Interviu Cristina Ţopescu: „Să nu acceptăm să fim umiliţi pe banii noştri!“

„Dorim să încurajăm oamenii să reacţioneze, să-şi ceară drepturile“

În fiecare zi, în cadrul jurnalului Focus de la ora 18.00,  la Prima TV, Cristina Ţopescu dezbate, împreună cu reporterul Alexandru Constantin, subiecte importante din domeniul protecţiei consumatorilor. 

Adevărul TV: Care a fost cel mai grav caz care v-a fost povestit la rubrica „Stop indiferenţei"?

Cristina Ţopescu: O doamnă pensionară s-a dus la farmacie, şi-a cumpărat medicamentele pe care le ia în fiecare lună şi a constatat că acestea costau mult mai puţin decât în luna precedentă. Asta înseamnă că, în urmă cu o lună, îi fuseseră vândute la suprapreţ, după bunul plac al farmaciei cu pricina. După o discuţie în contradictoriu cu farmacista, femeia a depus o sesizare la ANPC. Asta da atitudine!

Se pot rezolva cazuri prin intermediul ştirilor?

Noi prezentăm drepturile consumatorilor, încercând astfel să educăm consumatorul, să-l facem conştient de drepturile sale. Dorim să încurajăm oamenii să reacţioneze, să-şi ceară drepturile şi să nu se complacă în postura de victime. Colaborăm cu consultanţi de la ANPCPPSR, un ONG care se ocupă cu promovarea drepturilor consumatorilor.

Ce ţi s-a întâmplat neplăcut în ultima vreme, din postura de consumator?

Am dus „războaie" şi încă mai duc. Cred cu tărie că sistemul nu trebuie acceptat aşa cum e, când e atât de putred. Cred că trebuie să ne luptăm cu sistemul, să nu ne resemnăm, să nu acceptăm să fim umiliţi pe banii noştri! În cele din urmă, însă, lucrurile s-au rezolvat, pentru că nici nouă, nici companiilor nu prea le place să fie târâte prin procese. Nu am cedat şi, astfel, am câştigat.

Eşti una dintre puţinele persoane publice care au luat atitudine în ce priveşte situaţia dramatică a animalelor fără stăpân. S-au materializat cumva eforturile tale?

Suntem, din fericire, mai multe persoane publice şi nepublice care ne luptăm pentru cauza asta. Nu suficiente, ce-i drept, e loc de mai bine! Mă lupt în continuare, nu e uşor, dar când reuşeşti să salvezi o viaţă sau mai multe satisfacţia e imensă. Ajut cu haine copiii de ţigani, le cumpăr de mâncare când pot celor de pe stradă, am reuşit să salvez din situaţii critice multe animale. Şi nu mă feresc să spun asta! Nu doar pentru că mi-e milă, dar şi pentru că, oameni buni, un câine sterilizat şi hrănit este mult mai puţin probabil să fie agresiv! Iar dacă muşcă, de cele mai multe ori când e agresat la rândul lui, măcar e vaccinat şi pericolul pentru cel muşcat e mult mai mic, nu? Fac asta pentru animale, dar, implicit, şi pentru oameni.

De ce te-ai lovit cel mai mult în acţiunile tale?

De cruzime, de mania românului de a distruge, nu de a construi, de a pune beţe în roate celor care încearcă să construiască. Dacă ei nu fac, de ce să facă altul? Şi m-am mai lovit de ceva: de o altă manie a românului, de data aceasta cu intenţii bune, de a pasa responsabilitatea altora, de a semnala o problemă pasând-o însă spre rezolvare altora... Deja, recunosc, am devenit brutal de sinceră şi chiar abruptă, spunându-le acestor oameni care mă caută cu tot felul de cazuri: „Vă e milă? Faceţi ceva!" Din păcate, şi printre iubitorii de animale sunt puţini oameni de acţiune, responsabili, coerenţi în ceea ce fac, sentimentali, dar şi raţionali şi, mai ales, predispuşi să-şi sacrifice propriul confort pentru a face o faptă bună până la capăt.