Exclusiv De la Lugoj la Marte. Povestea româncei de la NASA care a contribuit la Artemis protejând astronauții de radiațiile ucigașe

Misiunea Artemis II a NASA, care a trimis oameni în jurul părții îndepărtate a Lunii, a fost încununată de succes. La 53 de ani de când omul a pășit ultima dată pe satelitul natural al Terrei, patru astronauți au efectuat un tur complet al Lunii pe durata a 10 zile. O româncă a avut un rol esențial pentru, din laboratoarele NASA. Ramona Gaza e numărul 2, director adjunct, la Sistemul de Radiații NASA, iar munca sa este să se asigure că oamenii care ies în spațiu supraviețuiesc radiațiilor cosmice imense față de care cele de la Cernobîl au fost doar o „glumă”. În același timp, ea oferă expertiză în domeniu tuturor programelor NASA de explorare cu echipaj uman. Într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul”, Ramona Gaza a povestit despre drumul ei de la Lugojul natal la laboratoarele NASA, despre vestele de protecție AstroRad și despre cum cercetarea spațială salvează vieți chiar aici, pe Pământ.

Românca Ramona Gaza a contribuit direct la misiunile Artemis. FOTO: Arhivă personală

Adevărul: Sunteți fizician la NASA de două decenii și unul dintre experții fără de care Artemis și revenirea omului în spațiu ar fi rămas la stadiul de intenție. Privind în urmă, visați în copilărie la NASA și la o carieră de un asemenea nivel? Cum a fost drumul până aici?

Ramona Gaza: M-am născut în Lugoj, România, am urmat liceul „Coriolan Brediceanu” și am absolvit Facultatea de Fizică la Universitatea de Vest din Timișoara. Pentru a-mi continua studiile, m-am mutat tocmai în Oklahoma, în Statele Unite ale Americii, unde am fost acceptată ca studentă la masterat, apoi la doctorat la Oklahoma State University, de unde am absolvit cu o diplomă de doctorat (Ph.D.) în Fizică în anul 2004. Când eram foarte mică, visul meu era să devin profesoară! Totuși, în adolescență, am dezvoltat o pasiune pentru cărțile Sci-Fi și am ajuns la concluzia că, dacă există cu adevărat o cale de a înțelege ceea ce citeam, cel mai probabil trebuie să studiez fizica. Și asta, desigur, pentru că fizica explică totul! (zâmbește).

În timpul studiilor la OSU (Oklahoma State University), am început să lucrez la ceea ce era numit „Proiectul Astronautul”. Cercetarea mea a implicat aplicații unice ale detectorilor de stare solidă, în special dozimetrele cu luminescență stimulată optic și potențiala lor utilizare pentru a măsura radiația spațială pe orbita joasă a Pământului (LEO); titlul tezei de doctorat: „Space Radiation Dosimetry: An Optically Stimulated Luminescence Radiation Detector for Low-Eatyh Orbit”.

După absolvire, am fost foarte recunoscătoare pentru oportunitatea de a-mi implementa cercetarea din punct de vedere operațional la NASA Johnson Space Center, unde activitatea mea se concentrează pe protejarea astronauților de radiațiile spațiale.

Momentul decisiv

Care a fost momentul decisiv în carieră care v-a purtat din Lugojul natal spre SUA, iar mai apoi spre NASA?

Probabil imediat după absolvirea UVT (Universitatea de Vest Timișoara), când a devenit clar că aș putea fie să urmez calea planificată și să devin profesoară, fie să încerc o rută ușor diferită și să inspir tânăra generație nu prin predare, ci prin demonstrarea faptului că visele pot deveni realitate.

Probabil că pentru multe dintre tinerele din România care vor afla de dumneavoastră veți deveni un model. Care este cel mai important sfat pe care l-ați oferi unei fete care privește acum spre cer și visează să lucreze la misiuni interplanetare?

Urmează-ți întotdeauna visele și nu te teme să țintești spre stele! Obiectivele NASA de explorare spațială cu echipaj uman - de a stabili o prezență sustenabilă pe Lună și de a explora Marte - sunt realizabile doar cu ajutorul tinerei generații. De la oameni de știință și piloți la ingineri, experți în afaceri și legislatori, dacă ești un căutător de cunoaștere, urmează-ți curiozitatea și alătură-te nouă în această călătorie nemaipomenită!

20 de ani la cel mai înalt nivel în NASA

Ați lucrat la NASA pe mai multe proiecte importante, culminând cu Artemis. Ce alte proiecte de anvergură ați avut și care a fost marea provocare?

Sunt Director Adjunct al Sistemului de Radiații (Deputy Radiation System Manager) pentru Programul NASA Orion sub egida HHPC/Leidos. Cariera mea de 20 de ani în cadrul Grupului de Analiză a Radiațiilor Spațiale de la NASA se concentrează pe sănătatea și protecția echipajului împotriva radiațiilor spațiale, oferind în același timp expertiză în domeniu tuturor programelor NASA de explorare cu echipaj uman, cum ar fi Stația Spațială Internațională (ISS), Orion Multi-Purpose Crew Vehicle (MPCV), Commercial Crew, Gateway/HALO, Human Landing System (HLS), Extravehicular Activity and Human Surface Mobility Program (EHP) și Destinațiile Comerciale LEO (CLDP). O provocare este susținerea mai multor programe asa de complexe si diverse în mod simultan; să înveți cum să faci multitasking eficient este obligatoriu! (zâmbește).

S-a vorbit și se vorbește despre bariera radiațiilor, despre faptul că fără o protecție adecvată omul nu poate supraviețui în spațiu. Care e cea mai mare provocare în protejarea astronauților împotriva radiațiilor cosmice pe termen lung, când vom avea poate colonii și vom sta și pe Lună și Marte?

Radiația din spațiu are trei componente principale: razele cosmice galactice (GCR), particulele energetice solare (SEP) și protonii/electronii captivi (de exemplu, centurile Van Allen). Deși pe orbita Lunii sau pe suprafața acesteia nu mai există protecția câmpului magnetic al Pământului, expunerea la SEP sau prin centurile Van Allen este de natură tranzitorie și poate fi atenuată prin analize de traiectorie pre-zbor sau prin desfășurarea de adăposturi împotriva furtunilor solare în timpul zborului. GCR-urile (razele cosmice galactice) care provin din afara sistemului nostru solar constau în protoni de înaltă energie și ioni grei, fiind, prin urmare, foarte greu de ecranat. Expunerea la astfel de particule crește în timpul misiunilor lungi către Marte (2-3 ani).

De la Apollo la Artemis

Cum s-a schimbat tehnologia de monitorizare de la era Apollo și până la Artemis?

În timpul programului Apollo, erau utilizați detectori de radiații pasivi pentru a măsura expunerea, citirea acestora fiind efectuată în laborator după zbor, neexistând date disponibile în timpul misiunii. Astăzi, progresele semnificative în tehnologia de detecție permit monitorizarea radiațiilor în timp real, capacități de alarmare a echipajului în cazul unui eveniment meteorologic spațial neprevăzut și date telemetrice minut cu minut către sol.

S-a spus că studiile ar arăta că radiațiile afectează diferit corpul feminin față de cel masculin. Cum influențează aceste date proiectarea costumelor și a habitatelor pentru prima femeie care va păși pe Lună?

Noua generație de costume spațiale pentru explorare va oferi o mobilitate și o flexibilitate sporite, precum și opțiuni de mărime și ajustabilitate mai mari, pentru a se potrivi unei game mai largi de membri ai echipajului. Noile habitate iau în considerare cerințele de proiectare împotriva radiațiilor, care vor ajuta la menținerea expunerii echipajului sub limitele stabilite.

Artemis, „poligon de încercare” pentru Marte

Câte dintre soluțiile de protecție dezvoltate pentru Lună sunt aplicabile unei călătorii de 6-9 luni către Planeta Roșie?

Cunoștințele dobândite în cei 25 de ani de pe Stația Spațială Internațională, precum și din zborurile de test Artemis și misiunile viitoare, vor contribui semnificativ la strategia de atenuare a radiațiilor pentru Marte. Deși mediul diferă în aceste scenarii, abordarea generală de protecție va avea multe elemente comune.

În ce privește habitatele lunare, dacă ar fi să proiectăm o bază sigură, ar trebui să o construim sub solul lunar sau există materiale noi care pot oferi protecție suficientă?

Acest lucru depinde foarte mult de durata șederii, fiind necesare mai multe cercetări pentru a determina protecția oferită de habitatele de la suprafață față de cele subterane, precum și pentru a determina fezabilitatea și sustenabilitatea ambelor scenarii.

Munca ei contribuie și la tratarea cancerului

Au existat mereu voci ale cârcotașilor care au criticat bugetele alocate explorării spațiale. Cum ajută cercetările dumneavoastră viața oamenilor? 

Una dintre contribuțiile majore implică dezvoltarea tehnicilor de tratare a cancerului bazate pe terapia cu ioni grei focalizați, care vizează tumora fără a afecta prea mult țesutul sănătos din jur. Alte beneficii pentru viața pe Pământ includ contribuția la evaluările riscului de radiații la sol, dezvoltarea de noi materiale bazate pe abordări inovatoare de ecranare, înțelegerea expunerii la radiații de mediu și a riscului asociat la diferite altitudini (ajutând astfel programele de protecție în aviație), monitorizarea vremii spațiale care ar putea avea impact asupra sateliților GPS și a rețelelor electrice etc.

Când veți vedea prima transmisiune live cu astronauții Artemis pășind pe polul sud al Lunii, la ce vă veți gândi mai întâi: la succesul cifrelor de pe ecranele senzorilor sau la semnificația istorică pentru umanitate?

Cel mai probabil, o combinație între ambele! Este întotdeauna onorant și plin de satisfacții să ai oportunitatea de a contribui și abia aștept să văd echipajul NASA atingând acest prag istoric!

 „Vestele AstroRad”, încă un proiect de succes

Nu pot să nu vă întreb despre „vestele AstroRad”, un proiect specific la care ați contribuit. Care sunt marile provocări aici și de unde s-a pornit, unde s-a ajuns și care ar fi ținta?

Vesta AstroRad a fost dezvoltată de StemRad ca parte a proiectului MARE (Matroshka AstroRad Radiation Experiment), o colaborare internațională între NASA, Centrul Aerospațial German, Agenția Spațială Europeană, Agenția Spațială Israeliană și Lockheed Martin. Obiectivele științifice ale MARE au inclus: efectuarea de măsurători ale radiațiilor în interiorul a două trunchiuri de manechin antropomorfe feminine identice; dezvoltarea unei cartografieri detaliate a dozelor de radiații pentru organele relevante, cum ar fi creierul, măduva osoasă, plămânii, stomacul, sânii, pelvisul, intestinele; și investigarea utilizării vestei AstroRad ca echipament personal de protecție. Proiectul a avut succes, iar datele sunt în curs de publicare.

Primii pași importanți spre găsirea vieții

Vom găsi viața cândva, undeva în adâncul cosmosului?

Observațiile cercetărilor de pe Marte au găsit gheață la calotele polare, iar cele mai recente studii din 2024 sugerează un strat de apă lichidă adânc sub suprafața marțiană. Deci, facem totul pas cu pas…

Există voci care susțin că, mai devreme sau mai târziu, viitorul rasei umane va fi în spațiu. Împărtășiți această idee?

Există încă provocări semnificative în afara expunerii la radiații în ceea ce privește prezența umană durabilă și continuă pe termen lung în spațiu. Privesc cu mult entuziasm spre viitoarele realizări în explorare ale NASA, împreună cu partenerii internaționali și sectorul comercial!