5 aprilie: Ziua în care a fost efectuată prima operație pe cord deschis din România
0La 5 aprilie 1973, la Târgu-Mureş, prof. dr. Ioan Pop de Popa a efectuat prima operație pe cord deschis din România, după mulți ani de pregătiri și testări pe animale.
1894: S-a născut publicistul Pamfil Șeicaru
Pamfil Şeicaru s-a născut în anul 1894 la Buzău şi a fost directorul celui mai combativ cotidian românesc dintre cele două războiae mondiale, Curentul. A fost ofiţer în armata română în Primul Război Mondial şi deputat în trei rânduri. A avut o orientare politică de extremă dreapta, astfel că după 1944 a plecat definitiv din ţară. A stat în exil, 30 de ani, în Spania, la Madrid, iar ultimii ani din viaţă i-a trăit în Germania, unde a şi murit în anul 1980.
Marele jurnalist roman se autocaracteriza astfel: „Mă numesc Pamfil Șeicaru, născut în anul 1894, luna aprilie… Am intrat în presa cotidiană în aprilie 1918, după ce am fost demobilizat și de atunci am continuat să fiu comentator al evenimentelor politice interne și externe, colaborând succesiv la diverse ziare și reviste. În 1923 am fost angajat la ziarul Cuvântul, ca șef-redactor, proprietar fiind ing. Titus Enacovici. Articolul de fond (leit articol) era semnat de mine.
În anul 1924 am fost ales președinte al Sindicatului ziariștilor. În 1927 am demisionat de la ziarul Cuvântul si am luat conducerea ziarului Curentul, al unei societăți anonime, unde am funcționat ca director și redactor-șef… Din ianuarie 1927 și până la 9 august 1944, când am plecat din țara, articolul de fond era semnat de mine. Am fost ales de trei ori ca deputat independent în Parlamentul țării…”
1904: S-a constituit Automobil Clubul Român
Înființat la 5 aprilie 1904, Automobil Clubul Român se înscrie în istoria universală între primele 10 cluburi naționale seculare din Europa și între primele 14 cluburi din mișcarea automobilistică mondială.
5 aprilie a devenit Ziua Automobilistului și este sărbătorită anual de toți automobiliștii din România. În cei 119 ani, timp în care a traversat cele Două Războaie Mondiale, și diferitele regimuri politice, Automobil Clubul Român este, la ora actuală: membru al Federației Internationale a Automobilului (FIA), din anul 1905, al Alianței Internaționale de Turism (AIT), din anul 1962, al European Road Assessment Program (EuroRAP), precum și membru fondator al Institutului pentru Siguranța Motorsportului, al Fundației FIA pentru Automobil și Societate și al Clubului Diplomatic București.
Începând cu primul Cod Rutier, din 1904 și continuând cu prima școală de șoferi (1910) și cu primele semne de circulație de pe șoselele țării, dar și primele competiții ale sportului cu motor, ACR a fost un factor activ în dezvoltarea automobilismului, în general, și în asimilarea regulilor de circulație.
În anul 1936 a fost obținută cea mai mare victorie a automobilismului românesc: câștigarea Raliului Monte Carlo, de către Petre Cristea și Ion Zamfirescu.
În ultimii ani, Automobil Clubul Roman a participat la mai multe campanii mondiale, cum ar fi „Make Road Safe”, în anul 2006, „Make Cars Green”, în septembrie 2010, sau la campanii nationale precum: „O secunda pentru viata ta”, în anul 2013.
1928: S-a născut fizicianul Ioan Ursu, membru titular al Academiei Române
S-a născut la Mănăstireni, jud. Cluj. A urmat studiile liceale la Turda şi la Cluj. A absolvit Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii din Cluj (1950), iar în 1956 a devenit doctor în ştiinţe fi zice, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).
Şi-a continuat pregătirea în domeniul rezonanţei magnetice electronice şi nucleare în străinătate, în SUA, URSS, Marea Britanie, Elveţia și RDG.
În cadrul Universităţii din Cluj, a fost, pe rând: preparator, şef de lucrări, conferenţiar şi, din 1960, profesor, şef al Catedrei de Fizică Nucleară, Optică şi Electromagnetism. A ajuns la conducerea Universității „Babeş-Bolyai” din Cluj, în calitate de prorector (1961-1968) și profesor (din 1968).
Ulterior, a devenit şef al Catedrei de Fizică Atomică şi Nucleară la Universitatea din Bucureşti, unde a reuşit să pună bazele atât unui laborator modern de rezonanţă magnetică, cât şi ale Institutului de Fizică Atomică (1950). A fost preşedinte al Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară (1969-1976), preşedinte (1975-1979) şi primvicepreşedinte (1997-1990) al Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie. Director al Institutului de Fizică Atomică, ulterior Institutul Central de Fizică din Bucureşti (1968- 1976), unde a efectuat cercetări care au vizat: fizica atomilor (spectroscopia atomilor şi ionilor în câmp cristalin), fizica nucleară, interacţiunea radiaţiilor nucleare cu solidul.
I se datorează descoperirea efectului de îmbogăţire izotopică a uraniului în rezonanţă magnetică. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc într-o serie de lucrări, studii, comunicări pe care le-a întocmit singur sau în colaborare cu alţi specialişti, printre care: „Efecte magnetomecanice la oxigen”,„Proprietăţile semiconductoare ale sistemului ZnO-Al2O3”, „Rezonanţă electrică de spin”, „La resonance paramagnetique electronique”, „Energia atomică”, „Fizica şi tehnologia materialelor nucleare”, „Interacţiunea radiaţiei laser cu metalele”„Laser Heating of Metals”.
A participat la reuniuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale. A devenit membru corespondent al Academiei Române, pe 21 martie 1963, apoi membru titular, la 1 martie 1974. Moare pe data de 17 aprilie 2007.
1928: S-a născut regizorul Mircea Săucan
S-a născut la 5 aprilie 1928, la Paris, potrivit volumului „1234 cineaşti români” (Ed. Ştiinţifi că, Bucureşti, 1996).
A urmat cursurile Institutului Unional de Cinematografie din Moscova și a absolvit în 1956. Încă de cu un an înainte a început să lucreze la Studioul „Alexandru Sahia”, unde a realizat numeroase filme. Printre ele se numără: „Pe drumul libertăţii” (1955), „Casa de pe strada noastră” (1957), „Impresii din copilărie” (1975) și „Eroul de la Prahova” (1977).
În anul 1974 primeşte Premiul ACIN pentru pelicula „Ziduri şi mâini”.
Filmele sale de ficţiune se singularizează, potrivit volumului citat, prin căutările consecvente de limbaj cinematografic şi prin interferenţa constantă ficţiune-documentar. Reamintim titluri precum: „Când primăvara e fierbinte” (la care a scris şi scenariul în colaborare cu Dumitru Carabăţ şi Beno Meirovici, 1960), „Ţărmul n-are sfârşit” (1962) și „100 lei” (1973).
În 1987 pleacă și se stabilește în Israel, unde se dedică, în principal, scrisului. Începând cu 1989 publică volumele „Manuscrisul de la Ciumaţi”, „Izidor Mânecuţă”, „David Rege”, „Parastasul” și „Funerailles a Bucarest”.
Criticul Iulia Blaga a publicat, în 2007 un volum intitulat „Fantasme și adevăruri. O carte cu Mircea Săucan”. Regizorul s-a stins din viață la data de 13 aprilie 2003, în Israel.
1943: A murit actorul Tony (Anton) Bulandra
S-a născut la Târgovişte. După ce a absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti (1902), a jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, devenind societar al acestei instituţii, după cum indică volumul „1234 cineaşti români” (Ed.Ştiinţifică, Bucureşti, 1996).
A fost elevul lui Constantin Nottara şi al lui MounetSully. S-a numărat printre cei care au înfiinţat compania de teatru „Bulandra”, alături de soţia sa, marea actriţă Lucia Sturdza-Bulandra.
Distins protagonist al scenei româneşti, Tony Bulandra a jucat în piese din repertoriul clasic şi modern ca: „Fântâna Blanduziei” (premiera la 15 septembrie 1940), „Onoarea”, „Soţul ideal”, „Stăpâna din La Paz” (1943); „Oedip - rege” (1942, Teatrul Radiofonic), „Cidul” lui Corneille (Don Rodriguez), „Hamlet”, „Azilul de noapte”.
A fost o prezenţă ocazională în cinematografie, jucând în fimele: „Amor fatal” (r. Gheorghe Brezeanu, 1911), „Dragoste la mănăstire” (r. G. Georgescu, 1912) și „Trenul fantomă” (r. Jean Mihail, 1933).
A murit la Bucureşti. La 30 ianuarie 2002, la Târgovişte a fost inaugurat un teatru care îi poartă numele - Teatrul „Tony Bulandra”.
1973: Ziua în care a fost efectuată prima operație pe cord deschis din România
La 5 aprilie 1973, la Târgu-Mureş, prof. dr. Ioan Pop de Popa a efectuat prima operaţie pe cord deschis din România, după mulți ani de pregătiri și testări pe animale. Echipa operatorie a fost condusă de prof. dr. Pop D. Popa, dr. Deac, Dr. Ilniczky, dr. Aczel. Activitatea de anestezie a fost asigurată de dr. Kerek Istvan după o specializare de un an în Germania.
Într-un interviu acordat ziarului Adevărul, vestitul medic povestea: „Cu inima artificială am început operaţiile experimentale pe cord deschis, inclusiv primele transplanturi cardiace experimentale, dar pe câini, cu cercul ştiinţific studenţesc, din care făceau parte la acea vreme studenţii Ion Dobocan, Mircea Iosifas şi Radu Deac. De altfel, aici îşi au originea actualele transplanturi cardiace la om din România, în aceste experimente făcute în perioada 1953-1957, când despre această problemă nici nu se discuta în literatura medicală, ci numai în două-trei centre de vârf. Actualul profesor Radu Deac are meritul, cu şcoala sa, de a le fi încununat cu succes, de a fi putut continua la Târgu-Mureş experimentele începute de mine împreună cu ei, când erau încă studenţi, şi de a le fi aplicat la om. De altfel, Radu Deac a realizat împreună cu Şerban Brădişteanu primul transplant de inimă din România“.
Prof. dr. Pop D. Popa dezvăluia că se făceau operaţii la Fundeni, în Bucureşti, dar, din păcate, mortalitatea era între 52% şi 62%, lucru care se ştia şi în străinătate. „Era un punct negru în practica din ţara noastră. Din fericire, în 1962, eu am fost transferat de la Cluj, unde eram şef de lucrări, la Clinica de Chirurgie din Institutul de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş. Fusesem o singură dată înainte la Târgu-Mureş şi mi-a plăcut enorm. Cred că acest lucru a contribuit la acceptarea transferului meu în acest oraş. Trebuie să vă spun, însă, că pentru acceptarea acestui transfer am pus condiţia să nu fiu numit în locul nimănui şi să mi se dea fonduri pentru supraetajarea clinicii vechi, pentru o unitate nouă. Am dorit o unitate nouă, lucru care s-a realizat în anul 1965. Clinica nouă s-a numit „Clinica Chirurgicală nr. II şi de Chirurgie Cardiovasculară“. Aşa a luat naştere prima clinică de chirurgie cardiovasculară din ţară, cu personalitate juridică, întrucât la Fundeni, deşi se făceau operaţii cardiace, cum am spus, ele erau efectuate în cadrul unui compartiment al Clinicii de Chirurgie Generală, nu ca o clinică independentă“.
Ioan Pop de Popa s-a născut în Oradea. Între anii 1940-1944, familia sa s-a refugiat din Ardealul de Nord la Beiuș, unde a urmat clasele III-VII la liceul „Samuil Vulcan”. În 1944, ca elev de liceu sanitar, a fost voluntar într-un spital de campanie pe frontul din Apuseni. După eliberarea Ardealului, a studiat la liceul „Emanoil Gojdu” din Oradea (1945-1946) și la Facultatea de Medicină Generală din Cluj (1946-1952), absolvind Magna cum laude.
Între 1949-1954 a fost preparator la Institutul de Anatomie din Cluj și extern la Clinica de chirurgie generală nr. 1. În 1953-1954 a realizat prima inimă artificială și primul plămân artificial din România, printre primele patru din lume, și a inițiat transplanturi experimentale de organe. În 1958 a efectuat primele transplanturi cord-plămân.
A devenit specialist în chirurgie generală (1957) și s-a perfecționat în chirurgie cardiovasculară la Spitalul Fundeni (1960) și Institutul Bakulev din Moscova (1963). A fondat clinica de chirurgie cardiovasculară din Târgu Mureș și a fost prorector la Institutul de Medicină și Farmacie (1963-1974), unde a înființat secția română.
După specializări în SUA, a fost transferat la UMF Carol Davila, unde a aplicat noile tehnici. A obținut 30 de brevete, inclusiv pentru valvele de porc mistreț, implantate la sute de pacienți. Primul implant a avut loc pe 26 decembrie 1983, având un succes remarcabil.
Ioan Pop de Popa a decedat în Vinerea Mare, pe 30 aprilie 2021, la vârsta de 94 de ani.
1975: S-a născut actorul Alexandru Papadopol
Actorul Alexandru Papadopol s-a născut la 5 aprilie 1975, la Râmnicu-Vâlcea. După ce a locuit o vreme la Câmpulung şi Slatina, s-a stabilit la Bucureşti, unde a absolvit Liceul „Ion Neculce”.
În 1998 a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii Româno-Americane şi a fost admis la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC), secţia actorie. În timpul facultăţii a participat de două ori consecutiv la secţiunea „Quinzane des Realisateurs” din cadrul festivalului de Film de la Cannes, potrivit www.cinemagia.ro şi www.teatrul-odeon.ro.
La absolvirea facultăţii, în 2002, Catedra de Teatrologie i-a acordat Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină, o încununare a efortului şi dăruirii cu care jucase timp de patru ani, pentru rolurile Tatăl din „Pe jos” şi Victor Puhov din „Audiţia”.
S-a remarcat în numeroase seriale de televiziune, printre care: „Căsătorie de probă” (2003) „Numai iubirea” (2004), „Regina”(2008), „Aniela”(2009), „Iubire şi onoare” (2010) și „Pariu cu viaţa” (2011-2012). Din anul 2014 este actor al Teatrului Odeon.
1991: A fost semnat Tratatul de colaborare, bună vecinătate şi amiciție dintre URSS şi România
În 1991, Ion Iliescu a semnat, la Moscova, Tratatul de colaborare, bună vecinătate și amiciție dintre URSS și România.
A fost singurul tratat incheiat de o fosta tara socialista cu U.R.S.S., chiar inainte de destramarea imperiului sovietic si a fost considerat cel putin “neinspirat”. Documentul surprinde fără nici un dubiu, fara interpretari personale, esenta relatiilor dintre Iliescu si Kremlin, si arata un regim care in 1991 isi vedea salvarea in mentinerea influentei Uniunii Sovietice in fostul lagar socialist si chiar pe plan mondial.
Evident, conditia pentru a te invirti pe orbita in jurul Kremlinului era incheierea unui nou tratat politic cu URSS, tratat pe care Adrian Nastase l-a parafat la Moscova, la 22 martie 1991, iar presedintii Iliescu si Gorbaciov l-au semnat la 5 aprilie, tot la Moscova. Tratatul nu a fost ratificat de Parlamentul Romaniei. Petre Roman sustine ca s-a opus.
1994: A murit Kurt Cobain, cântareț de rock american, membru al formației Nirvana
Kurt Donald Cobain (n. 20 februarie 1967 – d. 5 aprilie 1994) a fost un cântăreț, chitarist și compozitor în formația de muzică rock Nirvana, originară din Seattle. Copleşit de succesul său, legenda rock Kurt Cobain, s-a sinucis, lăsând o opera remarcabilă.
Este cel care a inventat stilul “grunge” iar albumul sau ”Nevermind” s-a bucurat de unul dintre cele mai mari succese din istoria muzicii rock. Împreuna cu trupa sa, Nirvana, a produs trei albume de studio. Înainte de a se sinucide avea vârsta de 27 de ani.
Se încarcă comentariile...
