Adda, la Adevărul Live: „Mi-am dorit toată viaţa să am succes şi când am avut m-am speriat“

Adda, pe numele real Ada Alexandra Moldovan (23 de ani), a fost prezentă în platoul emisiunii Adevărul Live pentru a povesti despre parcursul său fulminant în muzică, despre felul în care îşi găseşte inspiraţia, despre planurile de viitor şi despre aventura care a adus-o în studioul lui Marius Moga.

Adda s-a remarcat pe scena muzicală din România cu piese precum „Loverboy“, „Îţi arăt că pot“ şi „Nu plângă, Ana“, melodii care au devenit hituri în scurt timp.

Adda îşi compune singură versurile, are propria casă de producţie şi realizează în fiecare săptămână episoade dedicate „Stărilor Addei“, o serie de mini-piese cu videoclipuri.

Despre tot parcursul tinerei cântăreţe, despre planuri de viitor şi dorinţe, Adda a vorbit la Adevărul Live. 

Cele mai importante declaraţii.

„Adevărul“: Cine te-a suparat Adda atât de rău încât să te facă să plângi şi să compui doina „Nu plânge, Ana“?

Adda: Nu m-a supărat nimeni, nu am fost nici amantă, nici soţie. Urmează să fiu soţie anul viitor. Mi-a plăcut foarte mult piesa originală şi am vrut să-i dau un răspuns, să fac o poveste şi din punctul de vedere al soţiei, care are tot dreptul din lume să fie supărată. Şi a ieşit o poveste, nu am fost acolo, dar mi-am imaginat. Mă bucur foarte  mult că a prins, nu mă aşteptam să aibă un aşa de mare succes. Noi am gândit proiectul ca o piesă de net, am făcut videoclipul în regia noastră, m-a machiat o prietenă, am făcut noi tot şi nu mă aşteptam să aibă impactul ăsta, dar cred că atunci când pui foarte mult suflet se vede şi contează pentru oameni ceva autentic şi real. 

Şi următoarea mea piesă are o tentă populară. Îmi place şi cred că ar trebui să mă inspir mai des din folclor, să scot mai multe piese în zona asta, mi se pare că mi se potriveşte.

Adda FOTO Roberto Sălceanu

Cum a reacţionat Ioan Bocşa după ce piesa cu refrenul său a luat amploare?  

Chiar a declarat că îi place foarte mult remake-ul, că am înobilat piesa. Noi l-am anunţat înainte pentru că nu puteam trece peste cuvântul lui şi nu era frumos. Dacă peste 20 de ani cineva ar vrea să facă un remake al piesei „Îţi arăt că pot“, mi-ar plăcea să mă sune şi să-mi dau acordul. 

„Nici nu mergeam bine în picioare şi cântam“

„Eu respir muzică şi asta o să fac toată viaţa“. Chiar aşa o să faci?  

Da. Nici nu mergeam bine în picioare şi cântam. Compun muzică de mică, am avut formaţie, aveam o casetă cu înregistrarea unei piese compuse de mine şi de alte două prietene. Asta mi-am dorit şi îmi doresc să compun muzică pentru mine şi pentru alţi artişti. Am un bussiness, Baladda Records, care este în dezvoltare, „Stările Addei“ şi ultimul meu single chiar sunt co-producţii. Îmi doresc să descopăr oameni noi, artişti tineri, pe care să-i dezvolt, să-i învăţ, să-i îndrum în carieră. Chiar îmi doresc să fac ceva mare. 

„Sunt o nucă-n perete în peisajul muzical actual“

Te regăseşti în peisajul muzical actual?

Mi se pare că sunt o nucă-n perete, dar cred că e loc pentru toată lumea şi e foarte bine că suntem diferiţi. Eu mă bucur că nu mă asemăn cu nicio altă artistă din România, pentru că nu putem fi toate la fel şi e bine aşa. 

Nu o fac intenţionat, nu mă uit la ce s-a lansat şi vreau să fiu mai şmecheră. Îmi vin natural piesele şi mi se pare normal să te inspiri din viaţa ta. Mă inspir din ce aud de la prietene, din ce văd la televizor, experienţele mele personale, pe care le trăiesc şi le simt cu toţi porii. Şi, de foarte multe ori, în loc să o sun pe mama sau să-mi sun prietenele să mă plâng, scriu o piesă, pentru că ştiu că toţi oamenii au o zi proastă, toţi oamenii iubesc la fel ca mine, suferă la fel ca mine, toţi suntem la fel şi cred că acesta este motivul pentru care publicul se regăseşte în muzica mea. 

Nu eşti tocmai artista care compune pentru a fi acolo, pui în piese poveştile tale. Crezi că asta ţi-a garantat reuşita?  

Pentru că sunt reale şi se regăsesc oamenii în mine. Nu ştiu dacă o să am vreodată vreun hit de vară, cu veselie, cu dans. 

„Nu vreau să fac muzică de sezon“. La ce te refereai?  

Nu vreau să fac muzică de sezon nu neapărat că sunt tristă, sunt melancolică, în piesele mele mai întâi de fac să plângi un pic, iar la final îţi spun că o să fie bine. Vreau să fac piese care să se asculte şi peste zece ani, dar ar fi frumoasă şi o piesă de vară, una veselă. E o provocare, o să încerc să fac asta. 

Succesul i-a provocat un atac de panică

Ai avut un atac de panică atunci când ai realizat cât succes ai. De ce?

După două zile de la lansarea „Îţi arăt că pot“, am auzit-o la radio şi apoi când am văzut ce se întâmplă pe internet, nu-mi venea să cred. Când am început să fiu invitată pe la diferite emisiuni, la TV şi radio, m-am întrebat: „Doamne, ce mă fac?“ Eu mi-am dorit toată viaţa să am succes şi în momentul în care am început să am succes, m-am speriat pentru că nu credeam că o să pot face faţă. Am şi gafat, am avut emoţii. La prima emisiune la care am fost, am răspund doar cu „Da“ şi „Nu“, pentru că nu ştiam ce să spun, eram foarte emoţionată. 

Spuneai la un moment dat că vrei să faci o piesă cu tatăl tău. O să auzim această piesă?  

Piesa deja există, o parte din ea, este fragmentul cu care a cerut-o tata în căsătorie pe mama. Vreau să intrăm în studio şi să o facem. Nu ştiu exact când, o să las lucrurile să se întâmple. 

Povesteşte-mi puţin despre părinţii tăi, doi artişti. Te-au susţinut ei pe drumul ăsta?  

Tata a întârziat la logodnă pentru că au venit nişte boxe noi şi trebuia să le facă proba. Mama a făcut chitara, am o chitară pe care a avut-o ea în clasa a V-a, cântă, scrie şi poezii. Eu am fost mereu înconjurată de muzică, de oameni care cântă. Tata îşi trăieşte visul prin mine, au făcut-o de plăcere. 

Adda, nonconformistă de mică

Ai fost diferită de mică. Jucai fotbal cu băieţii. Cum ai ales muzica?  

Nu am fost niciodată genul acela de fetiţă cu păpuşi. Cred că muzica m-a ales pe mine, cred că Dumnezeu mi-a dat harul, talentul acesta. Eu am intrat la două facultăţi în Bucureşti şi am renunţat la amândouă, pentru că m-am gândit că nu trebuie să-mi bat joc de ce mi-a dat Dumnezeu. Degeaba mă duc în mai multe direcţii, când trebuie să merg într-una singură şi să o fac cel mai bine. 

Tu ai avut şi o trupă, A.M.A., la începuturile tale.  

Eram trei fete, făceam concerte în spatele blocului, dădeam autografe. Când eram la bunici le dădeam bomboane copiilor pentru a veni să mă vadă şi-mi băgam un măr în băţ şi ăla era microfonul (n.r. - râde).

Mama ta spunea că de mică te vedea precum Sinéad O’Connor. Crezi în destin?  

Era atunci în vogă „Nothing compares to you“ şi mama se uita la televizor şi a zis că îşi doreşte ca fiica ei să cânte şi să aibă ochii aceia căprui, mari. 

Când eram la Târgul Mureş, a cântat trupa MoRandi şi am zis că eu o să lucrez într-o zi cu Marius Moga şi eram mică atunci. 

Contează foarte mult. Acum când văd comentarii negative nu le mai citesc, dar am avut o perioadă în care le citeam şi eram atât de supărată pentru că oamenii erau atât de departe de adevăr. Ei nu ştiau lucruri despre mine şi acum au început să le afle. Nu ai cum să mulţumeşti pe toată lumea, mai ales că piesele mele sunt mai aparte şi nu cred că toţi le înţeleg. Asta sunt eu şi le mulţumesc tuturor celor care sunt lângă mine necondiţionat. 

„Sunt un om normal care vrea o familie şi carieră“

Eşti destul de tânără şi totuşi foarte faimoasă. Te consideri o artistă sau o vedetă?  

Sunt artistă, vedete mi se par Simona Halep, Nadia Comăneci. Ne bucurăm că avem concerte. Sunt un om normal, care vrea o familie, vrea şi carieră, e pe primul loc pentru mine, vreau să fac performanţă, vreau să-mi fac treaba şi atât.

Nu am un artist favorit, trebuie să recunosc că m-a influenţat Amy Winehouse, cât am plâns când am aflat că a murit. M-a influenţat pentru că mă atingeau cuvintele şi interpretarea ei, i-am studiat tehnica şi i-am cântat mult timp piesele. Din România îmi place foarte mult Loredana, şi piesele ei, şi cum cântă, şi imaginea, şi cum se reinventează şi a rezistat atâţia ani. Tot respectul. Îmi mai plac Delia, Andra, Liviu Teodorescu. Sunt foarte mulţi oameni talentaţi în ţară. 

„Nu mă mulţumesc doar cu două piese pe an“

Ce sunt „Stările Addei“? Spune-mi mai multe despre această serie de mini piese.  

Sunt foarte mândră că am făcut asta şi vreau să mulţumesc echipei. Este un serial muzical, cu şapte clipuri, în care spun câte o poveste. Sunt nişte idei de piese. A avut succes şi minipiesa care o să aibă cel mai mult succes, se va transforma în piesă. Mie îmi place să dau muzică, îmi place să lansez piese destul de des, nu mă mulţumesc doar cu două piese pe an. Am primit foarte multe comentarii frumoase, fiecare episod e diferit, te trece prin multe stări. 

Înainte de a fi o vedetă, erai cunoscută pentru piesele de pe internet. Te-ai gândit vreo clipă că în decurs de câţiva ani viaţa ţi se va schimba total? 

M-am gândit, îmi doream lucrul acesta, vizualizam, cred în legea atracţiei. Mai mult mi-am dorit ca oamenii să-mi cunoască muzica şi nu pe mine, dar acum au început să mă cunoască, se creează o legătură, apoi ajung să te iubească şi pe tine ca artist, nu doar piesa. 

Adda FOTO Roberto Sălceanu

„Prima dată când m-a văzut, Marius Moga a zis că o să mă radă în cap“

Spune-mi mai multe despre întâmplarea cu Ada Condeescu şi Cătălin Mitulescu, cei care ţi-au auzit piesa şi au vrut să te vadă. 

M-au sunat, eu urma să-mi dau BAC-ul, care erau şansele să-mi spună că au auzit de mine în magazinul de pantofi şi mi-a zis să vin în Bucureşti, să văd filmul. Am mai făcut încă o piesă care nu a mai ajuns pe coloana sonoră, dar e pe YouTube, şi după câteva luni m-au sunat şi mi-au spus că „Minţi murdare“ va fi coloana sonoră a filmului, dar o vom reface în studio la Marius Moga, cu un rapper. Atunci am decis să mă mut în Bucureşti, ai mei erau îngrijoraţi că nu cunosc pe nimeni, dar eu am simţit că dacă mă mut în Bucureşti o să fac ceva bun. Am ajuns în studio la Marius Moga, am refăcut piesa, am filmat videoclipul, am ajuns la câteva emisiuni. A fost o realizare, aveam 19 ani. 

Cum a fost întâlnirea cu Marius Moga? Cum te-a influenţat el?

Prima dată când m-a văzut, mi-a zis că o să mă radă în cap. Şi am zis OK, dacă zice Moga, înseamnă că e bine. Nu aş mai face-o niciodată.

Dacă nu era muzica ce era?

Cred că actorie. Oricum ştiu că o să joc într-un film la un moment dat. Chiar am început să scriu o carte şi un scenariu de film.

Ai vreun regret până acum?

Niciunul. Nu ai de ce, te maturizezi, viaţa e foarte frumoasă. Destinul ţi-l faci şi tu, dar sunt şi nişte lucruri scrise pentru tine, dar dacă îţi doreşti un lucru şi lupţi, îl obţii, şi dacă renunţi la lucruri care nu-ţi fac bine, atunci laşi loc altora mai frumoase.