E atât de greu şi sensibil să vorbeşti despre acest caz. Oricum mulţi vorbesc prea mult şi prea prost. E greşit, ca psiholog, să te exprimi despre „profilul criminalului„, să explici cauzele (cum?) la solicitarea presei sau din proprie iniţiativă sau să faci orice comentariu neargumentat aşa după ce auzi 2 ştiri. Cât profesionalism să comentezi ştiri, care mai apoi pot fi dovedite ca fiind false? Mi-a fost atât de ruşine de colegii psihologi care au început să speculeze, să emită nişte opinii ca nişte oameni de rând, alteori ca ţaţa în târg făcând afirmaţii eronate, nefondate, penibile pe alocuri, ceea ce denotă o lipsă de profesionalism şi, în consecinţă, o discreditare a profesiei. Unii dintre aceştia, la propriu, nu au avut niciun contact cu vreun criminal şi nicio competenţă în psihologia criminologică.

Ca specialist, nu ai ce comenta despre o persoană pe care nu o cunoşti, să comentezi gesturi, comportamente e total greşit. Evaluarea psihologică profesionistă implică testarea psihologică multiplă (ex personalitate), interviul psihologic, anamneza, să colaborezi cu alţi specialişti şi chiar atunci nu poţi spune foarte multe. Nu întotdeauna comportamentul reflectă personalitatea. Poţi face doar afirmaţii generale despre tipologia unor criminali conform tratatelor de specialitate. Atât. Dar nu despre cazul de faţă. Cu ce drept?

Conform informaţiilor oficiale, în România sunt 512 copii daţi dispăruţi, dintre care 298 de fete şi 214 băieţi. Copiii pot fi răpiţi de un membru al familiei (un părinte) sau de o cunoştinţă, precum şi de străini (25% dintre copiii din UK sunt răpiţi de străini). În trei sferturi dintre răpiri victimele sunt fete. Victimele răpirii cu un motiv sexual au o vârstă medie de 14 ani, iar în aproximativ 2/3 din cazuri agresorul foloseşte o maşină (Newiss, 2013).

Citiţi mai jos câteva recomandări valabile în situaţia copiilor de vârstă mică culese din indicaţiile internaţionale. 

Ce pot face părinţii?

1. Monitorizează activitatea online a copilului (pe ce site-uri intră, cu cine vorbeşte, ce prieteni are, ce aplicaţi foloseşte), instalează-ţi aplicaţii de control parental şi asigură-te că nu dă niciodată informaţii personale străinilor.

2. Nu publica pe internet informaţii de identificare sau fotografii ale copiilor.

 3. Stabileşte limite care să fie respectate (locurile unde are voie să meargă şi unde nu). Mă întreb ce caută un copil de 13 ani într-un club noaptea? Sau cum de este permis să se întoarcă singur acasă în toiul nopţii, să consume alcool?

4. Supraveghează-l în locuri aglomerate precum mall-uri, cinematografe, parcuri, piscină, plajă. Când pleacă de lângă tine întotdeauna să-ţi ceară voie şi să ştii unde va merge

5. Nu-l lăsa niciodată singur în maşină, nici măcar un minut, şi nici nu-l lăsa în grija unui străin („puteţi să vă uitaţi la el 2 minute„). Înainte sau după şcoală întotdeauna trebuie să meargă în grup, însoţit. În România încă avem sute de copii care merg singuri spre şcoală uneori parcurgând zeci de km, alteori făcând naveta cu trenul/autobuzul. Mi-au scris doi fraţi că ei de la 11 ani făceau naveta, neavând alternativă.

6. Alege bonele şi orice alt furnizor de servicii pentru copil cu atenţie şi fă verificări în permanenţă.

În România, văd anomalii precum părinţi care-şi caută pe Facebook bone de pe o zi pe alta şi părinţi care-şi trimit copiii singuri cu taxi-ul la şcoală aproape zilnic.

7. Discută frecvent despre străini şi situaţiile potenţial periculoase, învăţă-l să nu accepte niciodată dulciuri (bomboane, ciocolată) sau cadouri de la străini.

Să nu meargă nicăieri cu un străin, chiar dacă sună interesant sau distractiv. Răpitorii sunt abili în comunicare şi manipulatori şi pot atrage copiii cu întrebări precum „Poţi să mă ajuţi să-mi găsesc căţeluşul pierdut?" sau „Vrei să vezi nişte pisici drăguţe în maşina mea? Am o minge pentru tine!" Copilul trebuie să ştie că adulţii pe care nu-i cunoaşte nu ar trebui să-i ceară să facă anumite lucruri.

8. Nu-i inscripţiona tricoul cu numele. Răpitorii pot să-l strige direct pe nume pentru a părea că îl cunoaşte sau că îi este prieten. Asigură-te că ştie numele complet, adresa, numărul de telefon şi cum să sune la 112.

9. Învaţă-l să spună NU străinului care încearcă să-i facă ceva sau îi cere să îl atingă într-un mod neplăcut şi nepermis.

Să fugă ţipând cât poate de tare dacă cineva îl urmăreşte sau încearcă să-l forţeze să intre într-o maşină. Ce să strige „Ajutor, el nu este tatăl meu„ sau „vrea să mă fure„, „chemaţi Poliţia„. De ce este important să strige? Pentru că doar ţipătul poate să nu-i îngrijoreze pe cei din apropiere, să nu fie credibil, să fie considerată o criză temperamentală.

În unele situaţii poate fi adoptată Tehnica Velcro, prin care copilul se prinde şi se ţine de ceva fix, un copac, o bicicletă, sau chiar de un alt adult, deoarece un alt adult nu este de implicat într-o răpire. O altă tehnică este tehnica de vânt sau tehnica de înot - roteşte braţele într-un cerc mare, împiedicând atacatorul să îl prindă.

10. Păstrează o relaţie deschisă şi comunicativă astfel încât să-ţi spună atunci când a fost abordat de un străin. Întrebă-l dacă a vorbit azi cu un străin sau dacă străinul i-a spus să păstreze un secret. Şi mai ales fii atent la orice schimbare de comportament (ex. se ascunde, nu comunică la fel, evită activităţi sociale, plânge)!

Pentru adolescenţi

1. Spune-i părintelui unde eşti (chiar dacă ţi se descarcă telefonul, ai prieteni buni care să te ajute). Ai încredere în părinţii tăi mai mult decât în străini. Alungă frica de a fi pedepsit sau de a-i dezamăgi.

2. Evită scurtăturile din parcuri neiluminate, gări sau să mergi singur/ă.

3. Dacă eşti urmărit/ă mergi spre un loc public şi strigă cerând ajutor.

4. Învaţă să recunoşti comportamentul suspect al persoanelor pe care le întâlneşti.

5. Dacă eşti tâlhărit (bani, telefon, bijuterii), renunţă la acestea pentru a nu te supune riscului de a fi rănit.

Prevenirea agresiunilor sexuale/viol

1. La petreceri nu consuma alcool în exces, nici droguri. Mergi întotdeauna însoţit de cineva şi unde cunoşti pe cineva, mergi alături de grupul tău de prieteni şi stai cu ei. Nu accepta băuturi de la un străin sau de la cineva pe care tocmai l-ai cunoscut. Deschide-ţi singur/ă băutura.

2. Dacă simţi că ai fost drogat/ă, spune-le prietenilor tăi, cere ajutor!

3. Nu te încrede în bunele intenţii ale persoanelor abia cunoscute. Ascultă-ţi intuiţia atunci când simţi că ceva nu e în regulă, spune nu.

4. Stabileşte întâlniri doar în condiţii de siguranţă. Nu te întâlni cu străini (îl ştiu de pe Instagram, îi ştiu ceva amici) în locuri şi condiţii care nu-ţi inspiră încredere. Refuză.

5. Nu te deplasa niciodată singură pe străzi întunecoase, izolate, nu asculta muzică în căşti. Asigură-te că ai baterie suficientă la telefon.

6. Protejează-te pe internet. Nu posta orice pe reţele de socializare. Fă cum fac eu: public pozele din locurile publice la câteva ore/zile după ce am fost acolo. Turn off the location.

7. Învaţă să spui nu. Că e vorba de o întâlnire sau de o propunere ameninţătoare.

8. Dacă observi că o prietenă este la risc, întrerupe conversaţia, distrăgând atenţia cu orice altceva (vrei să mănânci ceva?)

Şi totuşi, dacă mă simt ameninţată într-o situaţie ce fac?

1. Spune clar că nu doreşti să te implici în nicio formă de activitate sexuală.

2. Stabileşte un cod/cuvânt special cu un prieten apropiat sau cineva din familie pe care îl poţi spune dacă vorbeşti cu ei la telefon pentru a indica faptul că eşti într-o situaţie periculoasă şi ai nevoie de ajutor.

3. Caută o scuză cu privire la motivul pentru care trebuie să pleci sau spune că ai o boală cu transmitere sexuală.

4. Caută o cale de scăpare sau un mod de a ieşi din cameră.

5. Atrage atenţia asupra ta, ţipând sau strigând ajutor.

6. Dacă cineva te atacă, zgârie-l cu unghiile şi trage-l de păr, muşcă şi loveşte, fă orice pentru a-l determina să-ţi dea drumul chiar şi pentru o secundă şi apoi aleargă. Mergi direct la Poliţie. Nu te spăla pe mâini pentru a nu distruge sau a contamina orice probă fizică pe care o poţi avea pe corp (ex pielea agresorului de sub unghii).

7. În ultimă instanţă, încearcă să te umanizezi în ochii agresorului. Încercă să-l faci să te vadă mai degrabă ca o persoană decât ca un obiect. Vorbeşte-i despre familia ta, mama ta. Spune-i că el este mult mai bun decât modul în care se comportă.

8. Atenţie. Dacă agresorul este înarmat (ex. cuţit), este posibil ca tactica de mai sus să nu fie eficientă. Orice act de agresiune îl poate determina să devină mai violent şi furios. Cu toate acestea, uneori un atac violent poate fi singura ta şansă de a scăpa de viol. Dacă alegi să ataci fizic un agresor armat, acţiunea ta trebuie să fie neaşteptată, bruscă şi foarte dureroasă. Alege părţile cele mai dureroase. (testiculele, ochii, căputa sau traheea) (healthyplace.com)

9. Instalează-ţi aplicaţii de ajutor (React Mobile) sau cumpără-ţi device-uri de protecţie. Sunt o mulţime (ex. Safelet). Athena, de mărimea unei monezi, e conectat prin Bluetooth la numerele din telefon, poate trimite un SMS cu un mesaj de alertă indicând locaţia prin GPS prietenilor tăi.

Stiletto nu e doar o bijuterie, poate conţine un dispozitiv şi printr-o singură apăsare sună la poliţie (în US).

Watchoverme - aplicaţie gratis (un Waze de siguranţă personală), când te regăseşti într-o situaţie când nu poţi să suni, doar mişcându-l activează o alarmă.

Siren - o alarmă acţionată de un inel - emite un sunet puternic de peste 100 de decibeli, se poate dezactiva dacă alarma e falsă sau situaţia se schimbă.

Revolar - buton de panică - 1 click trimite locaţia prietenilor tăi şi transmite FSunt Ok„, 2 click-uri - trimite locaţia ta, un mesaj de alertă galben, că nu eşti în siguranţă, 3 click-uri - trimite locaţia, un mesaj de alertă roşie - ai nevoie urgent de ajutor.

Undercover Colours - lac de unghii care-şi schimbă culoarea în contact cu o băutură care conţine Xanax sau alte medicamente folosite frecvent în cazul violului. Practic nu trebuie decât să introduci degetul în băutură.

P.S. Un episcop din Curtea de Argeş recomanda spray paralizant. Pe Emag e fix preţul unui pachet de ţigări