O nouă criză economică globală prinde România cu pantalonii în vine. Exact ca în 2009

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Mulţi analişti constată semnele apropierii unei noi crize economice globale. În perioade de creştere economică, adânceşti reformele structurale, te preocupi de infrastructura ţării, de creşterea calităţii sistemelor de educaţie şi sănătate, de eficienţa administraţiei şi funcţionării statului. Cine are minte aşa procedează. Crizele economice globale au caracter ciclic.

Este modul în care reţeaua mondială de burse corectează „şmecheriile” făcute din pix sau tastatură, de  firme sau state. Criza din 2007-2009 a fost corecţia aplicată „bulei imobiliare”, adică afacerilor cu bunuri imobiliare fără acoperire în realităţi economice.

Datoria globală era în T3 al anului 2018 de 244 de mii de miliarde de dolari, adică 318% din PIB-ul global (sursa aici). Adică economia mondială are datorii de trei ori mai mari decât produce. Datorii către cine? State către state, firme către firme, firme către state, state către firme, etc. Adică trăim de trei ori mai bine decât ne permite PIB-ul creat de noi. Dezechilibrele acestea se repară periodic, cât de cât, prin apariţia crizelor economice globale.

Semnele apropierii unei noi crize economice globale

În acest articol, analistul Iulian Chifu analizează semnele apropierii unei noi crize economice globale, în următoarele 12 luni. Iată semnalele importante:

  • Războaiele comerciale purtate de Donald Trump. Preşedintele american nu ştie cum funcţionează economia globală, o confundă cu propria firmă. De aici războaiele comerciale cu Europa, cu China, denunţarea unor acorduri globale care reglementau comerţul mondial. Cu ce consecinţe asupra echilibrelor macroeconomice globale, vom vedea în curând.  
  • Brexitul. Plecarea Marii Britanii din UE, fără acord, anunţată de premierul Boris Johnson pentru 31 octombrie 2019, va afecta echilibrele economice ale Marii Britanii şi ale UE. În ce măsură, greu de anticipat la acest moment. Ştim doar că populaţia Marii Britanii şi-a făcut deja provizii alimentare de 4 miliarde de euro.  
  • Economia Germaniei se contractă, în contextul războaielor comerciale dintre America, UE şi China. Economia Italiei este în stagnare, deşi are o datorie impresionantă, 2300 miliarde de euro, cea mai mare din UE.  
  • Bank of America anunţă recesiune globală în următoarele 12 luni cu un grad de probabilitate covârşitor.  
  • Dow Jones, scădere de 800 de puncte, un indicator infailibil până azi care anunţă criza globală.
  • Incapacitatea băncilor centrale de a interveni eficient şi la timp, pentru a regla pieţele şi panica, de unde reacţia negativă a investitorilor.  
  • Sectorul serviciilor, cel care a ridicat până aici economia globală, ar putea urma curba producţiei manufacturiere, pe o curbă în scădere drastică, de unde agravarea situaţiei economiei mondiale actuale.  

Cum stă România

Suntem exact în filmul din 2009. Alegeri prezidenţiale atunci, ca şi acum. Moştenirea lăsată de guvernarea Tăriceanu era cumplită: 5,7% deficit bugetar, 2 miliarde euro arierate, 1,4 milioane bugetari care trebuiau să fie salarizaţi. Totul pe fondul crizei mondiale. Şi a venit anul 2010. Băsescu şi Boc au fost obligaţi să taie 25% din veniturile bugetarilor, pentru a salva ţara de la intrarea în incapacitate de plată. Cu ce costuri politice, se ştie. Acum se repetă scenariul, dovadă că nu suntem în stare să învăţăm ceva din istorie.

Creşterea puternică a importurilor de bunuri de consum a culminat, în 2018, cu acumularea unui deficit comercial de peste 15 miliarde euro, nivel record pentru România.

La 6 luni din 2019, România are un deficit bugetar de 20 miliarde lei, 1,94% din PIB. Asta dacă aceste raportări ale Ministerului Finanţelor nu sunt măsluite.

O economie nu se poate dezvolta doar pe consum. Ar însemna că am inventat „perpetuum mobile” economic. Creştem salariile, creste PIB-ul din consum, mărim iarăşi salariile, iar creşte PIB-ul, şi tot aşa. Nu trebuie să mai muncească nimeni!

  • Dezechilibrele macroeconomice s-au accentuat: deficitele de cont curent şi fiscale s-au adâncit, iar presiunea inflaţiei a crescut din nou;  
  • Creşterea economică alimentată de consumul din România a generat dezechilibre macroeconomice;  
  • Presiunea inflaţionistă a reapărut după o perioadă de acutizare la sfârşitul anului trecut, afectând în mod disproporţionat veniturile reale ale celor săraci şi potenţial subminând competitivitatea;
  • Atât investiţiile publice, cât şi cele private au înregistrat o tendinţă descendentă în ultimii ani, slăbind perspectivele de creştere pe termen lung;  
  • Daniel Dăianu, preşedintele Consiliului Fiscal: Rectificarea bugetară are loc în condiţiile în care bugetul public consolidat este teribil de încordat, ca niciodată parcă.  
  • Ionuţ Dumitru, fost şef al Consiliului Fiscal: Riscul ca deficitul bugetar să treacă semnificativ de 3% din PIB în acest an este major, în ciuda asigurărilor date de Ministerul de Finanţe. În momentul în care a fost construit bugetul pe 2019, veniturile au fost supraevaluate, în timp ce cheltuielile au fost subevaluate. În sectorul public, salariile au crescut atât de mult încât se află la maxime istorice, fiind mult peste media european. Ajustarea bugetului nu mai poate fi întârziată, iar orice întârziere va face ajustarea şi mai brutală şi inevitabilă. Ne putem aştepta într-un scenariu de baza la un deficit bugetar mult mai mare chiar şi de 4%. Chiar spre 4,5%. Asta dacă nu se fac corecţii. Povara creşterii pensiilor în septembrie va fi de nesuportat.  
  • FMI atenţionează că deficitele se adâncesc, presiunea inflaţiei creşte şi investiţiile scad, iar „în vremuri rele cel mai mult vor avea de suferit pensionarii şi persoanele sărace”.  

Concluzia este că evoluţia economiei globale, de care depindem, vrem nu vrem, este mai complicată decât şi-au imaginat Dragnea, Vâlcov şi Socol. Trebuie să fii specialist, să vezi încotro se îndreaptă economia globală, nu politruc PSD. Drama este că o ţară întreagă suportă consecinţele politicilor unor habarnişti, care au confundat propriile dorinţe cu realitatea economică. Aşa au păţit şi alte ţări, dar nu suntem capabili să învăţăm din experienţa lor.

UPDATE. Comentariile unui cititor

Pe langa semnele enumerate in articol sunt multe altele, de exemplu: -Pretul aurului urca in ultimele luni intr-un ritm in care a urcat doar in 2007-2008 si 2008-2011(perioada dinaintea si din timpul crizei anterioare). Aurul este unul dintre produsele inspre care se fuge inainte de crize si in timpul lor. -Aprecierea dolarului, valuta preferata in perioade de criza -Evolutia randamentelor titlurilor de stat, cel mai clar semn despre pregatirile investitorilor pentru ce e mai rau. Atunci cand investitorii se inghesuie asa la titlurile de stat pe termene lungi emise de marile economii la dobanzi negative, deci in pierdere, nu e semn bun. Inseamna ca isi muta capitalul din actiuni, de pe piata bursiera si altele unde se asteapta la prabusiri, in investitii tot cu pierdere dar una suportabila.


Cred ca e o greseala in articol, nu DJI este indicatorul considerat "infailibil" in prevestirea unei noi recesiuni ci diferentele intre randamentele titlurilor de stat ale marilor economii la diferite maturitati. De exemplu pentru titlurile trezoreriei SUA fred.stlouisfed.org/series/T10Y3M (sau T10Y2Y pentru 10 ani vs 2 ani) care de fiecare data cand s-au dus la 0 si negativ a urmat o criza. Pentru prima data dupa 2006-2007 cand au prevestit criza din 2008-2009, saptamanile astea au trecut din nou sub 0. Aceleasi tendinte se pot observa si la titlurile Germaniei, Elvetiei si ale altora.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite