Iubirea ca un drog. Cum recunoşti relaţia cu un dependent emoţional - sfaturile psihologului

Iubirea ca un drog. Cum recunoşti relaţia cu un dependent emoţional - sfaturile psihologului

Dependentul emoţional transformă relaţia într-un chin de neînţeles Foto Arhivă

Nu doar drogurile, ţigările sau alcoolul dau dependenţă, ci şi dragostea. Sau iluzia ei, mai bine zis. Relaţia de subordonare în care intră cuplurile relevă, de fapt, un alt tip de legătură afectivă, care nu are nimic de-a face cu iubirea. Se cheamă dependenţă emoţională, iar psihologii atrag atenţia asupra ravagiilor pe care le face.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cum funcţionează iubirea într-un cuplu în care unul este veşnic chinuit, iar celălalt este „ocrotitor“, „pătimaşul“ sau „suferindul“? Este simplu, spun psihologii, se bazează pe subjugarea unuia dintre parteneri care se trezeşte captiv într-o relaţie din care nu mai înţelege nimic. Decât că el este cel care face şi rău, şi bine celuilalt. Dar de când face iubirea rău, dacă este adevărată? Unde încape suferinţa într-un cuplu în care partenerii se bucură de norocul de a fi împreună?

Iată că încape, ba mai mult, unii îşi întemeiază familii pe acest tip de relaţionare. Îi vedem la televizor, îi întâlnim în viaţa reală şi ne mirăm întruna cum de stau împreună dacă tot se chinuie reciproc şi în parte.

„Aşa cum există dependenţele de substanţe, calculator şi jocuri de şansă, tot aşa există şi dependenţe de parteneri. Se vorbeşte mult despre dependenţele legate de un obiect, pentru că este poate mai uşor să arătăm cu degetul spre ceva concret, însă dependenţa există şi se naşte în interior - în gânduri, idei, aşteptări, dorinţe, emoţii şi frică neconforme cu realitatea“, arată psihologul Elena Ranga din Constanţa.

Sună cunoscut?

Felul în care se declanşează mecanismul sună foarte cunoscut. Apariţia providenţială a unei persoane care farmecă total, pornind de la un individ până la un anturaj întreg, convingând până şi apropiaţii că este alegerea ideală pentru cel drag. Psihologul s-a pus de nenumărate ori în pielea celor care au trecut printr-o astfel de situaţie.

„Găsim o persoană care ne place de la prima vedere şi în prezenţa căreia totul pare perfect, expresia a tot ce ne-am dorit vreodată... Parcă gândim şi simţim la fel, ne înţelegem din priviri şi ne simţim chiar şi când nu suntem împreună... «Parcă doar împreună facem un întreg». De câte ori nu am auzit prieteni sau cunoscuţi spunând că şi-au găsit sufletul-pereche după prima întâlnire? Mirajul ţine de obicei câteva luni“, avertizează specialistul.

Rapid, însă, mirajul se destramă. Nevoile celuilalt devin insistente, iritabile şi de-a dreptul neplăcute, iar ceea ce înduioşa la partener devine slăbiciune, obicei enervant şi defect insuportabil. „Dinamica devine constrângătoare şi sufocantă pentru ambii parteneri. Fiecare dintre ei se plânge de celălalt că nu îi oferă destul, dar în acelaşi timp spune că nu poate renunţa la această relaţie pentru că nu îşi poate imagina viaţa fără celălalt“, spune Elena Ranga.

Ce devine viaţa într-un astfel de cuplu? Cât de sănătos este să continui o relaţie care nici nu te lasă să mori, dar nu te lasă nici să trăieşti? „Viaţa pe care o împart ei este «o dulce suferinţă», în care certurile, reproşurile, jignirile, violenţă verbală şi fizică sunt îndulcite de momente de sinceritate profundă despre iubirea «totală» ce şi-o poartă. Acel «nu pot trăi fără tine» este cel care face diferenţă între o relaţie disfuncţională şi una de dependenţă“, este categoric psihologul constănţean.

Semnele după care recunoşti un cuplu dependent emoţional

Cuplurile care nu pot trăi împreună, dar nici separat se recunosc uşor. Între parteneri nu este vorba de iubire, ci de alt tip de sentiment: dependenţa emoţională. „De obicei, astfel de cupluri sunt formate dintr-un sadic şi un masochist, un agresor şi o victimă, uneori făcând schimb de roluri, însă ambii sunt dependenţi. Oricât de mult rău şi-ar face unul altuia, ei NU POT renunţa. Persoanele dependente nu pot trăi fără cineva care să le împărtăşească vulnerabilitatea, durerea, suferinţa în numele iubirii“, explică psihologul.

Intensitatea unei relaţii nu înseamnă neapărat pasiune înflăcărată. Dacă nu este susţinută de grijă, înţelegere şi protecţie sinceră, temperaturile înalte la care se consumă idila trebuie să ne dea de gândit. Este semnul că, undeva, un scurtcircuit se produce în mintea celui care trebuie să trăiască numai la extrem - fie că este bucuros, fie că e trist.

„Personalitatea dependentă nu poate trăi o experienţă uşoară, «dulce», ea are nevoie de ceva intens, ceea ce duce relaţia până în extrem, iar suferinţa este de asemenea în extremă. Persoana dependentă suferă profund şi trăieşte prin şi pentru celălalt, iar cea mai mare frică este să nu fie abandonată. Deşi experienţa relaţiei este una sufocantă, constrângătoare şi dureroasă, ea îşi imaginează că nu există în absenţa ei. Persoana dependentă dăruieşte totul, chiar şi pe sine, este omniprezentă, consideră că totul se face doar împreună, că ea şi partenerul sunt la fel, nu există unul fără celălalt şi că suferinţa este ceea ce îi uneşte pe oameni. O persoană dependentă confundă suferinţa cu iubirea. Ea consideră că atunci când iubeşte trebuie să sufere şi trebuie să stea în relaţie în orice condiţii, suferinţa fiind - după ea - dovada iubirii profunde şi a sacrificiului“, detaliază psihologul Elena Ranga (foto).

Întotdeauna nemulţumit, orice ai face

Dacă ai recunoscut din simptome, trebuie să-ţi pui semne de întrebare asupra sănătăţii relaţiei în care te afli sau se află cineva la care ţii. Şi poate e timpul să nu mai încurajezi excesele şi gesturile mari făcute doar de dragul spectacolului. Efectul obţinut este doar de paradă, şi nu înseamnă iubire, ci doar iubire de sine.

„Persoanele dependente nu pot funcţiona într-o relaţie normală, fără să îşi sufoce partenerul cu prezenţa şi suferinţa lor. Ele nu pot acorda spaţiul intim şi libertatea necesare funcţionării adaptative. Sunt incapabile să înţeleagă că un cuplu este format din două individualităţi separate care împărtăşesc doar emoţii, sentimente şi momente calitative, nu cantitative. Persoanele dependente caută cantitatea şi nu calitatea, se axează exclusiv pe cât timp petrec împreună şi mai puţin cum îl petrec, fiind permanent nemulţumite, în căutare de orice nu merge bine sau pe care nu au controlul. Chiar dacă au şi momente când se simt bine, niciodată nu este suficient“, descrie semnele dependenţei specialistul constănţean.

Cum se deosebeşte dependenţa de iubire

Ce te faci când eşti prins într-o relaţie de acest gen, care nu te construieşte, nu te dezvoltă, nu te înalţă, ci doar te seacă de energie, de pofta de a celebra viaţa şi de bucuria de a trăi alături de persoana iubită? Să nu ne amăgim!

„Deşi poate părea măgulitor să fii în relaţie cu o persoană dependentă, în realitate este obositor şi consumptiv. O relaţie bazată pe iubire hrăneşte emoţional, susţine intimitatea şi libertatea individuală, autenticitatea, nevoia de exprimare şi de împărtăşire. Şi mai mult decât orice, susţine progresul şi evoluţia. Într-o relaţie de iubire, ambii parteneri evoluează, se dezvoltă emoţional, social şi profesional. Dar dependenţa doar blochează şi constrânge, izolează şi aduce suferinţa. În timp ce iubirea eliberează şi creşte. Aşa cum se spune, iubirea îţi dă aripi, nu este o vorbă spusă în vânt“, atrage atenţia psihologul Elena Ranga.

Vă mai recomandăm

Capcanele omului modern. Cum să opreşti cursa infernală spre autodistrugere - sfaturile specialiştilor

Delia cea periculoasă: piesa „Da, mamă“, desfiinţată de specialiştii antidrog. „Îndeamnă la excese. Noi vedem zilnic efectele unui astfel de mesaj“

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările