Cum a reuşit să întocmească Alexandru Cătuneanu prima hartă a litoralului: „Mergeau în braţe cu instrumentele fragile, hurducăiţi de vreo căruţă“
0
Ilustrul comandor Alexandru Cătuneanu a coordonat toate măsurătorile care au dus la întocmirea primei hărţi a coastei româneşti a Mării Negre, ce a fost premiată cu medalia de aur la Expoziţia Universală de la Paris, în 1900. După harta realizată în secolul al XIX-lea s-a navigat până în anul 1952.
Comandorul Alexandru Cătuneanu s-a născut la 17 octombrie 1862, la Bucureşti, trăind primii ani din viaţă sub efectele domniei lui Alexandru Ioan Cuza. După absolvirea Şcolii de Ofiţeri, a fost repartizat în Corpul Flotilei până în 1886, iar apoi a făcut parte din echipajul bricului „Mircea“. În anul 1887, a fost trimis pentru specializare în Franţa. Aici, a fost ambarcat pe „Annamite“, o navă de transport trupe, aparţinând Escadrei navale franceze a Extremului Orient.
La bordul acestei nave, a participat la supravegherea coastei chineze, misiune instituită la finalul Războiului franco – chinez din 1885, după care nava şi-a continuat marşul de supraveghere a arhipelagului Noua Caledonie.
După încheierea stagiului pe nava „Annamite“, şi-a continuat studiile la Observatorul Astronomic din Montsouris din Paris. Aici, sub supravegherea şefului observatorului, amiralul Mouchez, a fost implicat în derularea proiectului „Harta Cerului“, care demarase în 1887, la care au participat 180 de observatoare din întreaga lume. Concomitent, şi-a desăvârşit pregătirea în domeniul navigaţiei, hidrografiei, cartografiei, astronomiei şi meteorologiei marine, cunoştinţe care i-au folosit pe timpul întocmirii primei hărţi maritime româneşti, primind specializarea de ofiţer hidrograf.
La sfârşitul lui 1888, locotenentul Cătuneanu a fost trimis în Anglia pentru a aduce în ţară crucişătorul „Elisabeta“, care a fost construit în şantierul Armstrong. După ce a fost avansat la gradul de căpitan la 1 iulie 1890, a fost numit comandant al navei „România“, iar un an mai târziu ofiţer secund pe bricul Mircea.
La bordul bricului Mircea
La începutul lui iulie 1897, bricul Mircea începe o campanie de măsurători hidrografice pentru întocmirea unei hărţi maritime a părţii de vest a Mării Negre.
Din echipa de specialişti care a activat pe bricul „Mircea“ făcea parte şi căpitanul Alexandru Cătuneanu. În august 1899, cu gradul de locotenent- comandor, este numit comandant al bricului Mircea, navă cu care a realizat măsurători hidrografice şi pentru prima dată, măsurători magnetometrice de-a lungul coastelor României, împreună cu academicianul Ştefan Hespites.
Pe crucişătorul Elisabeta
Măsurători cu teolitul, lanţul ori stadia
În prealabil, comandantul înaintase către ministrul de Război un raport în care expunea necesitatea întocmirii unei astfel de hărţi. „Lucrarea se va lega cu harta Ţării, determinându-se punctele de reper de pe mal în raport cu punctele Avretiuc-Abdulah-Tuzla din triunghiulaţia Hărţii Dobrogei, se vor reconstitui piramidele din aceste puncte. Punctele de reper – mal, care vor servi la determinarea poziţiilor sondei, se vor alege în locurile cele mai vizibile de pe coasta malului, la aproximativ 250 m. Poziţiile se vor determina prin drumuire cu teodolitul, lanţul ori stadia (riglă gradată), din 5 în 5 km se vor aşeza puncte principale ale căror poziţii se vor determina în raport cu triunghiulaţia Avretiuc-Abdulah-Tuzla.
Pe aceste puncte principale se vor ridica piramide mici de 6 – 7 m înălţime, cu scânduri văruite şi cap negru şi se vor alege astfel ca să fie vizibile 5 Mm spre larg ş.a.m.d.”.
În legătură cu operaţiunile pe apă, raportul preciza: „Se vor întrebuinţa o şalupă cu aburi de la crucişătorul «Elisabeta» şi două sau trei bărci de la bricul «Mircea», şalupa sau o barcă va merge cu ofiţerii şi oamenii necesari pentru sondare, celelalte două vor servi pentru prelungirea pe apă a aliniamentelor profilelor mari, când nu se vor putea distinge bine semnalele de pe mal, care determină aceste profile...”.
Raportul se încheia astfel: „Doresc ca lucrarea aceasta să fie executată cu toată precizia, că ofiţerii însărcinaţi cu ea nu vor cruţa nicio oboseală pentru a prezenta o lucrare care va fi publicată pentru a înlesni şi face sigură navigaţia pe coastele româneşti, a căror cunoştinţă lasă foarte mult de dorit astăzi”.
Război cu ţânţarii şi cu localnicii
Informaţii utile despre aventura echipei de măsurare le avem de la comandorul Nicolae Ionescu-Johnson, elevul lui Ion Creangă, sublocotenent de marină la data începerii lucrărilor cartografice. În lucrarea sa memorialistică, intitulată „Însemnările unui marinar“, el povesteşte cu umor despre greutăţile prin care a trecut echipa. De la el am aflat că marinarii mergeau în braţe kilometri întregi cu instrumentele fragile, hurducăiţi de vreo căruţă, ori pe o bicicletă. Localnicii, suspicioşi, le scoteau ţăruşii, iar ei trebuia să reia măsurătorile.
Războiul cel mai crunt l-au purtat cu ţânţarii, dar şi păstrarea hranei a ridicat probleme. „Proviziile ţinute în gropi, apărate de şanţuri stropite cu petrol – ce în vârf aveau morişti cu elice din lemn pentru a scăpa de păsări şi gâze“.
Cu amărăciune, bătrânul marinar îşi amintea cum la 15 kilometri nord de Mangalia, pe dâmbul Pervelia (Moşneni) a descoperit o sursă de apă dulce, care ducea spre mare. Entuziasmat, ofiţerul a conceput un proiect conform căruia un apeduct să alimenteze oraşul cu apă. Dar când l-a oferit primarului Mangaliei, acesta a refuzat. „Eu am rămas cu proiectul şi mangalienii cu doniţele şi sacalele...”.
La venirea iernii, s-au mutat la bordul bricului „Mircea“ cu toate sculele şi bagajele, iar din primăvară, campania a fost reluată, de data aceasta la nord de Constanţa, spre Mamaia, Razelm, pe mare, până la braţul Sfântul Gheorghe. Lucrul s-a făcut cu dificultate, printre dune de nisip, prin stufăriş, pe stane de piatră, prin grohotişuri. Şi aşa a continuat campania timp de trei ani, ea fiind „menită să lase Marinei un monument nepieritor – ridicarea hărţii hidrografice a coastelor Mării Negre româneşti, după sistemul lui Mercator, destinată navigatorilor”.
Harta Cătuneanu - coasta românească a Mării Negre Sursa foto DHM Constanţa
Când harta a fost finalizată, a alergat într-un suflet la comandorul Cătuneanu. Era noaptea, târziu. „Comandorul a trecut cu vederea peste această abatere de la regulile disciplinei şi ale politeţii. Era şi el emoţionat. A poruncit să se aducă o sticlă de şampanie şi m-a obligat s-o beau cu el pentru sărbătorirea succesului!”.
Momentul de triumf vine în 1900, când Harta Cătuneanu primeşte cea mai înaltă distincţie de la Expoziţia Universală de la Paris: medalia de aur. Harta Cătuneanu a fost apreciată în anul 1906, de către un contemporan, locotenent-comandorul Constantin Ciuchi, ca fiind „cea mai exactă lucrare ce s-a executat vreodată, ce face onoare ofiţerilor noştri de marină şi în special locotenent-comandorului Alexandru Cătuneanu sub a cărui direcţiune s-a executat”.
În urma măsurătorilor hidrografice realizate de echipa condusă de Alexandru Cătuneanu, în 1900 a fost construit şi farul de aterizare de la Tuzla. Acesta era atât de necesar asigurării navigaţiei în această zonă, ştiut fiind faptul că din cauza stâncilor aflate sub apă, este o zonă în care se odihnesc epave ale multor nave. Astăzi, farul de la Tuzla este cel mai vechi far de pe coasta românească aflat în funcţiune.
„S-a primit ordin să se distrugă toate cărţile din biblioteca unităţii“
Contraamiralul de flotilă ing. Corneliu Enăchescu îşi aminteşte că în perioada în care el era ofiţer cu navigaţia şi cifru pe distrugătorul Mărăşeşti, „se vorbea discret de Cătuneanu. Nu era la modă să lauzi personalităţi din România sau Europa de Vest. Ofiţerii români erau catalogaţi că au făcut parte din Marina Regală, Marina Regelui, în plus au aparţinut vechiului regim burghezo-moşieresc. Au slujit burghezia şi monarhia, nu poporul român. Acest lucru s-a spus şi despre Cătuneanu, motiv pentru care nu se amintea. În anii 1950 – 1951, am primit ordin de a preda hărţile Cătuneanu ca nemaifiind de actualitate. Realitatea era alta. O ştiam cu toţii, dar ne feream să vorbim. În octombrie 1948, când eram sergent anul II la Şcoala Navală, s-a primit ordin să se distrugă prin ardere toate cărţile din biblioteca unităţii, deoarece se considerau cărţi burgheze. Majoritatea erau ştampilate cu ştampila pe care scria Marina Regală. S-au ars toate cărţile privind luptele navale. Erau tipărite în limba franceză. Harta de navigaţie întocmită de comandorul Alexandru Cătuneanu s-a retras de la bordul navelor pentru motivul că fusese întocmită de un ofiţer din Marina Regală a cărui origine socială era necunoscută“, spune Corneliu Enăchescu.
A murit în cea mai mare tragedie feroviară
Comandorul Alexandru Cătuneanu a murit în anul 1916, într-un accident de tren, în gara Ciurea, din apropierea Iaşiului. Anul Nou 1916/1917, pe stil vechi, un tren cu refugiaţi venea la Iaşi dinspre Galaţi, cu soldaţi români şi ruşi, dar şi civili, care plecau din teritoriile ocupate. În gara Ciurea, la sud de Iaşi, trenul aglomerat, cu 26 de vagoane, s-a ciocnit pe linia întâi cu o garnitură. Unele surse dau garnitura de tren având în compunere cisterne cu combustibil, iar alte surse dau garnitura de tren de care s-a ciocnit, având ca încărcătură, muniţii. A urmat un incendiu devastator. Bilanţul a fost de aproximativ 1.000 de morţi, însă absenţa unei anchete oficiale nu a permis elucidarea cauzelor accidentului. A fost considerat cel mai mare accident feroviar din România.
Atunci, a fost rănit istoricul Vasile Pârvan şi au murit prinţul Vasile Cantacuzino şi comandorul Alexandru Cătuneanu, autorul primei hărţi de navigaţie a Mării Negre, „Harta Cătuneanu”, care a primit Medalia de Aur la Expoziţia Universală de la Paris, în 1900.
Alexandru Cătuneanu în 1910
Comemorat la Ciurea
Dr. Mariana Păvăloiu, profesor la Academia Navală „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa, este iniţiatorul demersului de restaurare a memoriei comandorului Alexandru Cătuneanu. În decembrie 2016, când s-au împlinit 100 de ani de la tragedie, împreună cu Alexandru Pană, strănepotul comandorului Alexandru Cătuneanu, reprezentanţi ai Direcţiei Hidrografice Maritime, în frunte cu comandorul Nicolae Vatu, (comandantul instituţiei), comandorul Marian Săvulescu (SMFN), studenţi ai Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, elevi ai Şcolii Militare de Maiştri Militari a Forţelor Navale „Amiral Ion Murgescu”, reprezentanţi ai instituţiilor organizatoare, locuitori ai comunei Ciurea, au evocat personalitatea lui Alexandru Cătuneanu la locul tragediei. Cu această ocazie, Direcţia Hidrografică Maritimă a montat şi o placă memorială pe bornă, lângă troiţa ridicată de Primărie.
Personalitatea lui Alexandru Cătuneanu este, de altfel, omagiată în fiecare an. Astfel, la sfârşitul anului 2018 au fost plantaţi 1.000 de stejari la locul tragediei, în memoria victimelor tragediei feroviare şi urmează ca o şcoală din localitate să ia numele său.
Un sobor de preoţi a ţinut o slujbă de pomenire a victimelor accidentului feroviar; în memoria celor ce şi-au găsit la Ciurea locul de veci a fost dezvelit un monument şi placa memorială a comandorului Alexandru Cătuneanu şi au fost depuse coroane de flori. „Ne bucurăm că împreună cu Forţele Navale am putut realiza acest eveniment astăzi, în memoria celor care şi-au găsit sfârşitul acum 100 de ani aici la Ciurea.
Este important să ne cunoaştem istoria şi să aducem în atenţia tinerilor paginile noastre de istorie. Marina este o armă minunată şi vom sprijini tinerii din zonă să-şi aleagă o carieră în marină”, a spus atunci Cătălin Lupu, primarul comunei Ciurea. Defilarea Gărzii de Onoare a Brigăzii 15 Mecanizată „Podu Înalt” a încheiat activitatea de comemorare a victimelor catastrofei feroviare din comuna Ciurea, Iaşi, în noaptea de 31 decembrie 1916/13 ianuarie 1917 şi seria de manifestări organizate de Forţele Navale Române pentru evocarea memoriei personalităţii comandorului Alexandru Cătuneanu.
Vă mai recomandăm:
FOTO Spiritul Mircea, dus mai departe. Colectă publică pentru cel de-al treilea bric
Se încarcă comentariile...
