SPECIAL Moştenirea Şarapovei: o Mărie cum tenisul n-a mai avut

SPECIAL Moştenirea Şarapovei: o Mărie cum tenisul n-a mai avut

Maria Şarapova a fost un veritabil star al tenisului

Maria Şarapova a pus punct unei cariere de 19 ani în tenisul profesionist. Pentru unii, „Masha“ a fost o regină a tenisului. Alţii i-au văzut mai degrabă părţile întunecate. Pe scurt, povestea ei e cea a unei fete care a răzbit, o poveste de succes acompaniată de urlete - uneori de durere, alteori de efort, de şi mai multe ori venite însă din obişnuinţă şi instinct, pentru că „Masha“ a fost mereu o fată care a ştiut să se facă auzită.

Incontestabil, Maria Şarapova şi-a câştigat locul în galeria marilor campioni ai tenisului. Şi şi-a pus amprenta asupra sportului alb mai apăsat decât au făcut-o alţi oameni cu palmares mai solid decât cele cinci trofee de Mare Şlem obţinute de cea care s-a născut în Rusia, însă a crescut pe tărâm american, asimilând la perfecţie secretele industriilor americane.
 
Povestea sa începe cu o fugă din calea dezastrului. Părinţii săi, Iuri şi Elena, s-au cunoscut într-un oraş numit Gomel, situat la 150 km de Cernobîl. Elena afla că este însărcinată exact în anul tragediei nucleare, iar tânăra familie a decis să fugă cât mai departe de norul radioactiv, refugiindu-se în vestul Siberiei, la Niagan. Temperaturile extrem de scăzute i-au făcut pe Iuri şi Elena să se mute din nou, după doar câţiva ani, la Soci.
 
Maria Şarapova nu a fost perfectă pe teren şi cu siguranţă nu a fost o sfântă pe teren. O veritabilă jucătoare de atac, rusoaica a greşit mult în multe partide, vrând parcă să rupă mingea cu fiecare atingere a rachetei. Abia târziu în carieră, Şarapova şi-a construit o armă de alt tip şi calibru, din dropshot. Marile probleme ale rusoaicei au pornit însă de la serviciu. În 2004, când triumfa în finală la Wimbledon, la doar 17 ani, în faţa Serenei Williams, Şarapova se consacra ca o sportivă cu serviciu unu şi doi de forţă, care îi dădeau un avantaj de pornire imens. Şarapova a jucat însă cea mai mare parte a carierei sale fără această armă, ştirbită începând cu 2007 de apariţia primelor accidentări la nivelul umărului. Construcţia jocului său s-a crăpat: Şarapova a avut probleme din ce în ce mai mari la serviciul doi, iar acesta lucru i-a afectat încrederea în întreg jocul, creând o predispoziţie pentru comiterea dublelor greşeli. Acestea apăreau grupat, făcând-o pe rusoaică să tensioneze şi mai mult întreaga sa existenţă pe teren. Dincolo de acest aspect legat de jocul său, Şarapova nu s-a ridicat pentru mulţi la nivelul aşteptărilor în ceea ce înseamnă fair-play. Şarapova a ştiut mereu să facă totul pentru a câştiga, chiar dacă asta a însemnat că îşi lua minute bune la vestiare între seturi, pentru a-şi pune ordine în gânduri şi a-şi scoate din mâna adversara. Şarapova a ştiut ce-i bine pentru ea şi a dictat ritmul şi dincolo de schimburile de mingi. Şi-a asumat că va face orice pentru a câştiga şi a ştiut să câştige cu orice preţ, aşa cum a aflat-o Simona Halep pe propria piele în finala de la Roland Garros din 2014.
 
„Masha“ a părut arogantă. Şarapova a şocat, declarând că „nu merge în circuit pentru a-şi face prietene“. Iar asta s-a văzut din felul în care, în mare parte, s-a izolat. În necesarele fotografii de grup, nicio jucătoare nu i-a zâmbit vreodată fără să fie avertizată că bliţul urmează să se declanşeze. Şarapova nu a fost surprinsă chicotind de zor cu colegele. Pentru Maria, nu a existat o Wozniacki - aşa cum a existat pentru Serena Williams, cu care să meargă la nunţi, în tribunele unor evenimente ce nu au legătură cu tenisul. Iar singurele dialoguri haioase cu alte staruri din tenis au avut un numitor comun clar: caritatea sau legătura cu un acelaşi sponsor lansator de cecuri grase. Şarapova a fost o insulă, care a ştiut însă să facă bani, să facă show şi să facă lumea să vorbească despre ea. Şi, dezvăluia „Masha“ în cartea sa, „De neoprit“, acest lucru s-a datorat enorm şi faptului că timp de doi ani, din cauza problemelor cu viza şi a banilor, la plecarea în Statele Unite a fost nevoită să stea departe de mama sa. Maria s-a trezit singură într-o lume ce o privea ca pe un duşman şi ca pe o ciudăţenie, iar zidul s-a ridicat cu viteză.
 
Ura din privire a fost o marcă înregistrată a Şarapovei. În fiecare secundă petrecută pe teren. Şarapova a lăsat mereu impresia că ar putea tăia ca un laser în carnea adversarei. A reuşit însă de fiecare dată să afişeze un zâmbet uriaş şi convingător după ultimul punct al unui meci câştigat. Şi a ştiut că acelaşi zâmbet trebuie dus la conferinţele de presă, acolo unde Şarapova a făcut mereu spectacol, profesionist, la fel ca Serena Williams, Roger Federer sau Novak Djokovici. Şarapova şi-a asumat rolul de vorbitor profesionist, chiar dacă atunci când a ajuns în Statele Unite, la Academia lui Nick Bollettieri, pe când avea doar nouă ani, nici ea, nici tatăl său Iuri nu ştiau o boabă de engleză. De-a lungul anilor însă, Şarapova a ajuns să transforme dialogurile cu presa în evenimente în sine, reuşind să întreţină o relaţie jucăuşă, la limita flirtului, când lucrurile îi erau întrucâtva favorabile. A impus însă şi o cenzură strictă în ceea ce ar fi înseamnat cele mai dificile întrebări la revenirea după suspendarea dictată în cazul Meldonium, jurnaliştii primind o lungă de listă de subiecte interzise la conferinţe de presă susţinute de rusoaică în primele sale turnee înapoi în circuit. Şarapova a trimis şi nenumărate săgeţi, a şi replicat acid, totul într-o engleză impecabilă.
 
Şarapova este definiţia unei prime-time girl în tenis. Maria a folosit exact aceste cuvinte după victoria din primul tur de la US Open, când o învingea din postura de outsideră, după un meci fabulos şi extrem de intens, pe Simona Halep. Şi cine ar putea-o contrazice când aceasta a câştigat primele 22 de meciuri jucate în carieră în sesiunea de seară pe cea mai mare arenă de tenis a lumii - Arthur Ashe? Carla Suarez Navarro i-a venit de hac în 2018. Şarapova a fost o Madonna a scenei tenisului, provocatoare, amatoare de costumaţii inovative şi extravagante. În 2017, la US Open, în prima sa apariţie într-un turneu de Mare Şlem după scandalul de dopaj în care a fost implicată în 2016, Şarapova şi-a pregătit o rochiţă Nike neagră, cu cristale Swarovski, creată de un celebru designer italian care semnează colecţii pentru Givenchy - Riccardo Tisci. Şarapova s-a gândit imediat la eleganţa emanată de Audrey Hepburn când şi-a comandat rochia. A dat şi rateuri Şarapova? Să ne gândim la echipamentul inspirat din fracul masculin, pe care Şarapova l-a afişat la Wimbledon. Alla Kudryavtseva, care o învingea atunci în turul doi, cataloga ţinuta drept monstruoasă şi declara că a avut o motivaţie în plus pentru a o învinge pe „Masha“ pentru a pensiona acel echipament. Potrivit Forbes, Maria Şarapova are o avere estimată la 200 milioane de dolari, având unele dintre cele mai importante contracte de sponsorizare din sportul mondial. Mai bine de o decadă, ea a fost în topul celor mai bine plătite sportive din lume, având contracte cu firme precum Nike, Porsche, Evian, Head, Tiffany şi multe altele de-a lungul carierei, având totodată propriul brand de bomboane - Sugarpova.
 
Şarapova şi-a câştigat renumele drept una  dintre jucătoarele cu cel mai puternic psihic din istorie. O sportivă ce nu este niciodată învinsă decât la duşuri, asemeni echipelor de fotbal germane. Din păcate pentru fanii săi, acest lucru nu s-a văzut în ceea ce a fost cea mai importantă rivalitate a carierei sale: cea cu Serena Williams. Rusoaica a câştigat două dintre primele trei meciuri directe cu Serena, disputate în 2004, însă pe mai departe, americanca a ucis această rivalitate, nemaicedând decât patru seturi în următoarele 19 meciuri directe. „Masha“ mărturisea că Serena Williams şi-ar fi jurat că se va răzbuna pe ea după ce, la capătul finalei din 2004 de la Wimbledon, Maria ar fi surprins-o în vestiar pe aceasta, plângând.
 
Şarapova şi-a croit cărare în tenis urlând şi ţipând. La Wimbledon 2005, strigătele sale au fost măsurate ca având 101 decibeli. Fanii au ironizat-o, adversarele au raportat-o adesea, însă, la nervi, rusoaica a spus doar atât: o fac instinctiv, involuntar. Un fel de - asta sunt eu. Şi, într-adevăr, Şarapova se făcea auzită chiar şi dincolo de tribunele terenurilor pe care juca.
 
Tenisul îşi ia adio de la o personalitate a sa. Şi de la un personaj. Cu bune, cu rele, Şarapova a fost o Mărie cum tenisul n-a mai avut vreodată.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: