Glume marinăreşti pe seama crucişătorului Averof. Vasul era atât de mare încât avea trei comandanţi, iar de ancora lui s-a agăţat epava Titanicului
0Un fost marinar, Ovidiu Ionescu, ne-a povestit glumele care se fac printre marinari cu privire la crucişătorul grecesc Averof, acum devenit muzeu. Se spune că nava era atât de mare încât a fost nevoie să aibă trei comandanţi, iar de ancora lui s-a agăţat epava Titanicului.
Povestea crucişătorului Averof începe în perioada interbelică, când un negustor grec, Georgios Averof, după ce a câştigat sume fabuloase în România, s-a hotărât să plece definitiv în patria sa, nu înainte însă de a dărui un cadou românilor, de pe urma cărora se îmbogăţise.
El a vrut ca nava să fie una de luptă. Înainte de a pleca, s-a dus la Ministerul de Război şi a propus, ca pe cheltuiala sa, România să construiască o navă de luptă care poate fi oricât de mare doreşte şi la orice şantier din lume. Singura condiţie era ca nava să se numească Averof. Consiliul de Război însă a refuzat propunerea, deoarece navele militare româneşti purtau nume monarhice şi de eroi. Negustorul a plecat în Grecia şi a făcut aceeaşi oferă ministerului elen. Aşa s-a construit o navă de luptă modernă, cu dotări de ultimă oră, dar, de dimensiuni impresionante. A fost botezată Averof.
Se spune că, datorită dimensiunilor impresionante, nava avea trei comandanţi: Condurachis care era comandant general, Vrigos, comandant provă şi Iani, comandat pupa.
Vrigos şi Iani nu se întâlneau niciodată, dată fiind distanţa foarte mare şi de aceea îşi scriau scrisori pe care le expediau prin serviciul poştal al navei.
Nava a plecat în primul marş de instrucţie dar, ajungând la Gibraltar, nu a putut traversa strâmtoarea deoarece atingea cu bordurile malurile african şi european. Soluţia? S-au adus butoaie cu ulei de măsline şi nava poate depăşi zona.
În ocean, s-au executat trageri de artilerie, dar după primele salve, tragerile sunt oprite deoarece proiectilele fac ocolul pământului şi revin în zona navei, care este astfel pusă în pericol.
Când nava a vrut să revină în Grecia, la virare, vinciul a tras greu. Comandantul navei a anunţat într-un târziu „ancora la suprafaţă“, dar de un braţ al ancorei s-a agăţat ceva. Privind cu binoclul, comandantul Vrigos a descoperit cu uimire că pe braţul ancorei se afla epava Titanicului.
Piuliţa din care s-a construit Turnul Eiffel
După ce a intrat în Marea Mediterană, nava a făcut escală în portul Marsilia pentru mici reparaţii. La plecare, mecanicii au uitat pe cheu o piuliţă, din care francezii au construit mai târziu Turnul Eiffel.
În anul 1940. Averof a ancorat la Piure. În cădere, ancora a lovit stânca Balcanilor, provocând teribilul cutremur, resimţit şi în ţara noastră.
Pe navă îşi îndeplineau stagiul şi doi fraţi gemeni: Epaminonda şi Socrate. Unul era repartizat la prova, iar celălalt la pupa, motiv pentru care nu se puteau întâlni cu anii. Epaminonda, o fire sensibile, s-a hotărât să se sinucidă şi s-a aruncat peste bord. Nava era însă foarte înaltă şi, până să ajungă în valurile mării, a murit de foame.
Într-una din zile, la bord a urcat un tânăr aspirant, care primise prin repartiţie postul. Era nevoit, prin regulament, să meargă la comandant. Distanţa era însă prea mare şi, până să ajungă în faţa lui, a ieşit la pensie.
După cum povesteau grecii, nava avea trei coşuri: unul pentru „maşinărie“, unul pentru „plăţintărie“ şi unul „de fandacsie“.
Înaintea declanşării războiului, în portul Constanţa a sosit nava şcoală grecească Aries. Un veteran, participant la vizita navei, a povestit că marinarii români se lăudau cu noua navă şcoală Mircea, ce se afla în construcţie în şantierele din Hamburg în anul 1039. Explicau colegilor greci cât de mare va fi în comparaţie cu Aries. În replică, un marinar grec a explicat că, de fapt, velierul Aries este una dintre bărcile de salvare de pe Averof.
În realitate, George Averof a lăsat prin testament o sumă de bani în vederea construirii unui vas de război modern, de care să beneficieze marina greacă. Chiar daca această sumă nu a acoperit decât o treime din costul vaporului, s-a decis ca acesta să poarte numele generosului donator.
Lansat pe 12 martie 1910, G. Averof măsura 140 metri lungime, putea transporta 10.200 tone, are două catarge de 21 metri înălţime şi este dotat cu două tunuri duble de 234 mm, patru de 190 mm şi diferite alte echipamente de atac.
G. Averof a luat parte mai întâi la Războiul Balcanic din 1912-1913, obţinând un succes în bătălia navală de la Helles împotriva flotei Imperiului Otoman. Paul Kunturiotis, amiral grec, căpitanul celebrului vapor, scria în Jurnalul lui pe 3 decembrie 1912: „Deodată, ca o viziune, am zărit pe bunicul meu şi pe Miaulis în picioare… încurajându-mă de pe stâncile strâmtorii.”
După 1917, când Grecia a intrat în Primul Război Mondial, G. Averof a luat parte la operaţii militare în Mediterana şi Marea Neagră, în special la Sevastopol, Istanbul şi Izmir. În al Doilea Război Mondial, atacul armatelor germane la Pireu din 11 aprilie 1941 n-a găsit echipajul vasului pregătit. Ca să nu cadă în mâna inamicului, comandantul navei a trimis vasul în India, pentru a escorta convoaiele marinei engleze, timp de patru ani.
G. Averoff” s-a întors în apele greceşti pe 17 octombrie 1944 împreună cu restul flotei salvate.
Ultima misiune a fost îndeplinită în mai 1945, când vasul a navigat spre insula Rodos cu ocazia reintegrării Insulelor Dodecanezului în cadrul teritoriului naţional grec.
Din 1985, crucişătorul este ancorat in Golful Faliron, unde poate fi vizitat ca Muzeu al Marinei greceşti.
Vă mai recomandăm:
Femeile mării: Irina Constanziu-Vlassopol, Teodora Angela Lefterescu şi Principesa Ileana
Se încarcă comentariile...
