Ana Ularu, la prima experienţă pe blogul său de pe adevarul.ro: "Dacă măcar doi spectatori au venit în sală pentru că au citit pe blog despre o piesă, e perfect"
0
Actriţa Ana Ularu, în vârstă de 27 de ani, care a debutat în lumea cinematografiei încă de la vârsta de 9 ani, şi a devenit cunoscută publicului larg datorită rolului din "Italiencele", a acceptat invitaţia noastră de a-şi deschide un blog pe noul site adevarul.ro.
Deşi în cursă cu timpul, pasiunea Anei pentru scris a motivat-o îndeajuns încât să aştearnă pe noul blog rânduri emoţionante despre "mici evenimente sociale, comportamente aberante şi cărţi bune", şi tânăra actriţă ne promite că, îndată ce va avea mai mult răgaz, va scrie şi despre filme.
Blogul său de pe adevarul.ro poate deveni şi un instrument care să ajute la promovarea spectacolelor de teatru şi a filmelor româneşti. "Dacă măcar doi spectatori au venit în sală pentru că au citit pe blog despre o piesă, e perfect", povesteşte Ana.
"Adevărul": Cum ţi se pare ideea de a avea un blog pe adevărul.ro? Ai mai ţinut vreodată un alt blog?
Nu am mai ţinut niciodată un blog şi nici nu urmăream blogurile altora înainte. Era o formă de exprimare care a ajuns la mine cumva viciat, din păcate. Dar m-a entuziasmat enorm iniţiativa adevarul.ro şi invitaţia mea în rândul echipei. Mă pasionează să scriu, cu atât mai mult într-un context excelent şi de încredere. Nu am decât cuvinte apreciative faţă de blogurile noastre.
Între repetiţii, spectacole şi viaţă personală, când mai găseşti timp să şi scrii?
Asta e o problemă într-adevăr, timpul. Trebuie să mă gestionez corect pentru tot şi să fiu întru totul prezentă în ceea ce fac în orice domeniu. Regret că nu am răgazul să fiu mai activă. Mai e încă un aspect: pasiunea mea pentru a scrie, a milita pentru sau contra ceva în acest mod nu îmi permite şi nu îmi acordă inspiraţie să scriu atunci când nu am ceva de spus din suflet. Dar sunt la început, învăţ eu până la urmă să dresez ideile.
Ce fel de teme vei aborda sau deja abordezi în noua ta rubrică din Adevărul?
Am scris şi mai urmează să scriu despre mici evenimente sociale care mi se par flagrante sau inspiraţionale. Despre amorţirea sau vectorul din jur şi din mine. Despre comportamente aberante şi cărţi bune. Şi imediat ce voi avea timp să văd filme din nou, voi scrie despre cinema. Suntem propriile noastre filtre, iar atunci când ceva îşi lasă amprenta într-un fel sau altul asupra mea, simt nevoia să împărtăşesc.
Ce aşteptări ai de la acest blog?
Acest blog îmi oferă un mod de expresie nou, care mă încântă. Am mai colaborat cu reviste, am mai scris, dar libertatea care mi se acordă aici e perfect sincronizată cu ritmul meu. Nu îmi plac deadlineurile. Evident, sper să fiu citită. Şi ulterior combătută sau aprobată, şi din asta să mai învăţ câte ceva. Iar dacă reuşesc să plantez un gând nou şi surprinzător în mintea cuiva sau să emoţionez, consider pariul câştigat.
Cum te împaci, tehnic, cu noua platformă?
M-am considerat mereu un om extrem de tehnic până la blog. Of. Încă mă lupt cu mici chichiţe şi incapacitaţi de-ale mele când postez.
Consideri că atât blogurile, cât şi reţelele sociale pot ajuta la promovarea teatrului în societatea românească de astăzi?
Da, absolut. Unul din motivele pentru care mi-am făcut cont pe singura reţea de socializare pe care sunt a fost pentru promovarea concertelor, iniţial, apoi a spectacolelor mele sau a celor în care am crezut. Pe măsură ce alte canale de informare pierd teren în faţa scandalosului sau divertismentului, internetul rămâne accesat de toată lumea.
Îmi făcusem un album la un moment dat cu fotografii şi afişe din şi ale filmelor care mi-au plăcut. Apoi cineva, un necunoscut, mi-a scris când nu am mai postat atât de mult că ar mai vrea recomandări - scop atins! Dacă măcar doi spectatori au venit în sală pentru că au citit pe blog despre o piesă, e perfect.
Se încarcă comentariile...
