SURSE | Lovitură pentru megaproiectul de la Doicești: Acționarii Nuclearelectrica ar putea reevalua întreaga strategie a reactoarelor modulare

Proiectul reactoarelor modulare mici (SMR) de la Doicești, cel mai avansat de acest tip din Europa, va fi reanalizat. Potrivit informațiilor obținute de „Adevărul”, la mai bine de 4 luni de la adoptarea deciziei finale de investiție, o parte dintre condițiile impuse pentru continuarea proiectului nu au fost îndeplinite, iar negocierile atât cu Guvernul, cât și cu partenerii americani înaintează mult mai greu decât era estimat.

Proiectul reactoarelor modulare de la Doicești. FOTO: Nuclearelectrica

Informațiile apar în contextul în care premierul interimar Ilie Bolojan a cerut reevaluarea investiției și a anunțat că a informat Ambasada Statelor Unite cu privire la dificultățile întâmpinate de proiect. 

„Riscăm să pierdem bani publici și să rămânem doar cu documentații”, a spus Bolojan, referindu-se la stadiul actual al proiectului.

Liderul executivului a susținut, că proiectul a presupus deja cheltuieli de 240 de milioane de dolari, însă fără rezultate concrete care să asigure finalizarea investiției.  

„Problema pe care o avem astăzi este că dintr-o sumă importantă de bani, care a fost pusă la dispoziție de Nuclearelectrica, peste 240 de milioane de dolari, avem un teren la dispoziție, achiziționat la o valoare destul de mare. Avem o companie cu mulți angajați care au tocat destul de mulți bani și avem un studiu de fezabilitate”, a spus Ilie Bolojan.

Proiectul încă nu are sprijin ferm din partea Guvernului

Potrivit informațiilor obținute de „Adevărul”, proiectul nu beneficiază, în acest moment, de susținere nici din punct de vedere comercial, nici la nivel guvernamental. Deși acționarii au aprobat în februarie decizia finală de investiție, aceasta era condiționată de îndeplinirea unor etape succesive care urmau să fie raportate Ministerului Energiei. Până în prezent, progresele sunt limitate.

Unele dintre aceste condiții trebuiau raportate până în luna iulie, iar altele până în septembrie. Ministerul Energiei a solicitat încă din luna martie o informare privind stadiul îndeplinirii acestor condiții. Cu toate acestea, negocierile cu Guvernul și cu partenerii comerciali au avansat foarte puțin, urmând ca acționarii să decidă în cele din urmă dacă proiectul merge mai departe în forma actuală. 

Un alt subiect aflat pe masa acționarilor este reevaluarea strategiei de implementare a proiectului. Analiza ar urma să compare stadiul centralei de la Doicești cu evoluțiile înregistrate pe piața internațională a reactoarelor modulare mici și cu alte tehnologii disponibile, pentru a stabili dacă soluția aleasă în 2020 rămâne cea mai potrivită. Evaluarea va lua în calcul inclusiv alte variante de dezvoltare, de la modificarea configurației centralei până la utilizarea unor modele diferite de implementare, în funcție de evoluțiile tehnologice și de recomandările formulate de acționari.

Principalul obstacol rămâne lipsa unei garanții din partea statului român. Exim Bank US, , principala agenție de credit de export a SUA și DFC, așa-numitul braț investițional al guvernului american, ar putea acorda credite de aproximativ 7 miliarde de dolari, însă aceste fonduri nu pot fi atrase fără un mecanism de sprijin asumat de Guvern.

Acesta poate lua forma unor garanții suverane, a contractelor pentru diferență (CfD) sau a altor mecanisme de ajutor de stat. Indiferent de soluția aleasă, este necesar acordul Guvernului, urmând ca modalitatea concretă de implementare să fie negociată ulterior. 

Un avantaj major al acestei formule de finanțare este că fondurile nu vor fi contabilizate în deficitul bugetar al statului, aspect esențial în condițiile în care România se află în procedura de deficit excesiv.

Mecanismul „1 plus 5” este încă doar la nivel de principiu

Un alt punct esențial îl reprezintă mecanismul denumit „1 plus 5”, prin care riscurile aferente primului reactor ar urma să fie împărțite cu partenerii americani. În această variantă, doar primul modul ar fi achiziționat direct de RoPower, iar celelalte cinci ar urma să fie plătite doar după ce primul reactor demonstrează că funcționează conform parametrilor stabiliți.

O alternativă presupune cumpărarea tuturor celor șase module încă de la început, însă cu obligația companiei NuScale de a rambursa integral costul ultimelor cinci dacă primul reactor nu atinge performanțele asumate.

Potrivit informațiilor „Adevărul”, atât acest mecanism, cât și posibilitatea replicării tehnologiei în alte amplasamente au fost acceptate de partea americană doar la nivel de principiu. Negocierile privind aplicarea lor concretă continuă, însă lipsa unui angajament ferm din partea Guvernului împiedică avansarea proiectului.

Autorizația de mediu complică și ea proiectul

Pe lângă problemele de finanțare, proiectul se lovește și de dificultăți de reglementare. Actuala legislație nucleară din România este construită în jurul tehnologiei CANDU utilizate la Cernavodă, care presupune zone de excludere extinse din cauza utilizării apei grele și a producerii de tritiu.

Reactoarele NuScale folosesc însă apă ușoară și ar putea funcționa cu o zonă de excludere limitată la amplasamentul centralei, după modelul unor instalații din Franța și Germania.

Adaptarea cadrului de reglementare ar necesita însă modificări legislative și o coordonare suplimentară la nivel guvernamental, ceea ce reprezintă un nou risc pentru calendarul investiției.

România a ajuns să construiască primul reactor de acest tip din lume

La început, centrala de la Doicești era prezentată drept un proiect second of a kind, adică o replică a unei tehnologii deja validate. După anularea proiectului pilot NuScale din Statele Unite, în 2023, investiția din România a devenit însă first of a kind, ceea ce înseamnă că va fi prima centrală de acest tip construită efectiv în lume.

Această schimbare presupune riscuri comerciale și tehnologice considerabil mai mari, primul reactor urmând să funcționeze inclusiv ca proiect demonstrativ. Avantajul ar fi că implementările ulterioare ar putea beneficia de costuri mai reduse, însă România ar urma să suporte costurile și riscurile aferente primei centrale.

Acționarii decid pe 15 iulie

Consiliul de Administrație al Nuclearelectrica a introdus pe ordinea de zi a Adunării Generale a Acționarilor din 15 iulie două puncte esențiale privind proiectul Doicești.

Primul vizează prezentarea stadiului îndeplinirii condițiilor aprobate în februarie, iar al doilea actualizarea strategiei de implementare adoptate în 2022. Anexa care conține situația detaliată a fiecărei condiții va rămâne confidențială și va putea fi consultată doar de acționarii care semnează un acord de confidențialitate.

Dacă etapa pre-EPC va fi aprobată conform calendarului actual, cheltuielile aferente proiectului Doicești ar putea ajunge, într-un singur an, la aproape 900 de milioane de dolari. Celor aproximativ 300 milioane de dolari investiți până acum li s-ar adăuga încă aproximativ 600 milioane de dolari. Rămâne de văzut dacă Guvernul va acorda garanțiile solicitate și dacă partenerii americani vor transforma acordurile de principiu în angajamente ferme.

Centrala de la Doicești ar avea o capacitate instalată de 462 MW

Proiectul este dezvoltat de compania de proiect RoPower Nuclear, controlată de Nuclearelectrica și Nova Power & Gas, în parteneriat cu compania americană NuScale Power.

Centrala va avea o capacitate instalată totală de aproximativ 462 MW, rezultată din șase module a câte circa 77 MW fiecare. Potrivit estimărilor prezentate de dezvoltatori, proiectul ar urma să genereze aproximativ 1.500 de locuri de muncă în faza de construcție și în jur de 200 de posturi permanente în perioada de operare, la care se adaugă alte câteva mii de locuri de muncă indirecte în industria de componente, servicii și mentenanță. Durata de viață proiectată a centralei este de peste 60 ani.

Calendarul de proiect indică iulie 2033 ca dată estimată pentru începerea operării comerciale a primului modul și decembrie 2034 pentru întreaga centrală, condiționat de acordurile comerciale privind celelalte module.