A fi sau a nu fi căpușă?

Amenzile aplicate de Consiliul Concurenței editurilor și librăriilor din România care au refuzat să-și mai furnizeze produsele unor intermediari de tipul „băieților deștepți” (cei care dau, de atâta vreme, nota specifică capitalismului românesc) reconfirmă, după 34 de ani de la Revoluție, că statul român rămâne adeptul afacerilor de tip căpușă.

FOTO Arhivă

Nici nu e de mirare, câtă vreme marii îmbogățiți ai acestei perioade - dintre care mulți oameni politici - și-au umflat conturile din șmecherii, din intermedieri, 'din pix', fără să facă nici un efort propriu zis, fără să producă vreodată ceva, fără să inoveze, fără să angajeze pe nimeni (în afară de, cel mult, propriile lor rude), fără să contribuie cu nimic la dezvoltarea acestei țări. Intermedierea, specula, revânzarea la suprapreț - dau specificul spiritului 'afaceriștilor', după tiparul celui care cumpără cu doi bani produsele muncite de bietul țăran și le revinde de zece sau o sută de ori mai scump. Asta numește 'revoluție tehnologică' fondatorul 'bibliotecii' Bookster (care cumpără cărțile la preț de librărie și le închiriază cu 30 de euro pe lună), acest tip de escrocherie patentată în capitalismul sălbatic, căruia România îi plătește în continuare tribut.

Nu știu câte amenzi a dat Consiliul Concurenței marilor rechini de pe piața românească, acum însă, cu amenzile colosale aplicate unor edituri și librării românești, pare că a descoperit răul principal din economia românească! Iată unde era, unde te așteptai mai puțin, la câteva edituri și librării românești, asta în condițiile în care toată lumea se plânge că suntem cei mai necititori oameni din Europa! Uite unde se ascundea mafia din România, unde erau înțelegerile de tip Cartel - la editura și Librăria Humanitas, la Cărturești, la alte edituri.

Ceea ce se întâmplă e un adevărat scandal și consider că lipsa de solidaritate intelectuală cu cei care sunt astăzi victimele unui imens act de nedreptate comis de un organism al statului român este o dovadă de mizerie sufletească, de lașitate și, finalmente, de prostie.

Ar trebui să fim solidari în ciuda diferendelor și a diferențelor pe care le avem sau le-am avut față de unii sau alții dintre reprezentanții acestor instituții culturale, pentru că în joc nu este un nume sau altul, ci - iertați cuvântul mare! - destinul unei țări. Dacă România nu mai seamănă cu ceea ce era la începutul anilor 90, dacă standardele occidentale au pătruns, atât cât au pătruns, și la noi, acesta este meritul exclusiv al industriei de carte din România, începând, în ordine cronologică, cu Humanitas, continuând cu Polirom și Trei.

Astăzi trăim într-un rai al cărților, unul la care nici nu au visat înaintașii noștri, cu traduceri aproape imediate ale marilor cărți ce apar în lumea întreagă, cu o calitate excepțională nu doar a textului, dar și a tipăriturii. Dacă România este perfect sincronizată cu lumea civilizată, în speță cu Occidentul, atunci această sincronizare se petrece exclusiv în piața editorială românească!

Și asta în ciuda dimensiunilor reduse ale publicului cititor, în ciuda lipsei de susținere a statului, în ciuda atâtor și atâtor impedimente. Întotdeauna m-am gândit la editorii din România ca la niște eroi care se dedică unui ideal, unei cauze, unui vis. Cine știe, poate tocmai asta deranjeaza, poate că tocmai aceasta e concurența neloială de care sunt acuzate editurile și librăriile din România. Ele introduc un alt standard al afacerii, un alt mod - cel veritabil! - al capitalismului, acela în care se produc lucruri de calitate și în care jocul liber al pieței decide cine e competitiv. Nu, statul român nu suportă un asemenea capitalism productiv. El este statul capitalismului de intermediari, de băieți deștepți, de samsari, de îmbogățiți peste noapte, de 'tunuri'! A dovedi - așa cum au dovedit-o anumite edituri si librării de trei decenii încoace - că se poate și altfel, că jocul economic corect funcționează chiar în condiții de restriște înseamnă a aduce grave prejudicii de imagine capitalismului de tip căpușă care și-a găsit în Bookster una dintre cele mai grețoase ilustrări, cu atât mai grețoasă cu cât căpușează domeniul atât de delicat și fragil al cărții.

Ca scriitor, ca intelectual, ca profesor îmi declar solidaritatea cu acele edituri și librării afectate de actul profund nedrept comis de Consiliul Concurenței! Sper că se va reveni asupra deciziei revoltătoare, îi îndemn pe ceilalți confrați - cititori, scriitori, profesori, intelectuali - să reprobe acest act de o rarisimă mârșăvie!

(Nu ai de multe ori prilejul să te simți în România 'ca afară', ca într-una din țările occidentale civilizate. Mai precis nu ai decât două prilejuri. Intrând într-un mall și într-o librărie precum Humanitas sau Cărturești. Dar în vreme ce mallurile chiar sunt venite din afară, librăriile și editurile sunt afaceri românești 100%. Ele reprezintă occidentul 100% românesc, neavând scuza că sunt firme din afară. Pentru această îndrăzneală a considerat, probabil, Consiliul Concurenței că ele trebuie să plătească bani grei!)

Nu știu dacă Uniunea Scriitorilor a exprimat până acum vreun punct de vedere, dar mă gândesc că ar trebui să o facă pentru că în joc sunt și drepturile de autor pe care o Uniune a Scriitorilor demnă de acest nume ar trebui să le apere! În alte țări scriitorii încasează drepturi de autor după fiecare citare - în felul acesta plagiatul are o încadrare juridică clară (furt!), nu ca la noi, unde nu reprezintă decât o practică imorală a plagiatorului. Uniunea scriitorilor nu se ocupă însă de așa ceva, din păcate, deși ar putea impune o lege cu prevederi mult mai clare în privința drepturilor de autor pentru scriitori! Asociația Editorilor din România s-a autosesizat cu privire la încălcarea drepturilor de autor prin închirierea cărților de către Bookster, deși (mai) îndrituită ar fi fost (și) Uniunea Scriitorilor...

L. E.

Pretenția de a plăti amenzile enorme (de peste un milion de euro) în termen de 30 de zile, ca la o oarecare amendă rutieră (de câteva sute de lei), arată intenția de falimentare a editurilor și librăriilor vizate, exact ca în cazul sistemului de falimentare a băncilor prin retragerea urgentă a lichidităților.

Dacă m-aș pricepe, aș iniția deschiderea unui cont în care să virăm un euro cei aproximativ un milion de cititori și cumpărători de carte din România pentru salvarea acestor edituri și librării pe care statul român le vrea desființate. Cum nu mă pricep, sugerez o asemenea acțiune celor mai în măsură să o facă și care au posibilitatea de a se adresa unui public mai mare - televiziuni, ziare - printr-o campanie de presă bine susținută.