INTERVIU Magda Pălimariu, prezentatoare Meteo: „Oamenii judecă după fizic, dacă eşti drăguţă spun că nu mai e loc de inteligenţă“

DESTĂINUIRI Madga Pălimariu (35 de ani) a povestit pentru „Adevărul“ despre culisele prezentării rubricii meteo de la Pro TV, arătând că raportarea stării vremii nu se rezumă doar la a citi prompterul

„Adevărul“: Magda Pălimariu, nu Pălimaru, corect?

Magda Pălimariu: Pălimariu este numele meu. Într-adevăr, am văzut şi eu că dacă îmi caut numele pe Google cu Pălimariu apar anumite articole, dacă tastezi Pălimaru apar altele. De-aia nu mi-am mai pus şi numele de căsătorie. E doar pe buletin, nu o să îl pun nicăieri.

De aproape zece ani prezinţi rubrica Meteo la Pro TV.

De nouă ani şi ceva în Pro TV şi alţi câţiva ani la cealaltă televiziune unde am lucrat. Cam 12 ani în total, cred.

Cum e, de fapt, să prezinţi Meteo? E mai greu decât se vede?

Bănuieşti bine, pentru că poate ştii cum stau lucrurile în televiziune. Din exterior, lucrurile se văd altfel, e mai uşor să judeci după aparenţe, e cel mai simplu. „Uite o fată drăguţă care citeşte de pe un prompter starea vremii!“. Şi nu este deloc aşa! Este chiar dificil, nu e de ajuns să ai o carismă şi să fii o fată drăguţă care stă acolo şi citeşte. Din contră, oamenii judecă după aspectul fizic de cele mai multe ori, dacă eşti o fată drăguţă care arată OK ei spun că nu mai e loc de inteligenţă. Iar eu spun că nu este o regulă. A fi prezentator de teleziviune, mai ales la Meteo, e dificil. Îţi trebuiesc anumite calităţi pentru a fi credibil, despre asta este vorba. Dacă nu eşti credibilă şi eşti o simplă fată care citeşte un prompter nu poţi să ţii un număr de telespectatori în faţa televizorului.

Credibilitatea asta constă în toate abilităţile tale pe care ţi le îmbini în momentul în care ai intrat în studio. A prezenta rubrica Meteo nu înseamnă a citi un prompter, repet. Prompterul, de fapt, nu e suportul nostru. Prompterul îţi dă nişte idei. Pentru noi, suportul este harta, alături de ideile şi de informaţiile pe care le ai înainte de a intra în direct. Evident, nu suntem meteorologi. Dar nu e OK să citim informaţiile nici cu cinci minute înainte. La noi, la Pro TV, atunci când întorci capul de la prompter evident că ai pierdut rândul. E acolo doar să ne ajute cu idei. Informaţiile sunt, de fapt, la noi. 

Toată prezentarea meteo trebuie să fie precedată de o informare foarte, foarte riguroasă a vremii. Stau acum şi realizez că la Pro TV intervenţiile noastre la Meteo sunt foarte, foarte dese. Atât în weekend, cât şi în timpul săptămânii. Asta înseamnă şi o comunicare între prezentatori. Dacă a fost cod portocaliu sau roşu de la hidrologi sau cod galben de caniculă... este o informaţie importantă pentru zielele respective. Dacă se întâmplă să avem asemenea informaţii, atunci acela este subiectul zilei. Nu ai cum să intri în direct fără să fii informat. Practic, la noi, convorvirea este total liberă. Avem un limbaj specific prezentatorilor meteo. Ore de dicţie, un limbaj al corpului, o gestică anume. Mai multe abilităţi trebuie să fie îmbinate pentru a ajunge să fii credibil. Să nu fii doar o persoană drăguţă care citeşte de pe prompter. 

Aşa cum spuneai şi tu, oamenii au tendinţa de a judeca, mai ales breasla prezentatoarelor meteo. De ce crezi că se întâmplă asta?

Sunt o gramadă de fete drăguţe, dar, până la urmă, în televiziune, trebuie să ai o carismă aparte. Nu poţi să pui în acest rol persoane care nu sunt făcute pentru acest lucru. În rest, nu mă interesează de ce oamenii judecă după aparenţe, eu una nu judec după aparenţe. E cel mai simplu. Nu sunt în mintea lor să înţeleg de ce cred că o persoană care apare la TV nu e şi inteligentă. Toate prezentatoarele au făcut studii, au făcut facultăţi destul de grele. Şi mai ales în Pro TV, lumea ştie despre ce prezentatori vorbim. 

Dacă nu eşti credibilă şi eşti o simplă fată care citeşte un prompter nu poţi să ţii telespectatorii în faţa televizorului  Magda Pălimariu, prezentatoare Meteo 

Te opreşte lumea pe stradă să te întrebe cum va fi vremea?

Evident (zâmbeşte)! Normal! Întotdeauna mi se întâmplă! Deja m-am obişnuit! Oamenii îmi scriu şi pe Facebook. La fel mi se întâmplă şi cu prietenii, mă sună înainte să plece în vacanţă. Mă întreabă ce să îşi pună în bagaj, iar eu trebuie să fiu foarte bine informată pentru restul zonelor în Europa. Trebuie să le spun, chiar dacă pleacă spre estul sau vestul Europei. Ar fi culmea să le zic „Nu ştiu!“. Nu mi s-a întâmplat, deocamdată. Îmi place să fiu un om informat, asta îmi e meseria şi asta îmi place să fac.

Care este relaţia ta cu Florin Busuioc?

Avem o relaţie extraordinară! Când lucram la cealaltă televiziune, Florin Busuioc era exemplul meu! Mentorul meu! Întotdeauna încercam să fur meserie de la el. Le spuneam colegilor de atunci, eu fiind un copil venit de pe băncile facultăţii, că vreau să fiu ca el, deşi eram la un post de televiziune concurent. După aceea, am avut marele noroc să ajungem colegi în 2007. A fost un vis devenit realitate, ne înţelegem foarte bine. 

FOTO Facebook 

Îţi mai aduci aminte primii paşi în lumea televiziunii?

Da, eram foarte timidă, venită din Ardeal. Am făcut liceul la Sibiu şi apoi facultatea la Cluj. Lumea din Ardeal este un pic diferită faţă de lumea agitată din Bucureşti. Am avut noroc că părinţii mei mi-au dat foarte multe sfaturi şi m-au ajutat. De când eram copil mi-au insuflat ideea de a avea încredere în mine, de a avea încredere în puterile mele, să mă comport cu demnitate faţă de cei din jur, de a ţine cont de cei din jurul meu. Mama îmi spunea că trebuie să trec demnă prin viaţă, îmi spunea că e un deziderat care poate fi greu egalat de alte lucruri. Pentru mine a fost ceva esenţial. Mă sfătuia să încerc să fac lucruri simple şi de mare efect. Aşa mi-a fost uşor să leg relaţii cu prietenii mei din televiziune. Cel mai mult şi cel mai mult îi mulţumesc din suflet doamnei profesoare Ileana Cârstea, datorită căreia am învăţat tot ce înseamnă televiziune şi de la care am luat orele de dicţie şi cu care am făcut cursurile pentru ştiri. 

Când lucram la televiziunea concurentă, Florin Busuioc era exemplul meu. Spuneam că vreau să fiu ca el  Magda Pălimariu, prezentatoare Meteo 

Mai ai emoţii?

Am o doză de emoţie în momentul în care intru în studio pentru că mă concentrez foarte mult să îmi adun bine informaţiile pentru fiecare intervenţie live. După care, uşor, uşor, mă relaxez foarte mult.

Cum te-ai simţit atunci când ai câştigat primii tăi bani?

În perioada facultăţii aveam diverse contracte cu agenţii de modeling din Bucureşti. Veneam la Salonul Auto din doi în doi ani. Eram foarte mândră de banii câştigaţi, nu îmi venea să cred că erau banii mei. Întotdeauna am fost aşa. Mai aveam contracte şi cu agenţii de modeling din Cluj. Banii mi i-am câştigat încă din facultate.

Eşti originirară din Sibiu. Cum se vedea viaţa de acolo?

Intenţionez să îmi deschid un blog de life and style şi fashion. Acolo o să scriu foarte multe despre viaţa mea şi despre felul în care văd viaţă, dar şi cum o vedeam atunci când eram copil. Când eram mică eram rebelă. Făceam foarte multe năzbâtii. Părinţii mei nu ştiau ce să se facă cu mine. Întotdeauna le spuneam că o să ajung cea mai mare actriţă, cea mai mare cântăreaţă, aveam numai muzică în cap. Tatăl meu spunea înainte să intru la liceu: „Doamne, ce ne facem cu copilul ăsta? Are 10 pe linie, cântă toată ziua, se visează cea mai mare actriţă şi noi vrem să meargă la liceul pedagogic“. Pe atunci, părinţii voiau ca toţii copiii să devină profesori, în generaţia mea, cel puţin. Iar eu îmi doream să merg la liceul de arte. Până la urmă le-am urmat sfatul şi am mers la liceul pedagogic, dar după le-am spus că vreau să mă duc la Facultatea de Teatru. Dar m-au convins încă o dată şi cu facultatea. „Lasă că o să faci tu facultatea de teatru în paralel, trebuie să mergi la filologie, să mergi mai departe pe profilul cu care ai început“. Am fost de acord, dar le-am spus că vreau să plec din Sibiu. Aşa i-am convins şi am ajuns la Cluj.

Povesteam despre copilăria mea. Făceam foarte multe prostioare. Aşa vedeam eu viaţa, că o să ajung foarte faimoasă. Când sora mea era mai mică o puneam să se uite la mine când cântam. Cam asta făceam eu (râde).

Despre părinţii tăi ce poţi să îmi spui?

Mi-au dat întotdeauna libertatea necesară, dar, pe de altă parte, erau foarte riguroşi, stricţi în ce privea şcoala. Îi dădeam mamei foarte multe bătăi de cap. Când eram în clasele primare, nu era zi în care să nu mă întorc acasă fără stilou. Iar ea era înebunită, nu înţelegea cum de nu am stilou. Normal, încercau cumva să mă tempereze, eram mai rebelă. Eram un copil boem, încercau să mă aducă pe linia de plutire. Sora mea, în schimb, era la cealaltă extremă. Învăţa singură, se ducea la olimpiade, drept pentru care are o altă meserie faţă de a mea. Eu, până la urmă, tot pe drumul meu m-am dus chiar dacă părinţii mi-au îndrumat paşii spre învăţământ.

Ţi-a plăcut la şcoală? Cum ai simţit acea perioadă?

A fost o perioadă foarte frumoasă, perioada liceului este una superbă. La fel şi copilăria. Pentru mine, amintirile din copilărie o să-mi rămână veşnic în suflet pentru că e cea mai minunată perioadă a vieţii. Şi perioada din liceu mi-a plăcut foarte mult (râde). Şi acolo făceam năzbâtii, apoi, la facultate la Cluj, m-am liniştit (râde). La Cluj mi-a plăcut foarte mult. În prima jumătate de an m-am acomodat cu oraşul, cu oamenii, dar ruptura de părinţi a fost lucrul care m-a marcat. E un compromis, totuşi, să pleci într-un oraş mare şi să fii singur. După ce mi-am făcut prieteni totul a fost perfect. A fost o perioadă foarte frumoasă din viaţa mea, încă mai am prieteni de acolo şi păstrez legătura cu ei. Îmi place să vorbesc cu ei tot pe accentul lor. Când vorbim ne prostim tot timpul, folosim accentul de Cluj. La început râdeau de mine că nu prea înţegeam ce spun. Le ziceam să vorbească mai rar. Râdeau de mine că aveam aşa o dicţie de Sibiu! Li se părea doar, pentru că vorbeam aşa mai... dulce! După care am luat şi eu accentul lor pentru că îmi plăcea foarte mult! 

FOTO Pro TV 

Ai făcut liceul pedagogic, ai urmat cursurile Facultăţii de Litere de la Cluj, dar nu ai vrut să ajungi profesoară?

Nu, Doamne! Tocmai! Asta a fost problema! Părinţii mei îşi doreau ca eu să devin profesoară. Chiar şi după ce am terminat facultatea tata mi-a zis „Haide, sunt posturi la Sibiu! O să predai la o şcoală, în clasa a VIII-a. Limba Română!“. Îmi spuneam; „Doamne, dacă mă duc la Sibiu acolo o să rămân!“. Şi n-am vrut! Am venit la Bucureşti, am urmat masterul în jurnalistică şi m-am apucat şi de cursuri, apoi am intrat în televiziune. Ca să fie treaba treabă! Acum, părinţii mei sunt fericiţi şi bucuroşi de alegerea mea.

Nu au regretat că ai ales aşa?

Nu, deloc! E bine, până la urmă, ca părinţii să îşi lase copiii să-şi urmeze visurile, asta cred că e cel mai important. Eu am reuşit să mi le urmez şi a fost mai bine. Iar părinţi sunt foarte mulţumiţi acum de mine.

Cum a fost mutarea în Bucureşti pentru tine?

Nu a fost atât de greu având în vedere faptul că la 18 ani deja plecasem de la părinţi într-un oraş mare. Şi, cu atât mai mult cu cât în timpul facultăţii veneam deja în Bucureşti. Eram oarecum familiarizată cu oraşul şi cu oamenii din Bucureşti. N-a fost greu să mă mut aici. M-am adaptat repede, deobicei mă adaptez repede, n-am o problemă.

Mai ai timp să faci sport acum că ai un program încărcat?

Nu prea, e adevărat. Sunt o persoană foarte energică şi nu am stare. Dar, vara, de exemplu, când merg la mare, dimineaţa la şapte sunt pe plajă la alergat. Şi înot foarte mult. Iarna merg cât de des pot să schiez. În ultima vreme mă dau cu placa. Fac mişcare. Uneori mă duc şi cu rolele în parc, seara. La sală nu am mai ajuns de mult timp.

Trăim într-o societate a etichetelor. Oamenii cred că te percep drept „fata de la meteo“. Tu cum te percepi?

Încerc să cred că încă trăim într-o lume bună, nu cu oameni atât de superficiali. Am exemple în jurul meu de oameni care nu sunt aşa. Cred că şi noi putem schimba lucrurile, nu e târziu niciodată. Nu la o scară largă, dar uşor şi sigur putem să ne schimbăm noi între noi, cei care nu suntem superficiali. În rest, încurajez lucrurile simple şi de efect, nu suport superficialitatea, tind să cred că lumea merge spre bine, dacă ne dorim cu toţii.

Per ansamblu, cum vezi societatea românească?

Trăim într-o societate destul de agitată având în vedere contextul european. Este multă violenţă, cruzime. Îmi doresc şi sper că lucrurile se vor aşeza peste tot la un moment dat. 

Nu suport superficialitatea, tind să cred că lumea merge spre bine  Magda Pălimariu, prezentatoare Meteo 

Ai avut foarte mult timp un anume tip de parfum. Te leagă ceva de el?

Încă îl am! Mi se potriveşte foarte mult! De când a apărut mi-a plăcut, am crezut că mi se potriveşte foarte bine. Colegii mă întrebau cu ce parfum mă dau, iar eu le spuneam. „Aoleu, dar la tine miroase altfel!“, îmi ziceau ei. Toată lumea îmi spune! Sigur, mai am şi altele, le mai încerc aşa din când în când, mai ales vara. Dar nu prea renunţ la el. Nu mă leagă nicio amintire de parfumul ăsta. Îmi place, pur şi simplu.

În 2006 ai pozat în „Playboy“. Părinţii s-au supărat pe tine?

Da, am pozat, dar era o rubrică specială, m-am amuzat că au pus aşa un sigiliu peste paginile mele. Erau poze în costum de baie. Părinţii nu s-au supărat. Nu era nuditate. Eu, oricum, sunt de acord cu nuditatea dacă nu duce într-o latură vulgară. Până la urmă, dacă eşti o femeie frumoasă de ce să nu pozezi? Actriţe mari de la Hollywood sau prezentatoare de ştiri au făcut asta. Dacă poza e decentă, artistică şi nu duce în vulgaritate, de ce să nu apară?