Cursa partidelor mici pentru electoratul marilor formațiuni. De ce eșuează încercările de a rupe voturi decisive
0Scena politică a României este dominată de partidele mari, precum PSD și PNL sau mai recent AUR și USR, care împart opțiunea de vot a românilor. Acest lucru este reconfirmat de alegerile din ultimul an, cât și de sondajele pentru Primăria Capitalei, unde în prim-plan sunt candidații acestor formațiuni, deși un studiu recent arăta că mai mult de jumătate din români preferă dispariția partidelor actuale.
La alegerile parlamentare din 2024, pe fondul unui val suveranist, care a avut succes mai ales după intrarea fostului candidat la prezidențiale Călin Georgescu în turul II al alegerilor anulate, au reușit să intre în Parlament două formațiuni noi, SOS România și POT. Alte formațiuni nu au reușit să atingă pragul de 5% pentru Parlament, deși datele unui sondaj recent al INSCOP indicau că peste 55.% dintre români sunt de acord cu afirmația „Toate partidele existente acum în România ar trebui să dispară și să fie înlocuite cu unele noi”.
Potrivit analiștilor, vechile partide mari au scăzut treptat în ultimii ani în procente, însă rămân în prim-planul politicii românești pe fondul mai multor cerințe pe care partidele noi apărute nu reușesc să le bifeze.
„Există un mic avantaj pentru partidele care sunt deja puternice”
„În mare măsură, nevoia de partide noi se suprapune foarte mult cu valul suveranist”, în prezent, explică pentru „Adevărul” sociologul Barbu Mateescu, referitor la singurul succes înregistrat recent de partidele noi.
În timp ce partidele vechi continuă să domine viața politică pentru că „au vizibilitate”, de multe ori partidele noi nu au reușit să răspundă cerințelor din prezent ale alegătorilor, prinzând în unele cazuri doar „o generație” sau fiind „legate de un anumit moment politic, mai degrabă decât de o parte a societății”. Un alt obstacol în calea ascensiunii acestor formațiuni a fost reprezentat de propriii lor lideri. „Partidele astea noi trebuie să fie și făcute de oameni noi. Și asta este un lucru foarte important”, mai explică sociologul.
Dominația partidelor mari vine și pe fondul resurselor necesare, de care partidele noi nu dispun de obicei: „Când spun că contează foarte mult notorietatea, mă gândesc și la resursele pe care le ai la dispoziție capacitatea de a avea echipe care să lucreze în mass media, în mediul online. Aici există un mic avantaj pentru partidele care sunt deja puternice, numai că nu contează chiar așa de mult, din punctul meu de vedere”.
Potrivit sociologului, mobilizarea masivă din perioada electorală de la finalul anului trecut, pe fondul alegerilor prezidențiale - în care se calificaseră candidatul USR și Călin Georgescu - a produs un dezavantaj în cazul unor formațiuni noi, care altfel au obținut un scor destul de ridicat. „SENS a luat 263.000 voturi. A fi putut să intre în Parlament dacă prezența era una normală pentru parlamentare, dar nu a fost. A fost o mobilizare foarte înaltă după turul întâi al rezidențialelor”, mai explică Barbu Mateescu.
„Există o dorință de partide noi mai curate”
„Adevărul este undeva la mijloc. Există o dorință de a avea partide noi, în sensul de a fi partide mai curate în ochii electoratului, mai puțin compromise. Pe de altă parte, au și apărut foarte multe partide noi. Mulți au încercat să facă partide noi și multe dintre ele n-au reușit să se impună”, este de părere redactorul-șef Historia Ion M. Ioniță.
Pe de altă parte, partidele vechi se bucură de un electorat tradițional: „Alegătorii s-au obișnuit cu anumite figuri politice și există partide care au un electorat tradițional, care nu renunță, un nucleu dur. PSD-ul, care se bazează pe foarte mult pe pensionari, pe structuri locale, pe funcționarii de la stat. Structurile astea rămân. Și vor vota în continuare aceste partide care au și mulți primari. Chiar dacă am văzut acum că a contat mai puțin aportul primarilor în alegeri, adică nu au reușit să adune voturile pe care partidele le-au așteptat. Însă contează structurile locale, contează mobilizarea locală”.
Potrivit analistului, datele indică că există potențial în prezent pentru construcții noi, și pe partea de centru, însă acestea „nu și-au găsit încă exponenții”.
Ce s-a întâmplat cu partidele care au ratat pragul Parlamentului
Și succesul într-un scrutin parlamentar s-a dovedit de multe ori trecător. Dacă în unele cazuri, partidele noi nici nu au reușit să bifeze un scrutin cu succes, în ultimii ani, mai multe formațiuni relativ noi au primit un mandat, iar apoi au dispărut din spațiul public.
O fuziune fără succes
PMP sau ALDE sunt două dintre partidele cu povești de succes, reușind inițial să bifeze intrarea în Parlament sau chiar participarea la guvernare. Cu toate astea, astăzi, fie nu mai sunt, fie nu sunt pe lista celor cu șanse într-un scrutin.
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților (ALDE), înființat în 2015 prin fuziunea Partidului Liberal Reformator (PLR) cu Partidul Conservator (PC), a reușit să intre în Parlament în 2016, câștigând 20 de mandate la Camera Deputaților și alte 9 la Senat, poziție din care a ajuns și la guvernare. În același an a reușit să bifeze și un rezultat bun la locale, obținând conducerea a peste 60 de primării și peste 2000 de posturi de consilieri locali. A făcut parte din mai multe guverne conduse de PSD. Însă s-a dizolvat în PNL, după demisia fostului președinte al formațiunii Călin Popescu Tăriceanu și eșecul la alegerile parlamentare din 2020. La localele din acel an a bifat cât să mai supraviețuiască până la fuziunea cu PNL.
Demisia lui Călin Popescu Tăriceanu a venit însă ca un produs al altei fuziuni. ALDE și Pro România au anunțat înaintea alegerilor parlamentare din 2020 formarea partidului „Pro Romania Social-Liberal", cele două partide candidând împreună. Fuziunea a fost însă oprită după eșecul electoral.
Dacă ALDE a dispărut complet de pe scena politică, nu același lucru s-a întâmplat și cu PRO România, al cărui președinte, Victor Ponta, se află și astăzi pe un scaun de parlamentar. Mandatul său este însă obținut pe listele PSD, din care a fost exclus. Cu sau fără apartenență la partid, fostul lider își continuă mandatul, în timp ce PRO România a ajuns, încă din 2021 într-o situație limită. Este primul partid din România care nu a mai putut beneficia de subvenția lunară din cauza datoriilor. A reușit în 2019 să ducă doi eurodeputați în Parlamentul European.
Cu sau fără succes electoral
Și PMP a pornit cu un succes electoral. A bifat Parlamentul în alegerile din 2016, obținând 18 mandate de deputați și 8 de senatori, între care s-a numărat și fostul președinte Traian Băsescu. A reușit să trimită câte doi oameni, atât în 2014, cât și în 2019 în Parlamentul European, însă norocul său a luat-o la vale în 2020, când nu a mai reușit să atingă pragul de 5% pentru Parlament. De altfel, acela a fost și primul an în care fostul președinte Traian Băsescu nu a mai candidat pe listele partidului. El a obținut pe rând un mandat de senator și unul de europarlamentar din partea formațiunii. În acel an listele erau completate de nume precum Elena Băsescu sau Liviu Negoiță. Formațiunea mai este prezentă în Legislativul European, însă numai prin vocea președintelui de partid Eugen Tomac.
PLUS a bifat Parlamentul în alianța USRPLUS, fuzionând cu USR. Partidul Libertate, Unitate şi Solidaritate a fost primul proiect fondat de fostul premier Dacian Cioloș. Alianța care i-a adus succesul a fost cea care i-a adus și finalul. După fuziune, Dacian Cioloș a câștigat președinția noii formațiuni, însă Biroul Executiv al partidului a fost majoritar USR, iar acesta a votat păstrarea numelui și a siglei USR. Lipsa de susținere a direcției sale în conducerea formațiunii l-a determinat și pe fostul premier să abandoneze funcția și să părăsească conducerea. Partidul PLUS este astăzi o amintire, prezentă doar în istoricul USR.
Forța Dreptei a rupt parlamentari din PNL, însă nu a reușit să le aducă acestora încă un mandat. Partidul a pierdut atât la alegerile parlamentare din 2024, cât și anterior în alianța cu PMP și USR, când nu a reușit să ducă niciun membru de partid în Parlamentul European. Rămas în afara Legislativului, astăzi, doar liderul de partid Ludovic Orban mai este prezent în spațiul public, ajungând în poziția de consilier la Cotroceni, însă fiind demis la scurt timp în urma unui scandal.
Și REPER (Reînnoim Proiectul European al României), al doilea proiect al fostului premier Dacian Cioloș, a folosit aceeași strategie. A avut parlamentari în mandatul 2020-2024 rupând din noul USR, însă nu a reușit să bifeze un scrutin parlamentar. Partidul a rămas în afara legislativului, cu un scor sub 5% în alegerile din 2020. Noua guvernare i-a adus însă o funcție de ministru în Executiv. Partidul este acum reprezentat aici de Dragoș Pîslaru, ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene.
Se încarcă comentariile...
