O țară scandinavă, la un pas de catastrofă financiară. 2 000 de miliarde de dolari ar putea să dispară peste noapte

Fondul suveran al Norvegiei, cel mai mare fond de acest tip din lume, ar putea suferi pierderi uriașe în cazul unei prăbușiri extreme a piețelor financiare și, într-un scenariu-limită, și-ar putea pierde aproape întreaga valoare, estimată în prezent la aproximativ 2.000 de miliarde de dolari. Avertismentul vine chiar de la directorul general al fondului, Nicolai Tangen, citat de Reuters.

FOTO: Shutterstock

Tangen a vorbit despre acest risc în cadrul unei conferințe politice desfășurate la Arendal, în sudul Norvegiei, unde a susținut că investitorii și societatea norvegiană trebuie să fie pregătiți inclusiv pentru scenarii care, în mod normal, sunt considerate extrem de puțin probabile.

„Poate fondul petrolier să dispară?”, a întrebat Tangen, explicând că dorește să contribuie la pregătirea autorităților și a populației pentru situații de urgență.

„Răspunsul la această întrebare este «da», iar partea cea mai gravă este că, în lumea în care trăim acum, acest lucru nu este complet improbabil”, a declarat șeful fondului.

Avertismentul nu înseamnă că Tangen anticipează o dispariție iminentă a fondului. El a descris mai degrabă un scenariu extrem de prăbușire a piețelor, pentru care Norvegia trebuie să fie pregătită.

Fondul suveran norvegian a fost creat pentru a investi veniturile obținute de țară din exploatarea petrolului și gazelor naturale. Banii sunt investiți la nivel mondial într-un portofoliu diversificat, care include acțiuni, obligațiuni, proprietăți imobiliare și proiecte de energie regenerabilă.

Dimensiunea fondului a crescut spectaculos în ultimele decenii. În 2017, valoarea acestuia a depășit pragul de 1.000 de miliarde de dolari, iar în prezent se apropie de 2.000 de miliarde de dolari.

Creșterea fondului a făcut ca acesta să devină o componentă esențială a finanțelor publice norvegiene. Transferurile din fond contribuie în prezent la finanțarea a aproximativ un sfert din cheltuielile publice ale Norvegiei, comparativ cu aproximativ 10% în urmă cu un deceniu.

Tocmai această dependență explică de ce o eventuală prăbușire a valorii activelor ar reprezenta un șoc major pentru economia țării.

Directorul fondului consideră că Norvegia nu ar trebui să presupună că mediul economic favorabil din ultimele decenii va continua la nesfârșit.

Tangen a descris ultimii aproximativ 30 de ani drept o perioadă „anormală”, caracterizată prin inflație scăzută, dobânzi reduse și taxe mai mici. Acesta este și intervalul în care fondul norvegian a înregistrat o creștere spectaculoasă.

„Să mă opresc aici asupra cuvântului «anormal», pentru că tocmai în această perioadă a crescut fondul petrolier”, a spus Tangen.

Mesajul său este că succesul fondului nu trebuie confundat cu o garanție că piețele vor continua să producă randamente ridicate în aceleași condiții.

Într-un interviu acordat ulterior Reuters, Tangen a precizat că nu există, în acest moment, o evoluție concretă a piețelor care să îi provoace o îngrijorare deosebită.

El a atras însă atenția asupra unor elemente ale actualului context economic care îi amintesc de anii 1920 și de perioada care a precedat Marea Criză din 1929.

Printre acestea se numără în special creșterea tarifelor vamale și apariția unor noi bariere comerciale între state.

Tangen nu a susținut că piețele se îndreaptă inevitabil către o nouă criză precum cea din 1929. Comparația a fost folosită pentru a evidenția faptul că mediul economic actual include riscuri care nu trebuie ignorate.

Paradoxal, în pofida tarifelor, tensiunilor geopolitice și a numeroaselor semnale negative din economia mondială, piețele financiare au continuat să înregistreze creșteri.

„Este interesant cât de rezistentă este economia comparativ cu ceea ce se întâmpla în trecut”, a remarcat Tangen.

Potrivit acestuia, companiile sunt astăzi mai bine pregătite să facă față unor șocuri economice. Experiențele ultimilor ani le-au determinat să își reorganizeze lanțurile de aprovizionare, să găsească furnizori alternativi și să își crească flexibilitatea.

Această adaptare ar putea explica, cel puțin parțial, de ce economia mondială și piețele financiare au rezistat mai bine decât anticipau mulți investitori în fața unor șocuri comerciale și geopolitice.

Tangen a subliniat că reziliența economiei mondiale a fost una dintre principalele surprize ale ultimilor ani.

„Dacă ne-am întoarce cu doi ani în urmă și am fi anticipat tarife și bariere comerciale, nu ne-am fi așteptat ca piața și economia să fie atât de puternice”, a declarat el.

„Este, așadar, o economie rezistentă”, a adăugat directorul fondului.

Prin urmare, avertismentul său nu trebuie interpretat ca o predicție potrivit căreia cei aproximativ 2.000 de miliarde de dolari ai fondului norvegian urmează să dispară. Este vorba despre un exercițiu de pregătire pentru un scenariu extrem, în care piețele globale ar suferi o prăbușire de proporții.

Fondul a fost conceput tocmai pentru a transforma veniturile temporare provenite din petrol și gaze într-o avere financiară destinată generațiilor viitoare. Prin investițiile sale globale, Norvegia a ajuns să dețină participații în mii de companii și active din întreaga lume.

Diversificarea reduce riscul ca problemele unei singure industrii sau ale unei singure țări să provoace pierderi devastatoare. Însă nu poate elimina complet riscul unei prăbușiri globale a piețelor.

Iar miza este uriașă: pe măsură ce fondul a crescut, finanțele publice norvegiene au devenit tot mai dependente de randamentele sale. Dacă valoarea activelor s-ar reduce dramatic, presiunea asupra bugetului ar crește, iar autoritățile ar avea mai puține resurse la dispoziție pentru finanțarea cheltuielilor publice.

Așadar, scenariul descris de Tangen este unul extrem și nu reprezintă o prognoză pentru perioada următoare. Dar mesajul său este clar: cele 2.000 de miliarde de dolari acumulate de Norvegia nu sunt o sumă garantată, iar țara trebuie să fie pregătită și pentru o perioadă în care piețele globale nu vor mai oferi randamentele spectaculoase cu care s-a obișnuit în ultimele decenii.