Un reputat profesor de economie explică de ce suveranismul economic este o mare păcăleală. Comparația amară între evoluția uzinelor Dacia și ARO

Profesorul Cristian Păun explică de ce suveranismul economic nu aduce prosperitate, comparând evoluția fabricilor Dacia și ARO și evidențiind eșecurile protecționismului în fața investițiilor externe.

Cristian Păun. Foto: Facebook

Într-un mesaj postat pe Facebook, Păun a detaliat cum suveranismul economic nu este decât o „mare păcăleală” și o „mare iluzie” și a subliniat impactul negativ pe care aceste politici îl au asupra bunăstării cetățenilor.

„Faptul că azi, în România, se agită iar steagul suveranismului şi naţionalismului economic ţine de o generaţie care simte că pierde definitiv controlul. O bătălie cu o miză economică enormă. Care nu are nicio legătură cu binele oamenilor”, a declarat Păun.

Profesorul de economie a avertizat că, în realitate, „suveranismul, ca orice proiect politic, trebuie să urmărească binele oamenilor”. În cazul în care nu îndeplinește această condiție, „nu este decât o mare păcăleală, o mare iluzie” și „o fundătură”.

Păun și-a fundamentat opinia cu exemple din industria auto românească, comparând două abordări economice opuse. În primul rând, el a amintit despre privatizarea celor două fabrici comuniste, Dacia și Oltcit, care au fost vândute marilor grupuri internaționale: Renault și Daewoo. „Cele două companii domină exporturile României, antrenează industrii locale, au pus România pe harta Europei”, a punctat Păun.

În contrast, profesorul a adus în discuție cazul fabricii ARO din Câmpulung, care a avut parte de o soartă mult mai puțin favorabilă. ARO a fost vândută „la fier vechi” după o serie de privatizări eșuate, în care s-au amestecat interesele suverane și naționale, iar în final „un «investitor» strategic american a cumpărat-o pe nimic și apoi guvernul i-a șters datoriile pe care le avea față de stat”. Păun subliniază că înainte de privatizare, ARO se afla într-o situație financiară dezastruoasă, din cauza datoriilor acumulate de la furnizori și dealeri auto români.

„Înainte de privatizare, compania a fost îngropată în datorii de furnizorii săi (români) şi de dealerii auto (români) care câştigau mai mult din contractele lor decât câştiga fabrica pe care o căpuşeau. Astăzi ARO nu mai există! Oamenii de acolo au pierdut totul. Deşi privatizată cu «americanii», soarta acestei fabrici nu este străină de serviciile secrete şi de interesele Rusiei în regiune”, a spus Păun.

În continuare, el a argumentat că evoluția industriei auto din România este un exemplu clar al faptului că „suveranismul şi patriotismul economic sunt departe de a produce bunăstarea pe care ne-o dorim şi pe care o aşteptăm”. „Nu din prea puţin suveranism suntem astăzi unde suntem. Ci din prea mult. Politicienii vremii au preferat să vândă aceste industrii către investitori «strategici» şi persoane dubioase locale, aceştia punându-le pe butuci şi vânzând activele lor la bucată”, a explicat Păun.

În concluzie, profesorul Cristian Păun a subliniat că actuala retorică naționalistă și suveranistă din România este alimentată de o generație care percepe că pierde controlul asupra economiei și a resurselor naționale. „Faptul că astăzi, în România, se agită şi se flutură iar steagul suveranismului şi naţionalismului economic ţine de o generaţie care simte că pierde definitiv controlul. Că fondurile private de investiţii grupate în jurul Pilonului 2 de pensii şi nu numai, că fondurile de investiţii din străinătate, companiile multinaţionale, companiile mari prind putere şi devin tot mai greu de controlat şi de stors de rente substanţiale. Este vorba de bani mulţi, de putere. O bătălie cu o miză economică enormă. Care nu are nicio legătură cu prosperitatea şi binele oamenilor. Pe modelul ARO Câmpulung... Trupele au fost şi sunt demult spălate pe creier, fezandate, antrenate de luptă. Se aruncă în stânga şi dreapta cu jigniri, invective, ameninţări. Deloc argumente, nimic raţional. Cu bani mulţi în spate. Iar acolo unde argumentele par că înving, se ridică Crucea şi argumentul final şi irefutabil: Dumnezeu! Doar cel ortodox!”, a concluzionat Păun.