Cojo, după reținerea trapperului român care a urinat pe scenă: „Oamenii încă au naivitatea de a separa artistul de arta lui”

Un trapper care urinează pe scenă, un cântăreț care se laudă că și-a bătut partenera, un superstar care ține concerte sold-out după rant-uri neo-naziste. Cojo, unul dintre cei mai vocali artiști din hip-hop-ul românesc, spune că Ian e doar cel mai recent exemplu de comportament condamnabil dintr-o listă lungă - iar problema e atât la el, cât și la modul în care societatea le caută scuze artiștilor. „Atunci când pui lângă principii morale găunoase fața celui pe arta căruia ai plâns, responsabilitatea dispare", explică artistul pentru „Adevărul".

Andrei Cojocaru denunță modul în care societatea se raportează la artiști, după arestarea lui Ian Foto: Instagram/@robertvesa_

Cojo a declarat că nu cultura hip-hop l-a împins pe Ian către gestul de a urina în fața fanilor, ci un mod general în care sunt priviți artiștii, nu doar în România. El a menționat că nu este nici prima și nici ultima dată când un artist comite un gest condamnabil social sau moral, diferența fiind că incidentul cu Ian a fost văzut de un număr mai mare de persoane.

„Nu e vorba despre cultura hip-hop sau despre trap, nu e vorba despre un stil muzical, nu e vorba despre un simplu gest deplasat al unui artist, nu e vorba de o generație anume, ci despre un mod general în care sunt priviți artiștii, nu doar în România. Nu e nici prima oară și nici ultima când un artist face o mizerie condamnabilă din punct de vedere social sau moral. Diferența aici față de multe alte situații este că pe Ian l-au văzut mai mulți oameni decât de obicei.

Problema principală este faptul că majoritar, oamenii încă mai au naivitatea de a separa „artistul” de „arta lui” și așa apare scuza asta perfectă a personajului care poate face orice. De la Țancă care recunoaște cu mândrie în public că își bate sau și-au bătut femeile din fostele relații, la Cheloo care are un însemn cel puțin curios, posibil eligibil de încă un dosar penal, tatuat pe spate, pe care încă îl ascultă lumea, până la Kanye West care a dat multiple sold-out-uri world-wide după ce a avut toate rant-urile neo-naziste, sau Travis Scott care încă mai are concerte după incidentul Astro World”, a transmis artistul.

Acesta a explicat că, deși majoritatea oamenilor ar condamna anumite principii morale dacă le-ar analiza în alt context, atașamentul emoțional față de opera unui artist face ca responsabilitatea să dispară 

„Dacă ai pune în alt context toate principiile astea morale găunoase care rezultă din acțiunile tuturor celor enumerați și le-ai prezenta oamenilor, cel mai probabil majoritatea le-ar condamna, dar atunci când pui lângă ele fața celui pe arta căruia ai plâns sau ai trăit niște emoții puternice la un moment dat, responsabilitatea dispare. Ian e doar un alt exemplu la colecția de indivizi de sex masculin din lumea asta, care cred că arta e despre a fi un om de nimic oricând simți tu nevoia, fiindcă lumea o să te iubească oricum”, a mai declarat Cojo.

Cojo: Noi, ca societate, am greșit 

Cojo consideră că gestul lui Ian nu a fost calculat pentru a crea controverse, ci rezultatul unei combinații de factori psihologici și sociali.

„Eu chiar cred că el a făcut asta fiindcă asta a fost filmul lui. Nu cred că a fost un rage bait gândit. Cred că atunci când nu prea dai pe la psiholog și ai crescut într-o lume în care majoritar arta a însemnat dintotdeauna alternativa borderline a rezolvării problemelor și insuficiențelor de pe plan personal, orice cantitate câtuși de mică de atenție pe care o primești în această eră în care oamenii pot ajunge să fie expuși la un nivel inuman de perechi de ochi ațintiți asupra lor, e firesc să te transforme într-un god-complex umblător cu un ego incredibil care te face să simți că poți face orice, inclusiv să te urinezi pe scenă. Și problema este atât de sistemică încât dacă faci un pas în spate și iei la puricat toți artiștii tăi preferați, o să rămâi cu playlist-ul gol dacă i-ai scoate pe toți oamenii de căcat care se ascund după arta lor”, a mai precizat Cojo.

De asemenea, acesta susține că societatea a greșit o lungă perioadă de timp, pentru că le-a permis artiștilor să își romantizeze problemele psihice și să se considere superiori oamenilor obișnuiți cu responsabilități.

„Cred că noi, ca societate, am greșit când le-am permis artiștilor să își romantizeze incontinențele psihice și să creadă că sunt mai presus decât niște oameni de rând cu responsabilități și abia acum începem să le reamintim. Singurul motiv pentru care ești acolo sus pe scenă e fiindcă te-au pus oamenii de jos, din public. Măcar cu o vizită pe lună la psiholog le ești dator și lor. Dar asta e oricum o discuție lungă despre un întreg sistem care te învață că ești entitled să faci ce vrea carasul tău atunci când ajungi să ai putere după ce ți-au dat-o oamenii prin vot sau atunci când ajungi să ai bani după ce ți-ai sclavit angajații”, a mai declarat artistul.

Cojo: La un moment dat nu mai poți arunca vina pe oricine

Cojo a vorbit despre dificultățile de a-și face loc în industrie, despre criticile primite pentru încercarea de a introduce un minim de bun simț într-un mediu pe care îl descrie ca funcționând prin ură de sine și transfer de responsabilitate, despre contextul familial care i-a asigurat un trai decent în copilărie și despre necesitatea asumării responsabilității personale, făcând distincția între exprimarea artistică și gesturi precum urinarea pe scenă sau declararea violenței domestice ca acceptabile. 

„Îmi fac loc în industria locală cu greu și suportând toate slur-urile care mi se atribuie pentru faptul că încerc să aduc un minim de bun simț într-o industrie care funcționează doar prin ura asta de sine pusă în niște versuri care aruncă responsabilitatea pe oricine altcineva în afară de cel care ține microfonul. Poate norocul meu a fost că am avut o familie iubitoare care mi-a asigurat în copilărie un minim de trai de bun simț. Sunt sigur că am fost mega-privilegiat în privința asta, tocmai de-asta încerc să schimb un pic narativa. Nu zice nimeni să nu îți faci arta care te reprezintă, nu contest de unde te tragi. Știu că probabil ai avut o viață grea, te înțeleg. Dar la un moment dat nu mai poți arunca vina pe oricine în afară de tine pentru acțiunile tale. Și vă rog eu să facem diferența între niște cuvinte vulgare aruncate la impuls, exprimare liberă sau frenezia artistică care te face să fii vulgar, sexual, excentric sau protestatar și a-ți scoate cardașanul pe scenă și a te pișa în fața a mii de oameni sau a declara public că e ok să îți bați femeia”, a mai declarat Cojo.

În încheiere, artistul a explicat din nou de ce exprimarea artistică nu trebuie idealizată și și-a exprimat dorința ca acest subiect să nu ocupe spațiul public pentru mult timp, având în vedere prioritățile și problemele din țara noastră. 

„Îmi doresc să nu mai romantizăm exprimarea artistică ca fiind ceva intangibil și feeric care ne atinge butoanele emoționale și ne dă o stare de vis care nu va deveni niciodată realitate. Arta te poartă prin povești cu zâne, dar când ai ajuns la capătul pânzei de pictură dai de aceeași realitate în care trăiește și artistul care a pictat-o. Nu mai faceți diferența între astea două lumi. E foarte greu spre imposibil să schimb eu ceva, dar încerc să îmi fac pătrățica mea și să vorbesc cumva despre asta în piesele mele. 

În încheiere, sper să nu vorbim două săptămâni întregi în presa pe subiectul asta, fiindcă avem lucruri mai importante de care să ne îngrijorăm în România decât un băiat care nu-și poate controla sistemul excretor în public”, a mai precizat artistul.