Ce putea face statul pentru Denis, reclamat de tată pentru droguri înainte să-și ia viața. Zaha: „Ar fi putut să nu ajungă în situația unui consum problematic”

Criminologul Vlad Zaha a analizat, pentru Adevărul, cazul tânărului de 19 ani din Codlea, județul Brașov, care și-a luat viața la marginea pădurii din apropierea localității, în timp ce se afla într-un apel video cu mama sa, după ce a fost prins de părinți cu droguri.

Cazul tânărului care s-a sinucis, după ce tatăl i-ar fi făcut plângere pentru consum de droguri Foto: Arhiva Adevărul

Potrivit unor surse din anchetă, tânărul și-ar fi luat zilele după ce tatăl lui a descoperit substanțe interzise asupra acestuia și i-a făcut plângere la poliție. Vlad Zaha este de părere ca dezincriminarea consumului de droguri ar fi putut să-i dea altǎ perspectivǎ tânărului.

„În primul rând, dacă consumul nu era criminalizat în România, este posibil ca Denis să fi fost în continuare în viață. Știm deci ce ar fi putut face parlamentarii pentru el, la fel cum pot face pentru următorul tânăr aflat în situația lui: să scoată perspectiva unei condamnări penale dintr-o situație deja suficient de grea, fie că e depresie, tulburare de consum de substanțe și orice alte greutăți ar fi avut, pentru că perspectiva pedepsei penale ar fi fost ceea ce a umplut paharul”, a explicat Vlad Zaha. 

O a doua dimensiune invocată de criminolog vizează politicile de reducere a riscurilor, care ar fi putut diminua probabilitatea ca un consum ocazional să se transforme într-o situație problematică. 

„Dacă era dezincriminat consumul, Denis ar fi putut nici măcar să nu ajungă în situația unui consum problematic - ar fi putut exista modalități de reducerea riscurilor pentru testarea substanțelor, pentru informații despre consum responsabil, pentru prevenirea supradozelor, pentru a-l ține ceva mai în siguranță. Și bineînțeles că ar fi putut exista centre de tratament, facilități post-cură”, a precizat Vlad Zaha.

Specialistul a mers mai departe și a identificat o a treia ipoteză contrafactuală, legată de prevenirea primară și de orientarea resurselor instituționale către traficul de substanțe, nu către consumatori:

„Denis ar fi putut nici măcar să nu ajungă în situația unui consum, oricare ar fi fost acela - pe de o parte dacă prevenirea în domeniu ar fi fost făcută la standarde internaționale, nu cu elementele clasice românești, iar pe de cealaltă parte dacă forțele de ordine ar fi acționat împotriva marelui trafic de substanțe, în loc să acționeze asupra consumatorilor”.

Ce ne arată statisticile?

Analiza criminologului este susținută de date privind amploarea consumului de substanțe la nivel internațional și național, care indică o creștere constantă în ciuda deceniilor de politici prohibitive. 

„În 2024, aproximativ 331 de milioane de persoane consumaseră droguri în ultimul an, cu 34% mai multe decât în 2014! Pentru 2023, ONU estima aproximativ o jumătate de milion de decese legate direct sau indirect de droguri, dintre care 172.000 prin supradoză. În România, numărul persoanelor care au consumat substanțe cel puțin o dată, a crescut cu peste 200% din 2013 până acum, deși zeci de mii de persoane au trecut prin mâinile forțelor de ordine și ale justiției, 6000 dintre acestea doar în 2025 (numărul persoanelor conduse la secție în lipsa unui mandat, pentru substanțe).

Astfel că direcția cvasi-globală pentru stoparea acestor practici ale forțelor de ordine și pentru scăderea daunelor este în principal trecerea către modele de dezincriminare. La finalul celor peste 50 de ani de război falimentar antidrog (precum modelul românesc), peste 50 de state au dezincriminat, printre care Republica Moldova, Rusia, Portugalia, Cehia, Croatia, Slovenia, Spania, etc”, a afirmat Vlad Zaha. 

Criminologul argumentează că dezincriminarea deținerii pentru consum propriu nu echivalează cu promovarea consumului, ci cu eliminarea unui strat suplimentar de rău produs de legea penală:

„Dezincriminarea înlătură răul «extra» produs de legea penală fără a promova sau crește consumul (care crește nestingherit în modelele de interzicere, inclusiv cel românesc), respectiv dezincriminarea permite oamenilor să discute cu cei din jur, să se informeze despre consumul responsabil, să ceară și să primească ajutor fără pedepse și fără moralizare. De asta Organizația Mondială a Sănătății recomandă dezincriminarea încă din 2014, și tot de asta toate cele 31 de agenții pe de lângă ONU recomandă tuturor statelor lumii să facă acest pas”.

Efectele represiunii asupra consumatorilor

O componentă centrală a analizei lui Vlad Zaha vizează destinația banilor din piața ilegală și modul în care pedepsirea consumatorilor afectează capacitatea instituțiilor de a combate traficul:

„Pe piața ilegală, știm unde se duc banii: agenția europeană pentru droguri și Europol estimează că, într-un singur an, în Uniunea Europeană se vând ilegal droguri de cel puțin 31 de miliarde de euro, iar piața ilegală din România o estimăm a fi de aproximativ 250 de milioane de euro anual. Este inevitabil că o parte a acestui venit anual al marilor traficanți din România, de un sfert de miliard de euro, ajunge și sub formă de corupție către autoritățile, instituțiile și politicienii din România, pentru că așa funcționează traficul, mai ales când există pedepsirea penală a consumatorilor (deținerii). 

Pe de altă parte, o acțiune sau chiar o condamnare în plus pentru un cumpărător îi lasă furnizorului posibilitatea să-i vândă următorului, și chiar îi oferă o plasă de siguranță: resursele forțelor de ordine sunt ocupate, zona mediatică și politică este satisfăcută, deci traficantul este apărat. Și dacă dezincriminăm mâine posesia, poliția are în continuare de investigat cine aduce marfa, cine încasează banii și cine protejează afacerea dar cel mai important, poliția va trebui să facă DOAR asta. Probabil ar fi o revelație spectaculoasă asupra rețelelor de trafic susținute instituțional sau politic, căci toată atenția s-ar îndrepta în acea direcție”.

Specialistul contestă și argumentul conform căruia sistemul actual ar produce economii bugetare, arătând că daunele sociale, medicale și economice depășesc cu mult costurile administrative ale unui model alternativ:

„Cât despre ideea că statul ar economisi prin sistemul de acum, daunele provocate de acest sistem falimentar sunt deosebit de mari: daune sociale, medicale, economice și bineînțeles și faptul că și dosarul penal «costă». În 2024, Poliția Română a cheltuit din bugetul propriu 271,3 milioane de lei pentru «combaterea» drogurilor. Pentru programele naționale de prevenire și asistență, Agenția Națională Antidrog avea alocate 5,33 milioane, adică aproximativ 51 de lei pentru represiune la 1 leu pentru prevenire și asistență, dacă ne uităm strict la aceste două poziții bugetare. 

E relevant să ne uităm și la acest grafic pe care îl regăsim în cea mai mare parte a manualelor și studiilor de gestionare statală a substanțelor: interzicerea dură (modelul românesc) creează la fel de multe daune sociale și medicale ca și cum substanțele ar fi promovate comercial peste tot. Practic, România suferă consecințele pe ambele părți ale reglementării: pentru substanțele ilegale, rănim oamenii la care le consumă și îi împingem spre deces, iar pentru substanțele legale, le promovăm comercial și creștem consumul pentru «profit»”.