Trauma ne-naşterii

Suntem nenăscuţi. Mulţi dintre noi mor înainte de a se naşte. Când spunem 'ne-am născut' înţelegem prin aceasta 'am fost născuţi', forma reflexivă a verbului fiind parcă menită să ne ascundă unul dintre cele mai importante complexe psihologice, trauma ne-naşterii.
Sufocaţi de năvala clipei, puteţi bănui uşor, domnule Pătraşcu, că puţini dintre noi îşi conştientizează această traumă pe care şi dumneavoastră se pare că o resimţiţi dureros şi nu doar ca o problemă teoretică, intelectuală. Mi-ar place să discut tema împreună cu câţiva psihanalişti, un fel de colocviu amical, pentru că tema e fabuloasă în sine şi productivă în plan eseistic şi literar, mai ales. Altfel, fiecare, în intimitatea sa de nespus, îşi trăieşte trauma ne-naşterii după ce şi-o cicatrizează, mai întâi, pe ce a naşterii dar care se vede că la Cioran a sângerat toată viaţa. Dar aceasta este drama ajungerii la individuaţia propusă de Jung, o evoluţie paradoxală care, prin enantiodromie, ajunge opusul a ceea ce şi-a propus.
Comentariu neaprobat.
Comentariu neaprobat.
Comentariu neaprobat.
Du-te, dom'le, şi rămâi sub poala popii, nu vezi că te faci de râsul lumii!
Comentariu neaprobat.