Povestea celor trei pastori care cultivă lubeniţă la Gottlob. Absolventul de teologie şi filosofie care preferă munca în câmp

Povestea celor trei pastori care cultivă lubeniţă la Gottlob. Absolventul de teologie şi filosofie care preferă munca în câmp

Familia Creţu şi lubeniţa de la Gottlob FOTO Ştefan Both

Lubeniţa de Gottlob, devenită un brand şi aflată la concurenţă cu lubeniţa de Dăbuleni, a ajuns şi pe pieţele din Germania, Austria, Ungaria sau Cehia.

Ştiri pe aceeaşi temă

Gottlob („Lauda lui Dumnezeu, în limba germană) este una dintre cele mai dezvoltate comune din judeţul Timiş. A fost recunoscută mereu pentru agricultură. Satul a fost construit de coloniştii germani între 1770 şi 1773. Şvabii au emigrat în masă la începutul anilor ’90, dar au lăsat moştenire tradiţia de a munci pământul. Astăzi, Gottlobul este celebru pentru culturile de lubeniţă. Fructele zemoase şi dulci se vând nu doar în Banat, ci şi în mai multe oraşe din ţăra, dar şi peste hotare, în ţări precum Austria, Ungaria, Cehia, Germania.
 
Comuna Gottlob este bogată şi în legume. Se pune varză, ardei, cartofi, roşii, conopidă, chiar şi ceapă. Serele agriculorilor se văd la tot pasul în zonă. Pe raza localităţii Vizejdia (aparţinătoare comunei Gottlob), a fost înfiinţată una din cele mai mari plantaţii de afini din România, unică în vestul ţării. 
 
Viceprimarul Gottlobului, Cristian Cerba, susţine că nu există niciun hectar liber în zona lor. „Explicaţia este că terenul e foarte bun. Şi chiar se lucrează. Oamenii muncesc la noi. Pământul este lucrat exclusiv de gottlobeni, nu sunt firme mari din străinătate. Sunt ferme mici spre medii, nu e niciuna mare”, a adăugat viceprimarul Cristian Cerba.  

10.000 de tone de lubeniţă în 2016

Recoltarea lubeniţei de Gottlob a început cu o mică întârziere, din cauza ploilor din primăvară. Fermierii se aşteaptă anul acesta la o producţie de 10 mii de tone de pe cele aproximativ 250 de hectare cultivate, ceea ce înseamnă că vor avea lubeniţă până la sfârşitul lunii august. 
 
Se anuţă o producţie medie, nici mică, nici foarte mare. Este Ok în ce priveşte gustul şi culoarea. Căldura din ultimele zile a fost super pentru lubeniţe. Fermierii vor fi mulţumiţi şi anul acesta după munca prestată. În ultimii ani stagnează suprafaţa de lubeniţă”, a declarat Cristian Cerba, unul dintre importanţii producători de lubeniţă din zonă. 

 
Familia de pastori, în slujba lubeniţei de Gottlob
 
Cel mai mare producător de lubeniţă din Gottlob este familia Creţu. Este vorba de o familie de pastori penticostali care au o cultură de lubeniţă întinsă de 11 hectare. 
 
Tatăl meu a fost printre primii care au lucrat cu lubeniţă în Gottlob. A început cultivarea lubeniţelor în 1956. De atunci au început toţi locuitorii. Eu moştenesc de la tatăl meu, acum sunt împreună cu fiii mei, care duc mai departe acestă tradiţie. Pe vremea comunismului primeam 15-25 de arii de la CAP. Atunci erau seminţele româneşti din zonă cum ar fi Lovrin 34. Nu erau aşa pretenţioase cum sunt cele străinie. Nu se punea la folie, cu furtun, cu tunele, ci erau culturi simple. Interesant este că nu Gottlobul era renumit pentru lubeniţe, ci Comloşul. Acolo avea CAP-ul câmpurile importante. Noi aveam legumele. După revoluţie, oamenii au văzut că se câştigă şi din lubeniţe, am început să aducem tehnologie modernă. Plantele sunt făcute de nou, în solar. Dar avem şi plante altoite. Ne bucurăm de roade, pentru că ştim că ele sunt binecuvântate de Dumnezeu”, a povestit Beniamin Creţu, pastor şi agricultor din Gottlob. Aceste se mai ocupă şi cu cereale, grâu şi porumb.

Beniamin Creţu (în centru) a transmis tradiţia cultivării lubeniţei fiilor săi
 
Absolvent de teologie şi filosofie, patsor şi cultivator de lubeniţă
 
Acum, afacerea a fost lăsată pe umerii mezinului Nicu Creţu, care a revenit la Gottlob, în 2013. A fost plecat mult timp. Patru ani a locuit la Timişoara, în perioada liceului, apoi patru ani la Bucureşti, unde a făcut Facultata de Teologie. A revenit la Timişoara pentru master, dar a mai făcut între timp şi a doua facultate, cea de Filosofie.
 
Am hotărit să mă mut din nou acasă, la ţară. Am încercat şi alte culturi, cartofi, varză, dar nu mi-au plăcut. Lubeniţa chiar îmi place. O fac cu dragoste. Am accesat ceva fonduri europene, pe Tânărul Fermier, măsura 112. Suma minimă era de 25.000 de euro. A fost un start pentru mine, am ajuns la o suprafaţă destul de frumuşică. Pot să spun că din asta trăiesc”, a spus Nicu Creţu. 

Nicu Creţu a revenit la Gottlob să se ocupe de lubeniţe
 
Familia Creţu are un contract cu lanţul de supermarketul Profi, cărora de livrează lubeniţă încă din anul 2012. 
 
Pe lângă acest contract cu Profi, de care suntem mulţumiţi, marfa se vinde singură, cumpără tot felul de angrosişti din Timişoara, Oradea, Arad şi Cluj. Avem şi avantajul că suntem singurii care avem pământul la şosea. Vindem uşor şi rapid. Am trimis şi în străinătate, în Cehia, la un lanţ de supermarketuri, iar acum sunt în negocieri pentru a obţine un contract pentru Germania şi Austria. Vor lubeniţa de la noi, pentru că este de calitate. Nu se compară gustul. Preţurile sunt mai bune. Dau mereu un preţ mai bun. Pleacă de la noi cu 20 de cenţi”, a afirmat Nicu Creţu. 
 
„Lubeniţa are nevoie de vreme frumoasă”
 
Corneliu Creţu este pastor la biserica penticostală din Sânnicolaul Mare. Când are timp, este în holda de lubeniţă a familiei, la Gottlob. 
 
Nu sunt cel mai mare fermier, am început mai mult din hobby. Tata punea lubeniţă de când eram mici, aşa că a intrat cumva în sânge. Vara mi-o petrec mai mult pe la Gottlob pentru că e foarte mult de lucru. Trag nădejde că o să fie bine. Dar mă uit la producţie şi nu e cel mai bun an. Au fost multe ploi, au căzut multe flori. Lubeniţa are nevoie de vreme frumoasă, de căldură, de soare, anul acesta nu a prea avut. Sperăm să fie”, a spus Corneliu Creţu. 

Nicu, Beniamin şi Corneliu Creţu
 
Probleme cu intermediarii şi mafia pieţelor
 
La fel ca în anii trecuţi, producătorii de lubeniţă de la Gottlob întâmpină probleme cu desfacerea, pieţele din Timişoara fiind controlate de intermediari, spun ei, care cumpără lubeniţa la un preţ scăzut, apoi o vând mai scump. Oamenii cumpără practic frunctul de la „a treia mână”.
 
Aici e <cuiul lui Pepelea>. Desfacerea. Din păcate, în Piaţa de Gros din Timişoara este făcută şi pentru comercianţi şi pentru producători. Aceştia din urmă pierd foarte mult, pentru că vând intermediarilor, care urmează să vândă mai departe. Ar fi nevoie de o piaţă numai a producătorilor. Un lucru foarte bun sunt pieţele volante care s-au făcut în Timişoara. Aici nu sunt intermedieri, sunt doar producătorii agricoli. Ar fi bun şi o piaţă de gros numai pentru producători. Şi nu vorbesc doar de lubeniţă”, a mai spus Cristian Cerba.
 
În momentul de faţă, lubeniţa pleacă de la Gottlob cu 0,80 lei pe kilogram şi ajunge pe masa oamenilor cu doi lei. „Intermediarul câştigă cel mai mult. De ani de zile încercăm să scăpăm de ei, dar nu am reuşit. Cred că piaţa de gros a producătorilor este soluţia”, afirmă Cerba.


Cristian Cerba, viceprimarul din Gottlob
 
Lubeniţă pentru export
 
De câţiva ani, lubeniţa de Gottlob se vine şi în străinătate. Producătorii au semnat contrate cu parteneri din Germania, Ungaria, Austria sau Cehia. Câţiva producători au semnate contracte şi cu marile supermarketuri din Timişara.
 
Cam 20 la sută din marfă se duce afară. Cam trei-patru producători au contracte semnate cu supermarketurile din Timişoara; Kaufland, Profi şi Auchan. Asta se datorează şi acelei legii care spune că 51 la sută din produse trebuie să fie româneşti. E un avantaj. Dar sunt unele probleme şi acolo. Preţurile sunt foarte mici, sunt şi unele taxe şi costuri ulterioare”, a explicat Cristian Cerba, care lucrează şase hectare de lubeniţă.
 
Oltenii vând lubeniţa de Gottlob sub marca Dăbuleni
 
 
Producătorii care sunt din Dăbuleni şi care vând în mai multe oraşe din ţară, după ce îşi termină marfa lor, vin la Gottlob, cumpără şi revând în continuare. Spun că e lubeniţă de la ei, nu spun că e de Gottlob. Lumea din Cluj, Baia Mare, Oradea îi cunoaşte pe ei. Într-un fel e deranjant. Dar până la urmă totul e până la bani, producătorul e bucuros că are cui să vândă. Nu-l mai interesează sub ce formă este vândută lubeniţa în pieţe”, a declarat vicele din Gottlob.


 
Intersant este că de doi ani, lubeniţa de Gottlob este marcă înregistrată la OSIM, însă nimeni nu are interes să se ocupe cu adevărat de această problemă. Lubeniţa de Gottlob este un brand în zona de vest, în Timiş, Caraş-Severin şi Arad.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: