Operaţiunea „Olimp ’72“ – Cum i-a urmărit Securitatea pe sportivii români la Olimpiada de la München. Patzaichin: „Securiştii aveau urme de caschetă“

Operaţiunea „Olimp ’72“ – Cum i-a urmărit Securitatea pe sportivii români la Olimpiada de la München. Patzaichin: „Securiştii aveau urme de caschetă“

Ivan Patzaichin la Olimpiada din 1972 FOTO AGERPRES

Pentru a preveni rămânerea în străinătate a sportivilor şi a turiştilor care au plecat în 1972 la Jocurile Olimpice de Vară de la München, Securitatea a pus pe urmele lor 116 informatori. În ciuda măsurilor excepţionale, au reuşit să părăsească satul olimpic trei sportivi, doi antrenori şi 34 de turişti

Ştiri pe aceeaşi temă

În timp ce sportivii români se antrenau din greu în arenele de box, alergau pe piste sau dădeau la vâsle, la Jocurile Olimpice din 1972, (desfăşurate în perioada 26 august-10 septembrie, la München, Germania), Securitatea nu se gândea decât cum să pună pe urmele lor informatori. Să coopteze din lotul olimpic sportivi care să-şi trădeze coechipierii şi să zădărnicească orice încercare a românilor medaliaţi de a folosi acest prilej pentru a rămâne în Vest.

Din România, la Olimpiada de la München a plecat un grup de aproape 700 de persoane. Delegaţia olimpică era formată din: 289 de sportivi, antrenori, arbitri şi oficiali. Lor li se adăugau turişti prin BTT (Biroul de Turism al Tineretului) şi ACR (Automobil Clubul Român), dar şi artişti ai Ansamblului Rapsodia. O delegaţie atât de numeroasă nu putea să fie lăsată nesupravegheată, mai ales că, în trecut, mai mulţi sportivi au rămas în străinătate.

Pregătirile Securităţii au început cu mult timp înainte, prin deschiderea acţiunii „Olimp ’72“. Din documentarea publicată în revista Caietele CNSAS (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii), intitulată „De veghe pe meleaguri bavareze. Securitatea şi românii participanţi la Jocurile Olimpice 1972“, semnată de Valentin Vasile, aflăm că acoperirea informativă a participanţilor a fost asigurată de 116 informatori şi colaboratori şi 83 de surse oficiale. Legătura a fost menţinută prin cei 13 lucrători ai Securităţii, introduşi sub diverse acoperiri în loturile de sportivi şi printre turişti. Unii erau prezentaţi ca instructori sportivi, iar alţii activau sub acoperirea de cadre didactice.

DESFĂŞURAREA DE FORŢE

Strategia fusese pusă la punct la data de 8 iunie 1972, când s-a aprobat „Planul de măsuri pentru intensificarea muncii informativ-operative în rândul cetăţenilor români ce se deplasează peste hotare în acţiunea «Olimp ’72»“.

Organul de stat represiv se pregătea minuţios înaintea oricărui eveniment de anvergură, care presupunea deplasarea în străinătate a unui mare număr de turişti. Regulile de spionaj şi contraspionaj au fost aprobate la cel mai înalt nivel, de către general maior Dumitru Borşan, şeful Direcţiei Generale de Informaţii Interne, şi de general maior Neagu Cosma, şeful Direcţiei Generale de Constraspionaj. Măsurile se află în arhiva de acte normative a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

„Posedăm date certe din care rezultă că în oraşul München îşi au sediul unele oficine ale serviciilor de spionaj, unde cadre şi agenţii acestora desfăşoară activitatea informativă. În München există şi unele grupări ale emigraţiei române, care au legături cu serviciile de spionaj, ocupându-se, totodată, şi cu racolarea unor cetăţeni români, asupra cărora acţionează în direcţia determinării lor de a-şi trăda patria“, se arată în planul de măsuri.

INSTRUIREA INFORMATORILOR

Pentru a preveni actele de „trădare“ a patriei, se cerea intensificarea activităţii de supraveghere informativă în rândul sportivilor, turiştilor şi al altor categorii de persoane. În acelaşi timp, se verifica modul în care se asigura pregătirea şi instruirea conspirativă a sportivilor, artiştilor şi a altor persoane care mergeau la Olimpiadă. Persoanele care nu lucrau în unităţile de Securitate erau instruite individual, cu ocazia înmânării documentelor de călătorie.

Direcţiile I, III, IV şi Inspectoratul Municipiului Bucureşti aveau obligaţia să plaseze informatori printre sportivi, artişti şi turişti. Securitatea cerea ca în grupele de sportivi să fie introduşi ofiţeri de Securitate care să poată executa sarcini contrainformative. Cei care erau suspectaţi că vor să rămână în străinătate au fost încadraţi în reţeaua Securităţii.

Urmărirea a început cu mult timp înainte de plecarea din ţară a delegaţiei române. Pe urmele sportivilor, artiştilor, dar şi ale turiştilor erau puşi informatori şi orice întâlnire suspectă cu un străin era imediat raportată. De asemenea, Securitatea cerea să le fie interceptată corespondenţa, iar locuinţele mai multor sportivi au fost percheziţionate.

PAŞAPOARTELE, LA DULAP

Pentru a putea avea eficienţă maximă, la 1 august 1972, în cadrul Direcţiei Generale de Contraspionaj a luat fiinţă „Colectivul Olimp“, care coordona întreaga activitate legată de Olimpiada care s-a desfăşurat în perioada 26 august-10 septembrie 1972. Prima măsură care s-a luat în momentul în care

lotul României a ajuns în satul olimpic a fost reţinerea paşapoartelor într-un dulap al delegaţiei române, pentru a zădărnici orice intenţie de fugă.

Faptul că informatorii Securităţii şi-au făcut treaba cu vârf şi îndesat reiese din documentele păstrate în arhiva CNSAS. Nu era uitat nimic. Mai multe declaraţii ale informatorilor vorbesc despre nemulţumirile sportivilor, care se plângeau de premiile simbolice pe care le primeau din partea statului român. Cei care câştigau medalia de aur aveau cel mai mare premiu în bani – echivalentul a 250 de dolari, 150 de dolari era recompensa pentru argint şi 100 de dolari – medalia de bronz.

CADOUL COMERCIANTULUI DAVIDOVICI

 

Cu toate aceste măsuri, mai mulţi români stabiliţi în străinătate au reuşit să ia legătura cu membri din delegaţia română. Episoadele sunt relatate de Valentin Vasile, în documentul citat. Întâlnirile erau, de multe ori, nepericuloase. Românii care trăiau în Occident se bucurau de vizita sportivilor şi a artiştilor, alături de care îşi aminteau de România. Unii regretau că au rămas peste graniţă, în timp ce alţii dezvăluiau mirajul Vestului.

Tot din arhiva CNSAS aflăm că un comerciant din Germania, Isac Davidovici, le-a făcut cadouri sportivilor clasaţi pe primele locuri ceasuri de aur, argint şi cromate, motivând că „ştie că statul român nu are posibilităţi mari de recompensare şi că diurna era foarte mică“.

Pe timpul Olimpiadei, membrii lotului de volei au fost vizitaţi de fostul coleg

Mihai Grigorovici, care a jucat la Rapid Bucureşti, şi care rămăsese în RFG cu câţiva ani înainte. Din informaţiile CNSAS, el a purtat mai multe discuţii cu Aurel Drăgan, antrenorul secund al lotului naţional de volei.

 

39 de români au rămas în Germania

În ciuda măsurilor luate de Securitate, mai mulţi români au reuşit şi de această dată să înfrângă sistemul opresiv şi au fugit din satul olimpic. Lotul României s-a întors în ţară fără 39 de persoane: trei sportivi, doi antrenori şi 34 de turişti, aflăm din caietele CNSAS.

Sportiva la disciplina aruncarea suliţei Marion Becker, legitimată la Clubul Timişoara, a plecat din satul olimpic alături de soţul ei, Siegfried Becker, şi nu a mai revenit în cadrul lotului. Ea a câştigat în 1976, la Olimpiada de la Montreal (Canada), medalia de argint sub culorile Germaniei.

Voleibalistul Stelian Moculescu, jucătorul echipei Rapid Bucureşti, a dispărut în dimineaţa plecării la aeroport.

Teodor Ionescu, antrenor şi profesor la Şcoala Sportivă nr. 4 Bucureşti, şi atleta Carmen Ionescu, soţia tehnicianului, s-au făcut nevăzuţi în incinta aeroportului. Cuplul a fost ajutat de o persoană din delegaţia României care le-a înmânat paşapoartele în aerogară şi nu în avion, aşa cum prevedea procedura.

Nu toţi au avut noroc. Caiacista Viorica Dumitru, despre care Securitatea avea informaţii că urmează să fugă, era păzită permanent. Reţeaua informativă spunea că pe parcursul desfăşurării Jocurilor Olimpice a avut mai multe discuţii cu un sportiv american despre planul rămânerii în străinătate. „În după-amiaza zilei de 12 septembrie 1972, cu toate că delegaţia SUA părăsise satul olimpic, Viorica Dumitru a fost aşteptată la aeroport de către atletul american. Încercările ei de a se desprinde de lotul olimpic au fost dejucate de escorta asigurată de preşedintele Consiliului Naţional de Educaţie Fizică şi Sport şi ofiţerul de Contrainformaţii“.

În ciuda intervenţiilor statului român la ambasada din Germania, refugiaţii au rămas în RFG. Refuzul reîntoarcerii în ţară nu a rămas nesancţionat. În ţară s-au deschis procese care s-au soldat cu pedepse cu închisoarea, precum şi confiscarea averii. Statul român şi-a luat însă măsuri la următoarele olimpiade. Numărul turiştilor care au însoţit lotul olimpic a fost drastic limitat.

Ivan Patzaichin: „Securiştii aveau urme de caschetă pe frunte“

Ivan Patzaichin (65 de ani) a adus românilor cea mai mare bucurie la Olimpiada de la München. Tânărul de 23 de ani la vremea aceea a obţinut două medalii: una de aur la proba de 1.000 de metri singur şi una de argint la 1.000 de metri la dublu, alături de Serghei Covaliov, la disciplina caiac-canoe, în condiţiile în care la primele serii de calificări a terminat cursa cu pagaia ruptă şi a vâslit cu un ciot, în aplauzele spectatorilor.

Nu era pentru prima dată când participa la o întrecere sportivă de o asemenea anvergură. La 18 ani, a făcut parte din lotul care a participat la Jocurile Olimpice de Vară de la Mexic, unde a câştigat primul titlu olimpic la canoe dublu, tot alături de Serghei Covaliov.

Campionul olimpic ştia că sunt vânaţi de Securitate. „Îi simţeam. Aveau urma de caschetă pe frunte“, glumeşte el. „Nu erau tehnicieni sau sportivi, ci de la cluburi“. Cu toate acestea, spune că a fost lăsat să dea un interviu la Europa Liberă, cu acordul conducerii lotului. Crede însă că întrebările care i s-au pus au fost aprobate de cei din Securitate.

CEAUŞESCU ŞI TRIMISUL SPECIAL

Cu o zi înainte de obţinerea medaliilor, Nicolae Ceauşescu a trimis în Germania, la lotul olimpic, un reprezentant al Comitetului Central al PCR, ca să-i încurajeze. „Ne spunea că statul a investit în noi şi că trebuia să aducem medalii şi, culmea, a doua zi, românii au obţinut trei medalii de aur“, râde el, rememorând acea perioadă.

Ivan Patzaichin mărturiseşte că nu s-a gândit nicio-dată să rămână în străinătate. „Am avut multe oferte de-a lungul timpului de la cluburi din Brazilia şi din Canada de a evolua la ele, dar niciodată nu am acceptat. Nu mă gândeam decât la faptul că nu mă voi putea întoarce niciodată acasă. Atunci nu ştiam că urma să vină o Revoluţie“, spune el. „Mă gândeam cu groază să nu pierd autobuzul, că nu mai era nicio şansă să te întorci în România“, povesteşte campionul olimpic.

CEA MAI FRUMOASĂ MAŞINĂ DIN BUCUREŞTI

La Olimpiada de la München a avut multiple ocazii să părăsească lotul olimpic, însă nu a profitat de niciuna. „Nu cred că am făcut probleme delegaţiei. Am plecat cu prietenul meu Detlef Lewe, care a luat bronzul la 1.000 de metri, să-mi caut o maşină. Auzisem eu că găseşti cu 500 de mărci o maşină bună. Eu strânsesem atunci ceva bani: primisem 1.000 de mărci pentru medalia de aur şi 700 de mărci pentru cea de argint din partea organizatorilor, la care se adăuga diurna. Aveam cam 1.800 de mărci în total. Dar nu am găsit nimic“, îşi aminteşte el râzând.

Aşa că i-a lăsat prietenului său toţi banii pe care îi avea, urmând ca acesta să-i caute o maşină şi să i-o trimită în ţară. „Ce discuţii au fost... Toţi mă întrebau cum am avut eu curajul să-i las toţi banii şi nu am făcut măcar o chitanţă de mână. Dar nici nu am ajuns bine acasă, în România, că mi-a trimis maşina: un Ford argintiu. Era cea mai frumoasă maşină din Bucureşti“, zâmbeşte el amintindu-şi de acele zile.

Şi-a dat imediat seama că o astfel de maşină costa cu mult peste cele aproximativ 2.000 de mărci pe care i le lăsase prietenului său. „De câte ori ne întâlneam îl întrebam cât a costat maşina mea, dar niciodată nu a vrut să-mi spună. Din păcate, a murit acum doi ani“, spune Patzaichin.

Panoplia de medalii obţinute de România

România a obţinut la München trei medalii de aur, şase de argint şi şapte de bronz. Ivan Patzaichin a luat aurul la kaiac-canoe 1.000 de metri, Gheorghe Berceanu – la lupte greco-romane (48 de kilograme) şi Nicolae Martinescu – la lupte greco-romane categoria 100 de kilograme.

Argintul a fost adjudecat de Valeria Bufanu la atletism, 100 de metri garduri, Argentina Menis – atletism, aruncarea discului, Ion Alexe – box, categoria grea (91 de kilograme), Atanase Sciotnic, Roman Vartolomeu, Aurel Vernescu şi Mihai Zafiu – kaiac-canoe, 1.000 de metri, Serghei Covaliov şi Ivan Patzaichin – caiac-canoe, 1.000 de metri, şi Dan Iuga – tir, pistol liber.

Medalii de bronz au obţinut Viorica Dumitru şi Maria Nichiforov – caiac-canoe, 500 de metri, Ileana Gyulai-Drîmbă, Ana Pascu-Ene-Dersidan, Ecaterina Stahl-Iencic şi Olga Szabo-Orban – scrimă, florete echipe, Cornel Penu, Alexandru Dincă, Virgil Tale, Gavril Kicsid, Ghiţă Licu, Cristian Gaţu, Roland Gunesch, Radu Voina, Simion Schöbel, Gheorghe Gruia, Werner Stöckl, Dan Marin, Adrian Cosma, Valentin Samungi, Constantin Tudosie şi Ştefan Birtalan – handbal, echipe, Nicolae Rotaru – tir, armă culcat, Petre Ceapura, Ştefan Tudor şi Ladislau Lovrenski – canotaj 2+1 rame, Victor Dolipschi – lupte greco-romane (+100 de kilograme) şi Vasile Iorga – lupte libere (82 de kilograme).  România s-a clasat pe locul 13.

Vă mai recomandăm:

Amintiri din lagărele siberiene. Marta Vasiliu a fost condamnată la 10 ani de muncă silnică în Siberia pentru o fotografie

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: