Crizele mandatului Nastase - innodate si deznodate la Cotroceni

"Lui Adrian Nastase i se poate reprosa o anumita aroganta", a fost afirmatia lui Ion Iliescu care a declansat, in februarie 2002, un sir de replici intre seful statului si premier, varful aisbergului

"Lui Adrian Nastase i se poate reprosa o anumita aroganta", a fost afirmatia lui Ion Iliescu care a declansat, in februarie 2002, un sir de replici intre seful statului si premier, varful aisbergului in tensiunile dintre primii doi oameni in stat. Primul diferend major a aparut in martie 2002, odata cu dezbaterile despre modificarea Constitutiei. Pe atunci, pe Nastase il batea gandul sa detina postul de premier si dupa alegerile din 2004. Ca atare, propunerile PSD vizau instituirea republicii parlamentare, in care seful statului era ales de catre Parlament, se intarea excesiv puterea executivului, dandu-se posibilitatea Guvernului sa propuna dizolvarea Legislativului si interzicandu-le senatorilor si deputatilor sa faca amendamente la legi neagreate de Palatul Victoria. Pe Iliescu nu l-au bucurat deloc aceste intentii. Pe 28 august 2002, Adrian Nastase avea sa aduca in prim-plan un subiect pe tema caruia a avut cel mai dur conflict cu Ion Iliescu: alegerile anticipate. La doar o zi dupa propunere, Iliescu a raspuns transant: "Nu avem nevoie de asa ceva!". Cei care provoaca alegeri anticipate cam pierd, avertiza, pe 18 noiembrie, seful statului, cerandu-le pesedistilor sa reflecteze mai profund. Pe 18 decembrie 2002, dupa un tete-a-tete la Cotroceni, Nastase pierde lupta cu Iliescu, declarand ca anticipatele nu mai sunt o prioritate. S-a convenit ca Executivul sa se restructureze, dar, suparat de-a binelea, Adrian Nastase a refuzat apoi sa mai opereze vreo modificare in Cabinet pana in iunie 2003, cand si-au pierdut posturile mai multi ministri, printre care Octav Cozmanca, Daniela Bartos, Dan Matei Agathon, Ecaterina Andronescu si Marian Sarbu. Intre timp, Iliescu nu a crutat deloc partidul de guvernamant: pe 6 decembrie, el declara ca are "multiple insatisfactii" din cauza coruptiei din PSD si ca se teme ca partidul "sa nu se umfle in pene"; pe 20 decembrie 2002, intr-un discurs tinut in fata Parlamentului, presedintele acuza "capitalismul de cumetrie, clientelismul politic si luxul puterii". Ion Iliescu a reusit sa-si ridice in cap intreg partidul de guvernamant dupa ce le-a cerut parlamentarilor, la inceputul lui februarie 2003, sa se retraga din CA si din AGA. "Suna bine sa spui ca iei de la bogati si dai la saraci", a venit prima replica a lui Nastase pentru ca, la doar o saptamana, sa o intoarca: "PSD va pierde ca in '96 daca nu facem acest lucru". "Lucrul" s-a facut mai tarziu, dar la presiunea opiniei publice. Iliescu nu l-a crutat nici pe Nastase, despre care a spus, la sfarsitul aceleiasi luni, ca "manifesta oboseala, poate prea devreme". "Dl. Iliescu nu este medicul meu de familie. Poate ca e nevoie sa aiba formule mai atent controlate cand e vorba despre mine", a venit replica palida a lui Nastase. Contre aveau sa apara si la propunerea lui Ion Iliescu privind impozitarea cu 80% a veniturilor lunare de peste 10.000 de dolari si micsorarea TVA la unele produse de baza, sugestie pe care Nastase a respins-o, pitindu-se in spatele acordului cu FMI. Iliescu si-a luat revansa, la sfarsitul lui decembrie 2003, cand s-a opus vehement propunerii lui Nastase privind introducerea cotei unice de impozitare. Un alt moment semnificativ al mandatului lui Nastase a fost remanierea din octombrie 2003, cand si-au pierdut posturile Serban Mihailescu si Hildegard Puwak, al caror nume a fost asociat cu acte de coruptie, si Mircea Beuran, dovedit ca plagiator. A fost nevoie de un tir sustinut, timp de cateva luni, al presei pentru ca PSD sa ii lase din brate pe cei trei. Nastase s-a chinuit timp de un an sa scape de Rodica Stanoiu de la Justitie, salvata de cateva ori de Ion Iliescu. Ea a plecat din Executiv in martie 2004, dupa mai multe manevre penibile, dar cu pretul intrarii in Cabinet, ca ministru de stat, a lui Ioan Talpes, omul de incredere al lui Iliescu.