Primul a a fost refuzul candidatului Klaus Werner Iohannis de a lua parte la o confruntare finală cu contracandidata  domniei-sale în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale. Doamna Viorica Vasilica Dăncilă. Cel de-al doilea, ce s-a întâmplat în cursul Comitetului Executiv Naţional al PSD.

În privinţa primului subiect mi-am spus şi eu părerea în comentariul publicat miercuri dimineaţa pe site-ul contributors, pe cel de-al doilea l-am atins, măcar tangenţial, joi, în ceea ce am scris pentru acelaşi site dar şi pentru blogurile adevărul.ro. Ştiu că am provocat stupoare susţinând că d-na Viorica Vasilica Dăncilă şi-ar fi îndeplinit misiunea. Sigur, procentul cu care a ajuns în turul al doilea nu e ceea ce şi-ar fi dorit partidul, e net inferior scorurilor înregistrate de alţi candidaţi ai PSD cu ocazia unor alegeri similare anterioare, însă cred că dacă Opoziţia, în special dacă USR-PLUS şi candidatul acesteia, dl. Dan Barna, nu ar fi comis din iunie încoace şi îndeosebi în cursul campaniei pentru prezidenţiale gafe după gafe, social-democraţii români ar fi putut fi spulberaţi de-a dreptul ţinând cont de ceea ce s-a întâmplat la alegerile europarlamentare din 26 mai. Şi de entuziasmul, şi de aşteptările de atunci ale electoratului.

Viorica Vasilica Dăncilă, chiar dacă este aşa cum ar fi caracterizat-o dl. Claudiu Manda, chiar dacă are IQ-ul scăzut, a izbutit să obţină un procent comparabil cu acela al candidaţilor PSD la Europarlamentare. Aceasta în vreme dl. Dan Barna a trebuit să se mulţumească cu un modest, căznit 16%.

Sigur, în conturarea acestui rezultat slab au contat şi dezvăluirile Rise Project care, deşi nu au probat că preşedintele USR ar avea probleme penale, au ridicat o seamă de chestiuni de moralitate, şi acţiunile concentrate de denigrare desfăşurate de simbriaşi ai presei scrise şi audiovizuale aflate în solda PSD . De la Evenimentul zilei la cristoiublog, dincolo de fronda de trei parale a veşnic utecistului Ion Cristoiu care a bătut toba şi nu doar la Găgeşti şi la Moldova că l-a votat pe dl. Barna, de la Cotidianul lui Cornel Nistorescu la emisiunile de la România tv, Antena 3 şi atât de decredibizatul TVR 1, cu scandaloasa emisiune România 9 produsă pe bani publici.

Exclus din PSD cu ocazia CExN de marţi, patronul Realităţii tv, dl. Cozmin Guşă, şi-a arogat, poate nu tocmai pe nedrept, nu din fanfaronada în stare pură ce este însăşi esenţa personajului în chestiune, meritul de a fi contribuit a eliminarea din cursă a candidatului USR-PLUS. Şi trebuie spus că operaţiunea nu a început doar după ce dl. Guşă a revenit în PSD, ci cu multă vreme înainte. Îndeosebi în emisiunile clovnului bătrân Octavian Hoandră.

Dincolo de toate acestea, au contat lipsa de charismă a d-lui Dan Barna, incapacitatea lui de a-şi adapta discursul pe gustul unor segmente mai consistente ale populaţiei, mofturile de mare star al politicii pe care le-a făcut atunci când s-a pus problema votului de încredere ce trebuia acordat guvernului Orban. E adevărat. Dl. Barna a bătut oraşe, a încercat să discute cu alegătorii, însă din câte se pare nu a identificat calea dialogului autentic.

Nu ştiu dacă dl. Cioloş ar fi fost mai bun, tare mă tem că nu fiindcă nici dumnealui nu deţine arta de a spune clar, în fraze simple  ceea ce gândeşte. Ştiu doar că dl. Dan Barna mai are mult până să cunoască România profundă şi să stăpânească arta dialogului cu aceasta.

Greşit a fost şi faptul că USR şi-a programat Congresul în precampanie, că unii  membri de frunte, aşa cum este atât de vocala doamnă Cosette Chichirău, l-au atacat la scenă deschisă pe cel ce era desemnat deja drept candidatul Aianţei la prezidenţiale. Au mai contat şi declaraţiile agresive ale unor persoane din imediata apropiere a d-lui Barna.

Ceva va trebui să se întâmple în USR-PLUS până la alegerile locale programate să aibă loc cel mai târziu la începutul verii viitoare. Iar dacă dl. Dan Barna va rămâne totuşi preşedintelor celor ce şi-au propus şi ne-au promis că vor salva România, cred că ar face tare bine să nu o mai aducă în prim plan pe soţia domniei-sale. Atât de sloboda la gură doamnă Olguţa. Nu, nu voi spune că doamna în chestiune dă semne că ar fi o a doua Elena Ceauşescu. Nici că e un alter-ego al Liei Olguţa Vasilescu. Mie îmi aminteşte mai curând de d-na Mioara Roman, în perioada ei de glorie, ori de d-na Mihaela Geoană.

Ceea ce nu mi se pare deloc bine.

Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro