VIDEO Satele de vis din comuna unde nu a ajuns asfaltul. De ce oamenii au părăsit casele pitoreşti şi locurile paradisiace

Satele părăsite cu case frumoase şi privelişti de vis

Mai multe sate din Ţinutul Pădurenilor îşi impresionează oaspeţii prin casele vechi, frumos împodobite şi priveliştile pitoreşti, însă locurile au ajuns aproape pustii.

Ştiri pe aceeaşi temă

GALERIE FOTO

Aproape 1.500 de oameni trăiau în urmă cu cinci decenii în satele comunei Bunila din Ţinutul Pădurenilor, al cărui centru se află la doar 30 de kilometri de Hunedoara. Localităţile Bunila, Poieniţa Voinii, Alun, Cernişoara Florese şi Vadu Dobrii, izolate şi în acei ani de civilizaţia urbană, se numărau printre aşezările pline de viaţă de la poalele Munţilor Poiana Ruscăi.

Oamenii locului aveau case mari din lemn, cărămidă, piatră şi chiar marmură de la cariera din Alun, păstrau gospodăriile îngrijite, creşteau animale şi îşi munceau pământurile. Alţi săteni lucrau la cariera de marmură din satul Alun, la funicularele care traversau Ţinutul Pădurenilor, în exploatările forestiere din zonă, în minele din Vadu Dobrii, Ghelari şi Teliuc şi la cariera de la Lelese.

Bunila, la fel ca şi celelalte aşezări din Ţinutul Pădurenilor, era cunoscută ca un loc pitoresc în care comunitatea păstra tradiţii arhaice, iar sătenii îşi purtau cu mândrie straiele tradiţionale, bogat împodobite şi pline de simboluri. Comuna avea 365 de locuinţe, patru şcoli, trei cămine culturale, două magazine, o bibliotecă, un dispensar cu medic, o unitate poştală şi era electrificată în întregime.

 

 

Comuna fără asfalt
În prezent, Bunila mai are puţin peste 300 de locuitori. Impresionează prin pitorescul aşezărilor ei, însă a rămas singura comună în care asfaltul nu a mai ajuns. Satele Alun şi Poieniţa Voinii au ajuns în pragul dispariţiei, localnicii putând fi număraţi pe degete. În Bunila, cele mai multe dintre gospodării au rămas pustii. „Vara mai stau aici vreo 30 de oameni, dar când dă frigul rămân mai puţini, pentru că restul pleacă la oraş. În trecut, au fost aproape 100 de numere de casă în Bunila, dar tineretul a plecat. Acum sunt case frumoase, dar pustii”, spune Viorel Gruniţan (64 de ani), un localnic, fost angajat al combinatului siderurgic din Hunedoara. Cei mai mulţi dinre localnici sunt pensionari. Unii s-au reîntors în satul natal, după ieşirea la pensie.

„E mai frumoasă viaţa la ţară, de aceea, după 40 de ani petrecuţi la oraş, am revenit în Bunila. Însă nu petru tot timpul anului, pentru că iarna e foarte greu aici”, spune Petru Gheorghesc. Singurul magazin din Bunila este deschis de doar două ori pe săptămână, când este adusă pâinea de la Hunedoara şi alimentele solicitate de localnici.

Drumul a fost pietruit până în centrul comunei, după o îndelungată aşteptare a localnicilor. Satul vecin, Poieniţa Voinii, este mai animat, fiind cu câţiva kilometri mai apropiat de Hunedoara. Aici are loc un festival folcloric dedicat artistului Drăgan Muntean. Pe versantul opus al satului Bunila se află Alun, locuit de mai puţin de cinci oameni şi de două călugăriţe care au în grijă o biserică veche de lemn şi o biserică de marmură. De la Bunila la Vadu Dobrii drumul de circa 12 kilometri a rămas impracticabil, astfel că oamenii sunt nevoiţi să facă un ocol de aproape 50 de kilometri pentru a putea ajunge cu autoturismul. În Cernişoara Florese, singurul sat al comunei înfiinţat în vale şi nu pe creste, au rămas o mulţime de case pitoreşti, viu colorate şi împodobite, peste care s-a aşternut liniştea.  

Ţinutul Pădurenilor
Ţinutul Pădurenilor se întinde între Valea Mureşului şi Ţara Haţegului şi este mărginit de Munţii Poiana Ruscăi. Are în componenţă comunele Bătrâna, Bunila, Cerbăl, Ghelari, Lelese, Lunca Cernii de Sus şi Topliţa şi peste 40 de sate de munte. Cele mai apropiate oraşe îi sunt Hunedoara şi Deva. Aşezările păstrează încă atmosfera pitorească a deceniilor trecute. Populaţia satelor de pădureni s-a diminuat în ultimele decenii.

Peste 15.000 de oameni locuiau în Ţinutul Pădurenilor în anii 1970, iar în prezent numărul lor se ridică la 5.000. Mulţi dintre tineri au renunţat la creşterea animalelor, ocupaţia tradiţională de secole a localnicilor. Şi-au lăsat gospodăriile în grija bunicilor pentru a se muta în oraşeşi nu s-au mai întors. Exploatările miniere care asigurau cele mai bine plătite locuri de muncă s-au închis şi au contribuit la plecarea altor sute de familii. Investiţiile în modernizarea vastei reţele de drumuri de pământ din zonă s-au lăsat aşteptate în cele mai multe dintre sate.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Ţinutul Pădurenilor a fost lăsat de izbelişte de autorităţi. Sunt peste 120 de kilometri de drumuri de coşmar 

VIDEO Sărbătoarea care animă cel mai pitoresc loc. Cum s-au păstrat tradiţiile în Pădurenime, ţinutul care a pierdut două treimi din populaţie în cinci decenii

VIDEO Cea mai degradată biserică veche de lemn a fost salvată de voluntari: cum arată locul după o vară de muncă

citeste totul despre: