Deciziile luate la Berlin şi Bucureşti în privinţa muncitorilor sezonieri sunt pe primele pagini în presa din Germania şi România. Cum apreciaţi, din perspectiva sindicatelor germane, evoluţiile din ultimele zile?

Întreaga acţiune este realizată în grabă şi, după toate aparenţele, fără un plan concret. Până acum nu s-a ţinut aproape deloc seama de dreptul muncii. Din experienţa anilor trecuţi, ştim că foarte des sunt încălcate prevederile în vigoare. În centrele de consiliere ne confruntăm aproape zilnic cu probleme de genul: nu se plăteşte salariul minim pe economie (9,35 euro pe oră), se deduc ilegal sume din plăţile finale, se stabilesc cote de acord ilegale, lipsesc asigurările de sănătate, sezonierii sunt cazaţi în condiţii foarte proaste.

Consilierea directă în centrele din cadrul proiectului Faire Mobilität nu este posibilă în aceste momente de criză. Ce alternative există pentru cei care caută ajutor?

Am deschis o linie telefonică, unde cei interesaţi pot fi consiliaţi sau informaţi. Apelul este gratuit şi consilierea se face inclusiv în limba română. Numărul de telefon, pentru vorbitorii de română, este: 0800 0005602.

Care credeţi că vor fi provocările în zilele şi săptămânile ce urmează?

Personal, îmi pun multe întrebări. Ce se întâmplă atunci când angajatorul nu plăteşte salariul minim? Ce va fi de făcut dacă angajatorii vor scădea din venit preţul biletului de avion? Sau vor reţine din plăţi costuri exagerate pentru cazare şi masă? În anii trecuţi, ne-am confruntat foarte des cu astfel de probleme.

Sosirea şi plecarea sezonierilor este organizată de angajatori şi oamenii nu au voie să părăsească barăcile în care sunt cazaţi. Oamenii nu au dreptul să îşi aleagă pentru cine vor lucra. De fapt, ei chiar nu au nicio posibilitate să renunţe înainte de termen la contract, în cazul în care angajatorul nu respectă înţelegerile, dat fiind că întoarcerea în ţară este organizată la nivel central de reprezentanţii angajatorilor. Nu există, aşadar, libertatea de a-şi alege angajatorul.

BdT - Spargelernte in Südhessen beginnt

Mă deranjează în mod deosebit că, până acum, s-a tot stipulat că sezonierii sunt prost plătiţi, pentru că piaţa liberă reglementează situaţia. Acum, când lipsesc forţele de muncă din agricultură, poziţia lor în negocieri este bună, ar putea insista asupra unor salarii mai mari. Dar piaţa liberă este acum complet paralizată, prin mijloace juridice. Sezonierii nu îşi pot alege singuri pentru cine să lucreze. Ei nu au dreptul decât să se înscrie pe o listă prin care să îşi manifeste dorinţa de a veni în Germania. Condiţiile contractuale au fost stabilite de Asociaţia Agricultorilor Germani şi de guvernul federal unilateral, în defavoarea angajaţilor. Nu au avut loc niciun fel de negocieri. Şi oamenii care vin nu pot spune: nu îmi convin condiţiile de la această fermă, schimb angajatorul, dat fiind că mulţi caută forţă de muncă în aceste zile. Opţiunile pe care le aveau le-au fost anulate prin mijloace juridice, toate fiind motivate de măsurile de carantină.

Este carantina, în varianta adaptată pentru sezonieri, eficientă?

Cred că este cinic să afirmi că măsurile sunt "carantină practică în paralel cu posibilitatea de a munci", sezonierii fiind de fapt închişi în barăci, fără niciun contact cu lumea exterioară. Chiar aşa? Este de fapt carantină doar faţă de populaţia din Germania. În această aşa-numită carantină nu pare să conteze că mii de oameni au călătorit fără a păstra distanţa socială şi că sute vor lucra, mânca, dormi, se vor spăla la grămadă. Cel mai mult contează ca aceşti oameni să fie ţinuţi la distanţă de populaţia din Germania.

Alina Kuhnel - Deutsche Welle