Această situaţie, care, evident, este de mare interes public (!?), se potriveşte perfect cu alte două „malformaţii academice”: rector fără doctorat, respectiv rector politician.

În calitate de rector al SNSPA, aflat în al şaptelea an de mandat, suspendat din această funcţie timp de doi ani (2012-2014), pentru a exercita funcţia de ministru al Educaţiei şi Cercetării, mă întreb:

1. Cine a cerut această modificare legislativă?

2. Cine sunt beneficiarii acestei iniţiative: rectorii, în general, rectorii politicieni sau universităţile?

3. Nu cumva iniţiatorii (de facto) ai acestei noi modificări legislative sunt chiar cei care vor beneficia primii, adică rectorii politicieni?

4. Oare acestă situaţie, în care rectorii politicieni „inspiră” procesul legislativ în interes personal, nu este un conflict de interese şi o incompatibilitate, în acelaşi timp.

5. Oare Agenţia Naţională de Integritate mai există în România?

6. Dar bun simţ mai există?

Eu cred că ocuparea oricărei funcţii trebuie să fie limitată la un număr clar de mandate, stabilit de lege, iar situaţia întreruperii/ suspendării mandatului - aici trebuie să analizăm cu mai multă atenţie - trebuie să fie şi ea transparentă, supusă legii şi interesului public, nu speculată în interes personal.