Coşmarul evreilor aduşi cu trenul morţii în Bărăgan, în timpul masacrului din 1941: „Localnicii le aruncau fructe cu praştia ca să nu moară de foame!“

Coşmarul evreilor aduşi cu trenul morţii în Bărăgan, în timpul masacrului din 1941: „Localnicii le aruncau fructe cu praştia ca să nu moară de foame!“

Trenul morţii Iaşi-Călăraşi, 1 iulie 1941, evacuarea cadavrelor la Tg.Frumos Fotografii:pogromuldelaiasi.ro

În fiecare an, pe data de 27 ianuarie este Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. „Adevărul“ vă spune povestea evreilor duşi cu „trenul morţii“ din Iaşi în Bărăgan.

Ştiri pe aceeaşi temă

Numărul total al evreilor români şi ucraineni care au pierit în teritoriile aflate sub administraţie românească este între 280.000 şi 380.000, se arată în Raportul final al comisiei internaţionale pentru studierea Holocaustului din România.

Au murit sufocaţi sau de sete

Două “trenuri ale morţii”, în care au fost îmbarcaţi evrei şi-au început drumul dureros spre Muntenia, în 30 iunie 1941, străbătând mai multe gări din Moldova. Condiţiile în care s-a făcut transportul sunt greu de descris: erau închise ermetic şi păzite de trupe germane S.S. Nimeni nu avea voie să se apropie de trenuri atunci când ajungeau în gări, să le dea apă sau să le deschidă pentru a lua aer. Din cauza mirosurilor cadavrelor şi a mizeriei rezultate ca urmare a condiţiilor inumane la care au fost supuşi, aproximativ 2.700 de evrei au murit de sufocare sau de sete, iar alţii şi-au pierdut minţile. O parte dintre ei au fost salvaţi în gara Roman prin intervenţia energică a preşedintei Crucii Roşii din Roman, Viorica Agarici.

Conform unui document desecretizat, prefectul oraşului Iaşi, Captaru, raporta, la 1 iulie 1941 ministrului Afacerilor Interne:

„Transportul de evrei evacuaţi, plecat în ziua de 30 iunie ora 4, din Iaşi, se găseşte la Tg. Frumos, de unde urmează a pleca în decurs de 1-2 ore la Călăraşi-Ialomiţa. S-au luat măsuri pentru trierea vagoanelor de morţi şi aprovizionarea cu alimente şi apă a celor aflaţi în vagoane”.

Morţii din Călăraşi, deshumaţi şi duşi în Israel

Pogromul de la Iaşi, spune istoricul Adrian Cioflâncă, a fost cel mai mare masacru din România modernă. „Tragedia din Iaşi a schimbat brutal profilul demografic, social, economic şi cultural al Iaşului, un oraş în care evreii reprezentau până atunci jumătate din populaţie“. Din Gara Iaşi au plecat două trenuri. Unul a ajuns la Podul Iloaiei după nouă ore, iar cel de-al doilea la Călăraşi, după nouă zile de călătorie infernală.

„Trenul ar fi trebuit să ajungă în Târgu Frumos, dar unitatea germană de acolo nu a fost de acord, întrucât exista pericolul unui nou pogrom. Pe de altă parte, zona era foarte aproape de linia frontului şi s-ar fi prelungit haosul. Aşa a ajuns trenul în Călăraşi“. Evreii care au ajuns la Podul Iloaiei au fost cazaţi în comunitate, iar cei de la Călăraşi au stat în lagăr. Morţii din trenul cu destinaţia Bărăgan au fost înmormântaţi în gropi comune, iar în anii '70, ei au fost deshumaţi şi înmormântaţi în Israel. În cimitir nu mai există nici plăci, nimic care să amintească de aceste orori. Totul a fost devastat“, spune istoricul.
 

Ţinuţi câteva luni în barăci, sub pază

Din cei 5.000 îmbarcaţi în tren, doar 1.011 au mai ajuns la Călăraşi, după 9 zile de călătorie infernală. Nicolae Ţiripan, istoric, şeful Arhivelor călărăşene, în urma cercetării făcute pe acest subiect, spune că oamenii au fost ţinuţi doar câteva luni la Călăraşi. Apoi, fără niciun motiv au fost întorşi la Iaşi.

Prof.Nicolae Ţiripan, şeful Arhivelor Călăraşi Foto:I.S.

“ După ce au ajuns la Călăraşi au fost ţinuţi câteva luni în barăci, sub pază, în fosta Întreprindere 11 iunie, în localul şcolii din Măgureni, la Regiment şi în 2 sinagogi din oraş. Cei mai curajoşi dintre localnici, de mila lor, se duceau şi le aruncau fructe cu praştia, peste gard, ca să nu moară de foame. Nu au fost scoşi de acolo în oraş. Mulţi dintre ei au murit pentru că se îmbolnăviseră pe tren”, povesteşte Nicolae Ţiripan.

Istoricul mai spune că în momentul în care trenul a ajuns la Călăraşi, autorităţile locale l-au întâmpinat frumos, atât cât se putea în acele condiţii, şi chiar le-au dat ceai cald. Atunci, la sosire 25 de cadavre au fost debarcate din trenul morţii. După câteva luni, fără vreo explicaţie, oamenii au fost urcaţi iar în tren şi trimişi la Iaşi.

Mărturia unuia dintre supravieţuitori



Cei care au reuşit să supravieţuiească acestui calvar au povestit clipele cumplite prin care au trecut. Iată ce declaraţie dădea Sulim Zingher în timpul procesului pogromului de la Iaşi:

” În dimineaţa zilei de 29 iunie 1941 am fost scoşi dintr-un adăpost antiaerian de către un agent din poliţia locală, originar din Barasabia, care se afla de câteva luni în serviciul Poliţiei Iaşi. Acest agent dimpreună cu o patrulă de vreo 7-8 soldaţi români grăniceri, sub comanda unui sublocotenent, însoţit de unul sau doi gardieni publici, ne-au ordonat să ne culcăm cu toţii pe jos în curtea imobilului, lovindu-ne mai întâi cu nişte beţe, apoi cu patul armei. (…)

La Chestură am fost lovit în cap de ciomegele acelora care erau la poartă, iar spre seară am fost condus împreună cu ceilalţi evrei spre gară, unde am fost îmbarcat în vagoanele aducătoare de moarte. Drumul parcurs în trenul în care mă aflam a durat timp de 8 zile şi 9 nopţi până la destinaţie, oraşul Călăraşi. În staţia Romna am văzut scris pe vagoane: “Aceştia sunt criminalii care au tras în armata română.(…). Din toţi cei 7 membri ai familiei mele ridicaţi din casă numai eu m-am întors în viaţă”.



Pe 29 iunie 1941 a început masacrul

Conform Istitutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”, pogromul de la Iaşi a făcut parte din planul de purificare etnică al lui Ion Antonescu şi a fost anticipat de măsurile luate cu mai multe zile înainte de declanşarea propriu-zisă a acţiunilor pogromiste. Astfel, pe 19 iunie, un ordin transmis Minsiterului Propagandei Naţionale cerea identificarea „jidanilor, a agenţilor comunişti şi a simpatizanţilor” şi interzicerea circulaţiei acestora.

Pe 22 iunie, în prima zi de război, au fost postate în Iaşi afişe ce instigau la pogrom şi care îi culpabilizau pe evrei pentru presupusa colaborare cu bolşevicii şi cu URSS. Odată cu primele atacuri aeriene sovietice în zilele de 24 şi 26 iunie, oficialităţile din Iaşi i-au învinuit pe evrei de complicitate cu aviatorii sovietici, pretinzând că mai mulţi civili de etnie evreiască îi ghidează pe piloţii de avioane prin intermediul semnalelor şi le arătau obiectivele ce trebuiau bombardate.


Înghesuiţi în vagoane de marfă

În dimineaţa zilei de 29 iunie, convoaie de evrei din diferite cartiere ale Iaşiului au fost dirijate spre Chestura de Poliţie, unde la ora 15 a început masacrul în timpul căruia evreii au fost jefuiţi, bătuţi şi ucişi. Supravieţuitorii masacrului au fost duşi la gară pentru a fi evacuaţi, în conformitate cu ordinele date de Ion Antonescu.

Evreii au fost înghesuiţi în vagoane de marfă, utilizate pentru transportul de carbid, cărora li s-au astupat ferestrele, atmosfera dinăuntru devenind astfel sufocantă. Acestea sunt condiţiile în care au fost puse în mişcare două trenuri, supranumite „Trenurile Morţii”. În primul tren care urma să plece în direcţia Călăraşi au fost băgaţi 5.000 de evrei, din care au supravieţuit 1.011, în timp ce dintr-un număr de 2.700 de evrei îmbarcaţi în trenul cu direcţia Podu Ilioaiei au supravieţuit doar 700. Principalele cauze ale deceselor au fost asfixierea şi deshidratarea.
 
În timpul masacrului de la Chestura din Iaşi şi în trenurile morţii se estimează că au murit peste 13.000 de evrei.

Căldură infernală, deshidratare şi foame

Conform istoricilor, 4.432 de evrei au supravieţuit primei faze a masacrului şi au fost înghesuiţi în zilele de 30 iunie şi 1 iulie în două „trenuri ale morţii“.
Primul tren a plecat către localitatea Podu Iloaiei, situată la doar 25 kilometri de Iaşi, distanţă pe care a parcurs-o în opt ore. Al doilea tren a fost trimis în sudul României, la Călăraşi, unde a ajuns după 9 zile.
Alţi 2.713 evrei au murit în „trenurile morţii” din cauza căldurii infernale, a deshidratării şi a foamei. Majoritatea cadavrelor au fost jefuite şi îngropate în gropi comune, în preajma gărilor de pe traseu.

Procesul pogromului de la Iaşi

În procesul pogromului de la Iaşi (1945-1948) au fost judecate 57 de persoane: 8 cadre de conducere din Armată, prefectul judeţului Iaşi, primarul oraşului Iaşi, 4 militari, 21 de civili, 22 de gardieni. Majoritatea au primit pedepse de muncă silnică între 25 de ani sau pe viaţă.

Vă recomandăm şi:

Drama unui evreu care a supravieţuit în trenul morţii: „Cadavrele erau stivuite ca lemnele. Stăteam pe ele ca pe scaune“

Holocaustul din România, după 70 de ani. Monument dedicat evreilor deportaţi din Satu Mare

Lungul drum al morţii: evreii din spaţiul românesc în vremea celui de-al Doilea Razboi Mondial

Deportarea evreilor din nordul Transilvaniei, comemorată în 12 localităţi

FOTO VIDEO Basarabeanul care a reconstruit oraşul Odessa din temelii

Doar 54% din populaţia lumii a auzit de Holocaust. Dintre aceştia, aproape 60% neagă genocidul sau au dubii faţă de el

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: