Încrederea în politicianul Iohannis a intrat la apă după 9 ani de mandat. Cum a avut loc prăbușirea bruscă | ANALIZĂ
0Klaus Iohannis este președintele român cu cea mai scăzută cotă de încredere cu un an înainte de terminarea mandatului, explicațiile specialiștilor fiind multiple, de la dezamăgirea electoratului la implicare modestă în politica internă în ultima perioadă.
Președintele Klaus Iohannis intră în ultimul an de mandat cu cel mai scăzut nivel al încrederii pe care l-a avut un șef de stat pe ultima sută de metri a activității sale la Palatul Cotroceni. 16,2% e cota de încredere de care se mai bucură Iohannis, potrivit ultimului sondaj al INSCOP, din decembrie 2023.
Spre comparație, la începutul lui 2014, Traian Băsescu, aflat atunci tot în ultimul an al celor două mandate de președinte, avea o cotă de încredere de 22,1% (sondaj INSCOP), venind după nouă ani de numeroase războaie politice, inclusiv două suspendări din funcție. În același sondaj, Klaus Iohannis, pe atunci fără a fi văzut ca prezidențiabil, avea o cotă de încredere de 33,9%. La scurt timp după alegerea sa, conform unui sondaj INSCOP pentru „Adevărul”, în februarie 2015, Iohannis avea o cotă de încredere de 64,6%. Așadar, de patru ori mai mult decât are acum. În 2019, în mai, în prag de europarlamentare și cu șase luni înainte de realegere, cota de încredere era de 41% (sondaj INSCOP), fiind cel mai bine clasat.
Sub Emil Constantinescu
În ianuarie 2004, Ion Iliescu, aflat la ultimul mandat, se bucura de o cotă de încredere de 49%, potrivit unui sondaj IMAS, un procent greu de egalat în prezent chiar și de politicienii cel mai bine văzuți. Până și Emil Constantinescu, președinte pentru un singur mandat, avea în aprilie 2004 o cotă de încredere de 19%, conform unui sondaj IMAS.
Cu zilele numărate la Palatul Cotroceni, ultima zi de mandat fiind 20 decembrie, Klaus Iohannis începe să piardă teren inclusiv în rândul PNL, unde sunt politicieni din ce în ce mai dezamăgiți de relația cu șeful statului, dar mai ales îngrijorați de alegerile acestuia pentru conducerea partidului, ceea ce ar putea duce formațiunea liberală pe un loc trei, poate chiar un loc patru, la europarlamentare, ceea ce ar însemna un dezastru electoral, susțin surse de la vârful PNL pentru „Adevărul”.
Ce spun specialiștii
„Adevărul” a discutat cu mai mulți specialiști despre nivelul scăzut al încrederii în politicianul Iohannis, dar și despre viitorul relației cu partidul din care provine, în anul electoral.
„Ceilalți președinți, de bine, de rău, și-au păstrat o parte din electorat. Așa-zisul electorat dur. Cu Iohannis, problema e că pe de o parte cei care nu l-au votat, electoratul de stânga plus cel al AUR, nu au de ce să-l simpatizeze, iar pe de altă parte, el a dezamăgit inclusiv electoratul care l-a susținut, adică persoanele care votează USR și o parte din electoratul liberal. Pe lângă erodarea normală a oricărui șef de stat, acesta a acționat și împotriva reprezentanților propriului electorat”, susține sociologul Mircea Kivu.
Politologul George Jiglău consideră că în ultima perioadă Klaus Iohannis nu s-a evidențiat prin rezolvarea unor crize politice sau a unor probleme majore, ci prin controverse privind turneele externe. Politologul a înaintat mai multe posibile argumente. „Cred că explicație a cotei mici de încredere e faptul că am avut această Coaliție politică mare, pe care și Iohannis a girat-o, care a funcționat bine, fără sincope majore, nefiind nevoie de mediere. Rotativa s-a petrecut fără probleme. Acest lucru l-a ținut în afara unei implicări care să-i ofere vizibilitate. În politica de zi cu zi, a fost prezent doar din perspectiva vizitelor externe, a problemei cheltuielilor care nu erau transparente. Iar acestea au fost prezentate mai ales într-un sens negativ în spațiul public. Mai mult i-a enervat pe oameni. Dacă erau crize guvernamentale majore, dacă erau nevoie de consultări cu partidele, cred că lucrurile ar fi stat mai bine pentru președinte. Pentru că era rolul său de a rezolva problemele”, arată politologul.
„Al doilea lucru este de modul cum a arătat acest al doilea mandat al său. Erau destul de multe așteptări. În 2019, înainte de realegere, era foarte activ. Lumea voia proiecte mai mari, mai ales că era al doilea mandat, să fie o moștenire lăsată după aproape zece ani. Din partea lui nu au fost asemenea lucruri, cu excepția „României educate”, care a avut și o percepție mai degrabă negativă din partea mass mediei”, a completat George Jiglău.
Politologul Cristian Pîrvulescu susține că Iohannis a fost „ținta” războiului hibrid dus de Rusia, afectat de conflictele politice interne, însă și felul său de a fi au dus la această cotă de încredere: „Pentru că a fost principala țintă atât în războiul hibrid dus de Rusia și alți inamici ai României, cât și în războiul politic intern, iar consecințele nu aveau cum să nu se vadă. Pe de altă parte, în egală măsură președintele Iohannis spre deosebire de precedenții președinți nu a fost interesat să comunice foarte mult considerând că istoria va tranșa în mod categoric în favoarea sa aceste mandate. Klaus Iohannis este un anti-Băsescu total. Altfel spus, nu este dintre cei care consideră că o comunicare agresivă și permanentă poate să aducă ceva bun. Proiectul lui Klaus Iohannis nu a fost acela de a fi iubit, ci acela de a crea un sistem politic funcțional în condițiile în care a preluat un sistem politic disfuncțional, grav afectat de mandatele lui Trăian Băsescu, dar și ale lui Ion Iliescu, pentru că tendințele autoritariste care au fost continuate de Trăian Băsescu au fost preluate de la Adrian Năstase. De altfel, Ion Iliescu fiind unul dintre cei care au exercitat un anume tip de autoritarism, să-i zicem luminat. Plus multe alte variabile care pot explica această cotă (.n.r. - de încredere) scăzută”, a explicat politologul Pîrvulescu.
Ce urmează
Sociologul Mircea Kivu susține că e nevoie de testul europarlamentarelor pentru limpezirea situației în relația Iohannis-PNL și Iohannis-Coaliție. „Cred că după europarlamentare nu numai liberalii, ci toate partidele își vor face socotelile, care e potențialul lor și văd dacă au nevoie de alianțe noi, schimbări de orientare, de lideri și așa mai departe”, a afirmat sociologul. De altfel, Kivu susține că începe să se vadă pe măsură ce trece timpul că influența lui Iohannis scade. „În momentul de față, PNL este destul de scindat. De aceea Iohannis nu mai are așa de multă influență. Sigur, deocamdată PNL este condus de Ciucă, pus acolo de Iohannis. Dar nici Nicolae Ciucă nu pare să mai aibă foarte mare putere, după plecarea din funcția de premier”, subliniază sociologul.
Pe de altă parte, politologul Jiglău a subliniat că la cum s-a comportat până în prezent, Iohannis nu a lăsat impresia că va mai juca un rol activ în politica internă, fiind mai degrabă interesat de obținerea unei funcții externe, iar experiența sa ca om de partid e limitată. „Președintele nu a zis nimic. Putem doar specula ce vrea să facă. Eu nu văd o miză pentru el în politica internă. Mizele sale au fost mai degrabă personale. La șefia partidului a stat puțin și a folosit-o, fiind normal în situația din 2014, pentru a ajunge președinte. Nu-l văd ca pe un personaj care să fie urmat de o echipă și urmat de un partid. Poate mai degrabă va fi undeva pe zona externă, unde e destul de bine văzut”, a precizat Jiglău, care a punctat faptul că rămâne de văzut cum ar putea să se implice politic, dat fiind că a fost reticent la apariții în mass media, cum au fost interviurile sau conferințele de presă în al doilea mandat.
Întrebat ce relevanță și forță de a-și impune punctul de vedere în plan intern și la nivel de PNL, Pîrvulescu a precizat: „Sigur, suntem, în ultimul an de mandat și în ultimul an de mandat este foarte complicat pentru orice președinte să reușească să se impună dar, spre deosebire de precedenții președinți, toți trei, Klaus Iohannis a creat un sistem. A creat un sistem pe care îl crede viabil, pentru care este dispus să sacrifice popularitatea, și anume acest sistem care presupune stabilitate politică pentru că principala condiție pentru prosperitatea economică este stabilitatea politică. Unii îl văd ca pe o continuare a USL-ului, dar, de fapt, nu este, pentru că nu este o alianță politică, este un sistem de guvernare care a devenit un model în Balcani. Bulgarii l-au preluat, dar și alții se uită plin de interes la el și care este respectat la nivel european pentru că a asigurat unei țări care era puternic disfuncțională datorită ambițiilor politice ale partidelor liderilor politici și unei președinții total agresive ale lui Trăian Băsescu o stabilitate care era greu de crezut. Sigur, politic probabil Klaus Iohannis ar fi preferat o coaliție cu USR-ul dar aceasta nu s-a putut, datorită tendințelor antisistem și parlamentariste ale USR-ului”.
Nu în ultimul rând, politologul a subliniat că șeful statului are o imagine bună în plan extern, deși acasă este atacat: „Iohannis este respectat la Bruxelles cum nu a fost nici un președinte al României înainte, este respectat pe plan internațional , dar este atacat furibund în România, atât de PSD, pe care l-a adus la guvernare, nu în totalitate, dar aici mă refer și la ultimele reacții ale lui Tudose care îl laudă pe Băsescu, inexistent la Bruxelles. De altfel, tocmai pentru a-l pune într-o lumină negativă pe Iohannis. Iohannis l-a făcut, totuși, prim-ministru pentru că nu știu ce merite extraordinare ar fi avut Tudose ca să devină prim-ministru, altele decât că nu era în grupul Dragnea”.
Se încarcă comentariile...
