Vine la guvernare la masa pusă, după ce România a fost scoasă din criză. De alţii. Acordul dintre PNL şi USR presupune 16 măsuri, fără să existe garanţia că vor putea fi puse în operă de un guvern tranzitoriu, fără majoritate parlamentară. Majoritatea parlamentară este dată în viitor de PSD şi Pro România. Eventual se alătură şi UDMR. Dacă nu vor aceste trei partide, nu trece nimic prin parlament. Iar ca guvernul să-şi asume răspunderea, să pice în parlament, şi să rămânem iarăşi fără guvern valid, timp de câteva luni, nu este o socoteală normală, când ţii cont de interesele ţării.

Alegeri anticipate

Una dintre condiţiile puse de USR în acordul cu PNL o reprezintă reluarea discuţiilor despre alegeri anticipate, imediat după prezidenţiale. Dl Barna insistă pe acest subiect, fără să priceapă că în cadrul constituţional din România sunt imposibil de organizat astfel de alegeri. Îi mai explicăm încă odată, poate pricepe.

Dl Barna zice să se încheie un acord politic care să prevadă alegeri anticipate. Între cine? Cine va semna acest acord? Că nu poate obliga PNL sau preşedintele toate partidele să semneze un astfel de acord. Fără voinţa PSD, Pro România, UDMR, nu există acord. Va fi semnat, poate, de către PNL, USR, şi cam atât. Dar să zicem că, printr-o minune, semnează toate partidele acest acord. Ce garantează că parlamentarii, la un vot secret, îşi ascultă şefii de partid şi votează să plece acasă, renunţând la toate avantajele funcţiei de parlamentar şi la pensiile special obţinute, după un mandat întreg? Nimic. În mod sigur nu va exista o majoritate de parlamentari care să voteze ca parlamentul să se dea singur jos. Este aşa de greu de priceput?

Mai spune dl Barna. După ce cade guvernul Orban (Cum? Prin demisie sau asumarea răspunderii care să nu treacă?), preşedintele numeşte „de formă” doi premieri care să nu treacă în parlament, şi gata avem anticipate. Iarăşi constatăm că dl Barna nu cunoaşte Constituţia. Deşi este candidat la prezidenţiale.

ARTICOLUL 103

(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

Preşedintele nu numeşte de capul lui, „de formă”, doi premieri care să fie trântiţi în parlament. Ar însemna să-şi bată joc de funcţia de preşedinte. Consultarea partidelor reprezentate în parlament are menirea să treacă guvernul. Nu să nu treacă, că nu poate preşedintele să calce in picioare Constituţia pe care a jurat s-o respecte. Ce să facă preşedintele, să-l numească pe Gică Hagi premier, având miniştri fotbaliştii de la echipa Viitorul Constanţa, ca să fie sigur că nu trece guvernul în parlament?

A mai încercat şi Traian Băsescu varianta aceasta. Şi n-a funcţionat. După desemnarea premierului Liviu Negoiţă nu s-a ajuns la votul în parlament, pentru că majoritatea parlamentară n-a vrut să asigure cvorumul de şedinţă.

În concluzie, speranţa că ar putea fi organizate alegeri anticipate, deşi benefice pentru România, este iluzorie. Nu poţi obţine un acord politic de la partidele care reprezintă majoritatea parlamentară, chiar şi aşa, nu ştii dacă parlamentarii respectă la votul secret, neimperativ, decizia şefilor de partide. Preşedintele nu-şi poate bate joc de funcţie numind „de formă” doi premieri, care să cadă în parlament. Că se face de râs şi poate fi acuzat de încălcarea Constituţiei. Chiar dacă s-ar ajunge aici, majoritatea parlamentară care nu vrea un anume  premier, nu-l votează, nu-l trânteşte, pur şi simplu nu asigură cvorumul de şedinţă, cum s-a mai întâmplat. Acum e clar, dle Barna?