De la 15.000 de specialisti la 500 de euroconsilieri

Va mai amintiti de cei 15.000 de specialisti din basmele lui Emil Constantinescu? aia care, in 200 de zile, aveau sa faca reforma, sa ne umple de investitii straine, sa ne scape de gunoiul de pe

Va mai amintiti de cei 15.000 de specialisti din basmele lui Emil Constantinescu? aia care, in 200 de zile, aveau sa faca reforma, sa ne umple de investitii straine, sa ne scape de gunoiul de pe strazi, sa ne bage in NATO si UE etc.? Ei bine, va improspateaza memoria Cabinetul Nastase. In scurt timp, cinci sute de baieti destepti si scoliti vor munci pe branci, pe langa ministri, ca sa ajungem mai repede in Europa. Euroconsilierii nu sunt personaje de basm, ci functionari creati prin ordonanta de urgenta, angajati si remunerati, dupa buget, la Ministerul Integrarii. In teorie, euroconsilierul este o persoana utila. Posesor de doctorat sau de specializare postuniversitara, asa cum ii cere legea, cunoscator al hatisurilor legislatiei comunitare si al institutiilor europene, el il sfatuieste pe ministru cum sa aplice programele si reformele cerute de aderare. Practica romaneasca ne invata insa ca marirea schemei bugetare cu inca un functionar inseamna o talpa in plus pusa eficientei. "Regimentul" euroconsilierilor va umfla de cinci ori Ministerul Integrarii, unde acum lucreaza doar 130 de oameni, cu tot cu portar si sofer. Asta, in conditiile in care inaltii functionari ai Comisiei Europene nu pierd nici o ocazie de a denunta stufosenia birocratica de la Dunare si Carpati, unde secretarii de stat sunt mai numerosi decat femeile de serviciu si fiecare ministru comanda cate-o cohorta de consilieri personali. Or, fara o reducere zdravana a schemelor, nasterea unei birocratii noi, fie ea de inspiratie comunitara, n-o sa ne aduca puncte de la Bruxelles. Apoi, chiar de-or fi ei baieti doxati, bine intentionati si muncitori, si nu doar niste hahalere de partid, angajate ca sa-si faca un rost pe banii statului, euroconsilierii n-au cum sa schimbe nimic din mecanismul decizional corupt si incompetent, de care depinde, in fond, aplicarea programelor de aderare. Va puteti inchipui ca vreunul din cei 60 de specialisti care se preconizeaza a lucra pe langa Octav Cozmanca, la Administratie Publica, ar avea tupeul sa-l urecheze pe baronul Mischie pentru deturnarea de fonduri europene? Sau sa le vare sub nas consilierilor PSD de la Capitala si primarilor de sector extrase din legislatia comunitara, potrivit carora creditele BEI nu pot fi folosite in alte scopuri decat cele pentru care au fost contractate, doar pentru ca asa vrea partidul? Intr-adevar, abia acestea tin de specia literara a basmului. Si, desi ei sunt reali, existand in carne, oase si pe schemele Ministerului Integrarii, daca nu se umbla la birocratie si la mecanismul decizional, euroconsilierii valoreaza cat cei 15.000 de specialisti din basmele lui Emil Constantinescu.