Ati fost si acolo, deci. Interesanta ideea cu PR-ul orientat spre copii. Exemplul dat nu face cinste parintilor. Cum le-a trecut prin cap sa o sperie cu asa ceva?! Cine stie, insa, poate ca e un exemplu reprezentativ: ca sa scape de nevoia de a dascali prea mult si sa fie cat mai aproape de certitudinea unei sigurante pentru copiii lor, unii parinti apeleaza la sperieturi oribile de genul asta, fara sa se gandeasca la consecinte. Nu e vorba numai de nedreptatea facuta unui popor si de compromiterea relatiilor cu el, ci mai ales de spaima varata in sufletul unui copil. Imi pare rau, asta e iresponsabilitate. Poate vorbim odata si despre tigani. Cum s-au instalat in casele altora, prin Anglia, si atatea altele: un tupeu inuman. Realmente, in afara umanului. Eu asa il percep. Sau, imi amintesc ipocrizia de pe fata unei tiganci venita sa cerseasca la usa mea. Era in preajma unei sarbatori crestine si isi facea o cruce mare, gresita, holbandu-se la mine, ca sa se arate solidara si sa ma convinga mai bine: batjocura ei imi intoarce si acum stomacul pe dos.