şi nu am 90-60-90 (râde). Şi eu am rămas surprinsă pentru că nu mă aşteptam să câştig acest concurs. Românii sunt mai lipsiţi de prejudecăţi decât credeam. Este un lucru extraordinar. M-am întâlnit cu Anthony, care a fost în ediţia precedentă, şi care mi-a spus: «Doamne, sunt atât de mulţumit că românii au luat atitudine şi şi-au schimbat mentalitatea de la un an la altul». Doamne, sunt atât de mândră!

Julie, Vlad Simon, Laurian Manta şi antrenorul lor, Horia Brenciu

Ai avut un moment de răscruce în viaţă?
Nu, niciodată. M-am hotărât că nu vreau să-mi mai fac planuri şi de când am luat decizia asta viaţa mea merge mult mai bine. Acum merg după cum bate vântul. Dacă se iveşte o ocazie, încerc să o fructific, dacă merge, bine, dacă nu merge, nu-i un capăt de lume.

Ţi-e teamă de ceva?
Nu. Eu sunt un soldăţel, o luptătoare. Îmi place provocarea şi atunci când întâmpin o situaţie mai dificilă, eu o privesc ca pe o provocare. Cum e la joc: e un nivel pe care trebuie să-l treci şi să găseşti portiţa de ieşire.