Liderii europeni se reunesc la Bruxelles pentru a împărți funcțiile de conducere din UE. Ce posturi vizează România?

Șefii de stat sau de guvern se întâlnesc luni, la Bruxelles, unde, în cadrul unei cine informale, vor avea o prima rundă de discuții despre împărțirea celor patru funcții cheie – președintele Comisiei, al Consiliului European, înaltul reprezentant pentru Politică Externă și președintele Parlamentului European.

Din România nu apare niciun nume pentru ocuparea posturilor de top ale UE, deși numele președintelelui Klaus Iohannis a tot fost vehiculat anterior de presă. Bucureștiul s-ar putea mulțumi doar cu postul de comisar european, eventual comisar pentru apărare, dacă va fi inființat, sau alt portofoliu din cele existente. Comisarii sunt desemnați de guvernele naționale.

Negocierile au fost în mod tradițional un act de jonglerie delicat: distribuirea funcțiilor de conducere trebuie să țină cont de afilierile politice, de originea geografică și de echilibrul de gen pentru a asigura cel mai mare sprijin la masa negocierilor.

În 2019, selecția a venit după mai multe zile de dispute, inclusiv un maraton de o noapte întreagă care i-a lăsat pe lideri vizibil epuizați.

De data aceasta, Bruxelles-ul ar putea avea parte de negocieri mai ușoară.

În urma alegerilor, un consens a apărut mai repede decât anticipau mulți: Ursula von der Leyen pentru Comisie, António Costa pentru Consiliu și Kaja Kallas pentru Înaltul Reprezentant.

„Aceasta este direcția de deplasare", a declarat un diplomat, vorbind sub rezerva anonimatului, pentru Euronews. "Există un interes clar de a obține claritate și predictibilitate rapid".

Un alt diplomat a sugerat că ritmul rapid cu care a fost alcătuit pachetul s-a datorat în principal lipsei unor alternative credibile din partea părților.

Deși sunt mari speranțe pentru o rezolvare rapidă, este posibil ca acordul final să nu fie parafat la cina de luni și să fie amânat pentru summitul oficial din 27 iunie.

Arianna Podesta, purtător de cuvânt Comisia Europeană, a declarat că la discuţia despre agenda strategică a Consiliului, formatul va fi cu şefii de stat sau de guvern şi, desigur, cu preşedinta von der Leyen. Apoi urmează cina informală, la care iau parte doar liderii. Discuţiile vor fi despre poziţiile de vârf

din Uniunea Europeană, iar preşedinta Von der Leyen nu va participa.

Deși sunt câțiva lideri europeni care încearcă să o blocheze pe von der Leyen – între care rivalul ei dintotdeauna, Charles Michel, președintele Consiliului European – în acest moment e creditată cu prima șansă pentru a conduce viitoarea Comisie Europeană.

Comisia Europeană: Ursula von der Leyen

De când și-a anunțat candidatura pentru realegere în februarie, von der Leyen a fost considerată favorita incontestabilă pentru Comisia Europeană. Nemțoaica în vârstă de 65 de ani a condus executivul prin crize succesive în ultimii cinci ani, asigurându-se în același timp că activitatea legislativă și-a menținut ambiția inițială.

Modul său de lucru puternic centralizat, acordul său ecologic de mare anvergură, reacția sa impulsivă la protestele fermierilor și, în mod crucial, răspunsul său inițial la războiul dintre Israel și Hamas, în care a fost fotografiată dând mâna cu premierul israelian Benjamin Netanyahu, au fost considerate cândva obstacole în calea sa către un al doilea mandat.

Dar victoria copleșitoare a Partidului Popular European (PPE), de centru-dreapta, în alegerile din iunie, cu 190 de locuri, a înlăturat aceste îngrijorări. Von der Leyen a început deja negocierile cu socialiștii și liberalii pentru a construi o coaliție centristă pentru următorii cinci ani, fără a implica în mod oficial colegii de dreapta dură ai Giorgiei Meloni.

Von der Leyen, membră în exercițiu a Consiliului European, va participa la summitul de luni, dar se va retrage atunci când va începe discuția despre posturile de conducere. În cazul în care va primi binecuvântarea liderilor, ea se va confrunta mai târziu cu o interpelare în Parlamentul European, unde va avea nevoie de sprijinul unei majorități de membri nou-aleși - 361 de voturi - pentru a-și asigura postul.

Înaintea alegerilor, la Bruxelles au existat speculații privind posibilele alternative la von der Leyen. Alți lideri ai PPE, precum Andrej Plenković din Croația, Klaus Iohannis din România și Kyriakos Mitsotakis din Grecia au fost propuși, alături de Roberta Metsola, actualul președinte al Parlamentului European.

Fostul premier italian Mario Draghi a fost o altă alternativă care a atras cele mai multe titluri. Dar această propunere, atribuită pe scară largă oficialilor francezi ca fiind o stratagemă pentru a obține concesii de la von der Leyen, a fost întotdeauna exagerată: Draghi nu este afiliat niciunui partid politic, iar numirea sa ar perturba complet jocul de călușari.

Consiliul European: António Costa

Socialiștii și Democrații (S&D) s-au clasat pe un îndepărtat loc doi în alegerile europene, cu 136 de locuri. Însă rezultatul nu le diminuează ambițiile.

Familia de centru-stânga a pus ochii pe președinția Consiliului European, o funcție lipsită de puteri legislative, dar care dobândește o relevanță deosebită în perioade de criză, când liderii se reunesc în ședințe de urgență pentru a lua decizii cruciale.

Actualul deținător este Charles Michel, un liberal belgian, care nu poate fi reales după ce a îndeplinit două mandate consecutive de 2,5 ani. Conducerea lui Michel a provocat diviziuni: încercarea sa eșuată de a candida la alegerile europene de la începutul acestui an s-a dovedit a fi un eșec și a scos la iveală pericolele numirii unei persoane relativ tinere (și ambițioase) la conducerea Consiliului European.

Socialiștii au simțit o deschidere și au avansat numele unui veteran: António Costa, politicianul în vârstă de 62 de ani care a fost prim-ministru al Portugaliei între 2015 și 2024. În timpul mandatului său, Costa a fost apreciat pe scară largă de către colegii săi de guvernare pentru atitudinea sa constructivă și caracterul său accesibil.

Dar șederea sa la putere a fost întreruptă în noiembrie 2023, când a demisionat după ce mai mulți membri ai cabinetului său au fost acuzați de corupție și trafic de influență în concesionarea unor proiecte de exploatare minieră a litiului, de hidrogen verde și de centre de date. Costa este suspectat că a permis unele dintre aceste afaceri neregulamentare.

La scurt timp după demisia sa, procurorii au recunoscut că au confundat numele lui António Costa cu cel al ministrului Economiei, António Costa Silva, în transcrierea interceptărilor telefonice. Aceasta și alte greșeli au subminat cazul juridic, creând impresia în rândul diplomaților de la Bruxelles că numele lui Costa va fi în cele din urmă reabilitat.

În cazul în care liderii UE s-ar răzgândi, o alternativă socialistă ar putea fi daneza Mette Frederiksen, însă aceasta a negat orice interes pentru o funcție de conducere. Mario Draghi a fost, de asemenea, vehiculat pentru Consiliu, unde seriozitatea sa ar fi un avantaj.

Înalt reprezentant: Kaja Kallas

Familia liberală Renew Europe, care a scăzut de la 102 la 80 de locuri după alegerile europene, vrea, de asemenea, să obțină un post de conducere, în ciuda performanței lor dezamăgitoare.

Socialiștii se concentrează pe șefia Consiliului, lăsându-le liberalilor postul de Înalt Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate. Funcția a crescut în importanță pe măsură ce blocul se confruntă cu crize globale, dar eficiența sa rămâne limitată de principiul unanimității.

Actualul titular este Josep Borrell, un socialist convins, care i-a frustrat adesea pe diplomați pentru că a ieșit din scenariu și a exprimat puncte de vedere personale care nu sunt împărtășite de cei 27.

Geografia va fi factorul cheie în alegerea succesorului său. Întrucât Comisia și Consiliul se îndreaptă spre Europa de Vest și, respectiv, spre Europa de Sud, se consideră că Înaltul Reprezentant ar trebui să revină unui reprezentant din Est.

Dublul criteriu, al Europei liberale și al Europei de Est, reduce considerabil lista candidaților și îl împinge pe premierul estonian Kaja Kallas în prim-plan. În ultimii doi ani, Kallas a devenit o voce importantă în răspunsul UE la invazia Rusiei în Ucraina, îndemnând blocul să adopte sancțiuni mai dure împotriva Kremlinului și mustrând aliații occidentali care nu reușesc să livreze muniția promisă Kievului.

Politicile sale au fost considerate cândva prea dure și prea centrate pe țările baltice, dar realitatea brutală a războiului a schimbat dezbaterea în favoarea sa. Ea este acum o candidată serioasă pentru a fi următorul șef al politicii externe a UE. Dacă va fi numită, va trebui să demonstreze că poate vorbi în mod convingător și despre alte regiuni, cum ar fi Africa, Orientul Mijlociu și America Latină.

"Ea nu reprezintă o linie roșie pentru nimeni", a declarat un diplomat. "Poziția de Înalt Reprezentant este determinată în mare măsură de mandatul acordat de statele membre".

Un alt candidat liberal este belgianul Alexander De Croo, care a demisionat recent din funcția de prim-ministru, dar originile sale vest-europene ar putea juca împotriva sa. Radosław Sikorski, un fost europarlamentar care acum ocupă funcția de ministru de externe al Poloniei și este un susținător vocal al Ucrainei, se potrivește pentru funcția de Înalt Reprezentant. Cu toate acestea, el este afiliat la PPE, astfel că nominalizarea sa ar trimite liderii înapoi la masa de desen.