România s-a obişnuit de-a lungul vremurilor să fie la răscrucea drumurilor şi a zonelor de influenţă, însă acum fiind parte a Occidentului şi beneficiind de cele mai puternice garanţii de securitate din istoria sa, poate avea un alt rol. România este estul Vestului şi trebuie să acţioneze ca atare, mai ales că a fost în trecut în poziţia Ucrainei. Prin urmare, România ia parte în mod nemijlocit la sancţiunile occidentale împotriva Rusiei şi oferă sprijin Ucrainei şi refugiaţilor ucraineni. Solidaritatea în vremuri de război înseamnă totul. Mai ales că prin intermediul acordat Ucrainei, România protejează Republica Moldova în faţa unei Rusii invadatoare şi revanşarde.

Este un fapt, frontiera NATO şi UE se opreşte la Prut. Ceea ce urmează dincolo de asta se va definitiva în urma războiului din Ucraina. În condiţii excepţionale, Ucraina, precum şi Republica Moldova şi Georgia au înaintat cererile de aderare la Uniunea Europeană. Statul vecin aflat în plin război a primit, la Kiev, din partea preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen chestionarul de aderare la Uniunea Europeană. Acest gest a fost replicat pentru Moldova şi Georgia, însă care sunt şansele aderării celor trei state este greu de estimat deocamdată. Între timp, Ucraina a completat chestionarul care va constitui un punct de plecare pentru ca UE să decidă cu privire la aderarea ţării aflate în stare de război – a făcut asta şi R. Moldova -, iar la Kiev se speră ca ţara să devină, în mod oficial, un candidat la aderare deja în luna iunie. Până atunci, Ucraina rezistă pe teren în faţa invaziei ruse. Dar ce se întâmplă la Chişinău?

  • Republica Moldova nu s-a alăturat sancţiunilor impuse Federaţiei Ruse, însă a interzis, prin lege, afişarea şi utilizarea simbolurilor folosite în războiul din Ucraina.
  • Republica Moldova se confruntă cu un val uriaş de refugiaţi la capacitatea sa mică de gestionare a crizei umanitare.
  • Republica Moldova vorbeşte de integrarea europeană împreună cu regiunea transnistreană, în timp ce Transnistria este invocată de către serviciile occidentale şi cele ucrainene ca fiind un potenţial teatru de operaţiune ofensivă militară împotriva Ucrainei.
  • Neutralitatea este reiterată constant şi mai puternic ca niciodată de către diplomaţia de la Chişinău.
  • Economia se resimte, iar societatea este sub asediul fricii şi incertitudinii, conform sondajelor.

Mai întâi, Maia Sandu a explicat poziţia diferită a Republicii Moldova faţă de invadarea Ucrainei de către Federaţia Rusă în cadrul unui interviu pentru Europa Liberă. În faţa publicului, preşedinta a reiterat vulnerabilităţile de ordin securitar şi economic cu care se confruntă Republica Moldova faţă de Rusia, acesta fiind principalul motiv al ambiguităţii diplomatice de la Chişinău prin nealinierea la sancţiunile occidentale. Totuşi, perspectiva de aderare la UE rămâne dezideratul principal pentru politica externă de la est de Prut, însă aceleaşi probleme de securitate legate de separatismul transnistrean şi dependenţa energetică de Rusia impun măsuri de precauţie la Chişinău.

Vechea noua problemă – Transnistria

Regiunea separatistă transnistreană poate juca un rol în contextul războiului din Ucraina, chiar dacă până acum nu s-au înregistrat schimbări semnificative pe teren. Încă înaintea invaziei ruse pe teritoriul ucrainean, premierul britanic Boris Johnson avertiza, în timpul vizitei sale la Kiev, că „Vladimir Putin încearcă să impună o nouă Ialta şi o zonă de influenţă”, iar ambiţiile Rusiei vor continua: „nu va fi doar Ucraina, trebuie să ne gândim la Georgia, Republica Moldova şi alte ţări”, iar „victoria Rusiei în război ar însemna pierderea libertăţii pentru R. Moldova şi Georgia”. Declaraţiile aici şi aici. De asemenea, la 1 martie, înaltul Reprezentant al UE pentru Politică Externă, Josep Borrell, în cadrul unei conferinţe de presă înaintea vizitei sale de la Chişinău, declara faptul că „ne temem că Rusia nu se opreşte cu Ucraina şi că influenţa Rusiei s-ar putea extinde asupra ţărilor vecine, Moldova şi Georgia, şi ar putea avea un impact asupra Balcanilor de Vest”.

Dincolo de mesajele politice ale acestor oficiali, realitatea de pe frontul deschis din Ucraina ne indică o ofensivă a Rusiei în sudul şi estul ţării vecine după operaţiunea eşuată din regiunea Kiev. Activităţile militare s-au intensificat în regiunea controlată de autorităţile ucrainene din regiunea Donbass, iar Mikolaiv se află zilnic sub asediul bombardamentelor. Acest oraş este un punct important din punct de vedere strategic în direcţia ofensivă a forţelor ruse spre aliniamentul sudic – Odesa. Iar de la Odesa până la joncţiunea cu Transnistria este doar un pas. Ce se va întâmpla în cazul în care frontul din sudul Ucrainei se va apropia de regiunea separatistă? La această întrebare autorităţile vizate de la Chişinău au răspuns că se pregătesc pentru orice scenariu, însă, deocamdată, situaţia este calmă.

Sursa infografic: zonadesecuritate.md

Această poziţie oficială vine în contradicţie cu informaţiile prezentate de către autorităţile ucrainene. Statul Major al Forţelor Armate ale Ucrainei a anunţat că ar fi fost testate capacităţile de luptă ale câtorva brigăzi ale trupelor militare separatiste din regiunea transnistreană de către Serviciului Federal de Securitate al Federaţiei Ruse (FSB). Anterior, armata ucraineană a avertizat despre posibile provocări ale ruşilor în Transnistria pentru a acuza Ucraina de agresiune împotriva Republicii Moldova, despre pregătiri pe aerodromul din Tiraspol pentru primirea aeronavelor ruseşti, dar şi despre răspândirea intensă a propagandei în favoarea Rusiei. Atât autorităţile de la Chişinău, cât şi aşa-zisele autorităţi de la Tiraspol, au afirmat că nu există informaţii precum că în stânga Nistrului s-ar înregistra anumite mişcări în sensul pregătirii pentru provocări militare.

În acelaşi timp, Ministerul britanic al Apărării a atenţionat că armata rusă ar încerca să recruteze noi soldaţi, printre care şi locuitori din Transnistria. În acest sens, şeful diplomaţiei de la Chişinău a confirmat informaţia prin acuzaţia adusă Rusiei că încearcă să recruteze inclusiv cetăţeni moldoveni. „Astfel de acţiuni nu promovează pacea pentru noi toţi, pentru concetăţenii noştri, pentru familiile noastre. Astfel de lucruri sunt foarte periculoase şi trebuie să fie oprite”, a declarat Nicu Popescu, potrivit Reuters.

Chiar şi în condiţiile actuale de război, autorităţile de la Chişinău salută puterea dialogului şi marşează pe reglementarea pe calea politică a conflictului transnistrean, adică prin negocieri cu Federaţia Rusă şi „separatiştii”. „Republica Moldova îşi doreşte o reglementare a conflictului transnistrean pe cale politică, prin negocieri şi prin dialog. Această soluţie trebuie să fie bazată pe principiul suveranităţii şi integrităţii teritoriale în frontierele internaţionale recunoscute ale Republicii Moldova cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în regiunea transnistreană şi în întreaga lume”, a declarat Nicu Popescu, în cadrul unei conferinţe de presă susţinute împreună cu ministrul Afacerilor Externe al Poloniei, Zbigniew Rau.

Sursă foto: mfa.gov.md

Aflat într-o vizită în Republica Moldova chiar ziua în care ţara sa, Polonia, era vizitată de preşedintele american Joe Biden, şeful diplomaţiei poloneze şi preşedintele în exerciţiu al OSCE, Zbigniew Rau s-a deplasat şi în regiunea transnistreană unde, la Bender, s-a întâlnit cu liderul administraţiei transnistrene şi negociatorul-şef de la Tiraspol, Vitali Ignatiev. În comunicatul publicat de către OSCE (parte a formatului 5+2) se spune că discuţiile s-au concentrat pe necesitatea unei „soluţionări politice durabile a conflictului transnistrean, în baza independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, cu un statut special pentru Transnistria”. Mesajul pare a fi identic cu cel evocat de către secretarul de stat american Antony Blinken în cadrul vizitei sale la Chişinău în data de 7 martie: „Noi sprijinim negocierile OSCE în formatul 5+2 pentru a găsi o soluţie cuprinzătoare în conflictul transnistrean care respectă integritatea teritorială a Republicii Moldova şi un statut special”, a spus Blinken, într-o conferinţă de presă comună cu preşedinta Maia Sandu. Nu se precizează însă ce ar însemna acest „statut special” şi dacă se aseamănă cu forma respinsă anterior de Ucraina sau este o formă de autonomie similară cu a Găgăuziei, aflată în componenţa Republicii Moldova.

Războiul din Ucraina – oportunitate pentru Chişinău în relaţia cu Transnistria

În acelaşi timp, Chişinăul vede drept o oportunitate războiul din Ucraina pentru a forţa un proces de integrare şi negociere cu autorităţile separatiste de la Tiraspol. De la numirea în funcţie în luna ianuarie a vicepremierului pentru reintegrare de la Chişinău, Oleg Serebrian, acesta s-a întâlnit de 4 ori cu negociatorul transnistrean, Vitali Ignatiev. În cadrul acestor întâlniri s-au discutat subiectele bine-cunoscute legate problema fermierilor din raionul Dubăsari şi a „şcolilor cu predare în grafie latină”, dar au apărut şi subiecte noi, incluse la propunerea autorităţilor transnistrene, care doresc să primească asigurări că transporturile de mărfuri către regiunea transnistreană nu vor fi blocate de Chişinău odată ce căile de acces tradiţionale pe care le folosea au fost afectate de conflictul militar ruso-ucrainean.

Sursă foto: gov.md

În condiţiile actuale, se poate spune că Tiraspolul este pus într-o situaţie aproape de supravieţuire. Încercând să evite riscul de a deveni o enclavă fără căi de acces cu Federaţia Rusă, Tiraspolul se vede nevoit să negocieze cu Chişinăul, ba chiar mai mult decât atât, în încercarea de a evita o criză economică de proporţii, regiunea fiind dependentă şi interconectată financiar de Federaţia Rusă, autorităţile din stânga Nistrului s-au arătat interesate să beneficieze de fondurile oferite de donatorii internaţionali pentru gestionarea fluxurilor de refugiaţi din Ucraina.

Pe de altă parte, autorităţile de la Chişinău au anunţat că numărul persoanelor din stânga Nistrului care solicită acte emise de instituţiile Republicii Moldova este în creştere. Prin urmare, soarta Transnistriei depinde de cursul războiului din Ucraina. După cum a explicat însăşi Oleg Serebrian: „Multe depind de evoluţia acestui război. Dacă se ajunge până la Odesa, situaţia se schimbă radical, dacă rămân la Herson, vom avea o altă situaţie. Dacă se va încheia un acord de încetare a focului este o a treia situaţie. Este prematur deocamdată să facem pronosticuri. Cert e că situaţia deja s-a schimbat foarte mult, conjunctura regională s-a schimbat, situaţia regiunii transnistrene s-a schimbat radical în comparaţie cu ce a fost acum două luni”.

Dacă în ziua premergătoare depunerii cererii de aderare la UE de către Republica Moldova, Tiraspolul a condamnat vehement acest gest şi a anunţat că va rupe orice dialog în dosarul transnistrean cu Chişinăul, ba chiar a cerut recunoaşterea independenţei, tonul s-a mai domolit între timp odată cu noile realităţi de pe teren. În prezent, administraţia separatistă joacă la două capete, îşi negociază supravieţuirea la Chişinău, însă urmăreşte cu atenţie situaţia frontului din Ucraina. În cazul în care Rusia ajunge să realizeze acel coridor terestru până în Transnistria, regiunea separatistă va face joncţiunea cu „lumea rusă” şi va deveni incontrolabilă, Republica Moldova devenindu-i, practic, ostatic, însă dacă rezistenţa eroică a militarilor ucraineni va împiedica înaintarea forţelor ruseşti pe aliniamentul sudic, atunci Transnistria riscă să dispară sau să fie integrată, în mod oficial, în cadrul Republicii Moldova.

Relaţia fluctuantă dintre Kiev şi Chişinău

../blinken.jpegSursă foto: euronews.com

Până la o posibilă extindere a războiului spre Republica Moldova, conducerea de la Chişinău duce o politică rezervată faţă de agresiunea rusă din Ucraina. Deşi Moldova a condamnat în mod public intervenţia militară şi votează împreună cu Ucraina pe platforme internaţionale, precum ONU, Chişinăul a anunţat că nu va impune sancţiuni economice Rusiei. De asemenea, autorităţile de peste Prut au negat informaţiile serviciilor ucrainene privind o eventuală activitate de pregătire militară în regiunea separatistă transnistreană. „Nu vedem schimbări esenţiale în ce priveşte pregătiri de acţiuni militare. Dar, vreau să amintesc că pe teritoriul Republicii Moldova sunt trupe ruse de câteva decenii, deci sigur că e o vulnerabilitate. Nu avem cum să ne simţim în siguranţă, după ce vedem acest atac din Ucraina”, declara Maia Sandu în cadrul conferinţei de presă comune cu secretarul de stat american Antony Blinken.

După ce în presa ucraineană au apărut informaţii privind refuzul Chişinăului de a vinde cele 6 avioane MiG-29 pe care le deţine, pentru a nu „irita” Moscova, conform Evropeiskaia Pravda, vicepremierul ucrainean, Irina Vereşciuk a acuzat Republica Moldova că nu ajută suficient de mult Ucraina şi că încearcă să fie loială concomitent şi Kievului, şi Moscovei. Drept răspuns, autorităţile de Chişinău au invocat că: ,,în ceea ce priveşte asistenţa pe plan militar, sunt ţări mult mai bine dotate, care au rezilienţa internă, economică, energetică, care să ofere acest ajutor”, prin vocea prim-ministrului Natalia Gavriliţa, iar administraţia prezidenţială a reiterat faptul că „Republica Moldova ajută cum poate mai bine, oferind adăpost la mai mult de 90 de mii de refugiaţi din Ucraina, din care jumătate sunt copii”.

Reamintim că preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, atunci când a ţinut un discurs în faţa plenului reunit al Parlamentului României şi a solicitat Bucureştiului ajutor pentru a opri expansiunea rusă, a vorbit şi despre Republica Moldova. „Ocupanţii ruşi vor să treacă de oraşul Nikolaev ca să ocupe Odesa. De la Odesa, e doar un pas până în Moldova. Propagandiştii de stat din Rusia spun de mult timp că Moldova este o ţintă pentru expansiunea rusă. De aceea, este fundamental să apărăm şi independenţa, şi statalitatea Moldovei”, a declarat Zelenski. Poziţia Kievului este că Ucraina luptă pentru întreaga Europă, şi mai ales, apără Republica Moldova, care ar fi următoarea ţintă a Rusiei. De partea cealaltă, Chişinăul marşează pentru un joc de echilibristică pentru a evita, în primul rând, tulburări sociale interne şi în al doilea rând, pentru a nu-i oferi Moscovei motive de exacerbare la adresa sa.

Frica – reflectată de sondaje

Starea de tensiune şi îngrijorare în contextul războiului din Ucraina se manifestă incontestabil la nivelul societăţii din Republica Moldova. Conform datelor celui mai recent sondaj de opinie, aproximativ 60 la sută dintre cetăţenii moldoveni se tem că ţara ar fi putea fi invadată de armata Rusiei, iar aproape un sfert ar încerca să plece cât mai repede din ţară în cazul în care acest lucru s-ar întâmpla.

În acelaşi timp, atitudinea rezervată faţă de invazia rusă a conducerii de la Chişinău este susţinută de o mare parte dintre cetăţeni (43%), care îşi doresc o relaţie neutră sau mai apropiată faţă de Rusia decât este la momentul actual, iar orientarea politicii externe să fie echilibrată între vest şi est.

../imas%20apropiat.jpg

../imas%20pro.jpg

Iată ce ne mai arată sondajele de la Chişinău:

  • Aproape jumătate dintre moldoveni nu au răspuns sau au evitat să-şi spună părerea despre cine este agresorul în războiul dintre Rusia şi Ucraina, sondaj realizat în luna februarie şi martie de BS-AXA-Center of Sociological Investigations and Markenting Research.

  • După mai bine de o lună de la invazie, părerea respondenţilor este încă împărţită în privinţa principalilor vinovaţi pentru declanşarea războiului din Ucraina. Astfel, 43,5% dintre moldoveni îi consideră vinovaţi pe NATO, Occidentul şi Volodimir Zelenski, iar alţi 41,6% dau vina pe Vladimir Putin şi Federaţia Rusă, conform sondajului realizat de către IMAS.

Totuşi, majoritatea moldovenilor consideră că Rusia a declanşat un război în Ucraina, iar o treime dintre cetăţeni o numesc drept „operaţiune militară specială de eliberare”, arată datele aceluiaşi sondaj.

Spre comparaţie, cifrele sondajului realizat în luna februarie de Magenta Consulting arătau că peste 60 la sută dintre cetăţenii moldoveni cred că Federaţia Rusă duce un război cu Ucraina, iar peste un sfert susţin teoria Kremlinului.

Concluzii

În timp ce Ucraina luptă sub stindardul libertăţii în faţa agresiunii militare ruse, Republica Moldova este precaută în relaţia cu Federaţia Rusă. Motivele acestui comportament sunt vulnerabilităţile economice şi de securitate pe care le-au întreţinut după obţinerea independenţei. Pe lângă Transnistria, atunci când vorbim de probleme de securitate în Republica Moldova trebuie inclusă şi componenta de diviziune în societate. Cetăţenii de peste Prut sunt încă împărţiţi între est şi vest. Deşi în aceeaşi situaţie s-a aflat şi Ucraina până recent, rana deschisă a conflictului din Donbass şi agresiunea militară la scară largă a Rusiei care a început în luna februarie va schimba în mod definitiv cursul de orientare al ţării în unul pro-european. Oricât de mult ar părea că Republica Moldova şi Ucraina (+Georgia) se aseamănă şi merg la pachet, războiul le-ar putea delimita. Cum ar fi ca Ucraina să respingă agresiunea militară a Rusiei şi să obţină nişte garanţii de securitate, iar Republica Moldova să fie o punte de legătură între lumea occidentală şi lumea rusă? Această îngrijorare se manifestă la Kiev, din acest motiv apar tot mai multe semnale de delimitare între Ucraina şi Moldova sau Georgia. Ucraina nu vrea să devină „locomotiva” de care se agaţă acestea din urmă, după cum spune însăşi vicepremierul ucrainean Irina Vereşciuk.

Totuşi sfârşitul războiului şi conjunctura sa finală poate fi greu de prezis. Războiul se află în plină desfăşurare, iar, vrând-nevrând, Ucraina duce o luptă şi pentru Chişinău. Republica Moldova are un spaţiu de manevră prin prisma acestui conflict. Însă, în cele din urmă miza este pe Ucraina, dacă aceasta cade, Moldova devine şi ea victimă, iar dacă Ucraina rezistă şi respinge invazia, atunci Chişinăul îşi poate trăi visul european via Kiev. Aceasta poate fi o temă de reflexie atât în stânga Prutului, cât în dreapta.

Întrebarea cheie este aceasta: ce va face România dacă se extinde războiul în Republica Moldova sau va fi implicată Transnistria în agresiunea militară împotriva Ucrainei?

***

Articol de Cristina Melnic, cercetător asociat la Centrul de studii sino-ruse (CSSR) din cadrul ISPRI