Noul Donbas al Ucrainei. Cum se transformă Transcarpatia, regiunea de la granița cu România unde trăiesc și mulți etnici români, într-un centru industrial
0În regiunea Transcarpatia au fost relocate aproximativ 300 de întreprinderi. Cum au schimbat acestea structura economică a zonei?
Regiunea Transcarpatia include Maramureșul din dreapta Tisei. Potrivit recensământului populației Ucrainei din 2001, în Transcarpatia locuiau peste 32.000 de români(2,6%) din populația regiunii. Românii din Transcarpatia locuiesc în fostele raioane Teacev (Teceu) și Rahiv
(Rahău). Majoritatea localităților cu populație românească au fost incluse în comuna Slatina. Comunitatea românească din Transcarpatia este preponderent rurală, iar numărul locuitorilor de la sate a crescut după proclamarea independenței Ucrainei.
Din punct de vedere istoric, Transcarpatia nu a fost un centru industrial. Prosperitatea localnicilor, după obținerea independenței Ucrainei, se baza pe „contrabandă”, munca sezonieră peste hotare și turism.
Dar invazia pe scară largă a Rusiei, începută în februarie 2022, a deschis un nou capitol în viața regiunii. În Transcarpatia s-au mutat 330 de întreprinderi din regiunile estice și sudice ale țării – inclusiv fabrici metalurgice și de inginerie mecanică. Odată cu aceste afaceri, în zonă s-au stabilit și zeci de mii de ucraineni.
„Administrația fiscală colectează acum de șase ori mai multe taxe decât în 2021”, afirmă Vasîl Ivancio, prim-adjunct al șefului Administrației Militare Regionale Transcarpatia. Cifra este impresionantă, chiar și luând în considerare inflația și deprecierea monedei naționale.
Populația orașului Ujgorod a crescut de la 115.000 la 160.000 de locuitori în timpul războiului. Comunitățile mici, care nu credeau că vor ajunge vreodată să aibă industrie, sărbătoresc acum „Ziua metalurgului” și „Ziua inginerului mecanic”, iar în orășelul Perecin s-a deschis un liceu numit simbolic „Kramatorsk”.
Aceste transformări, spun oficialii și oamenii de afaceri, reprezintă doar începutul. Antreprenorii intervievați de Economicina Pravda sunt convinși că mecanismul industrializării Transcarpatiei abia începe să se pună în mișcare.
Cauzele relocării
„Rușii au început să bombardeze Nikopolul pe 12 iulie 2022. De atunci, orașul este lovit aproape zilnic, inclusiv zona unde se află fabrica noastră”, povestește Andrii Krasiuk, director de producție la compania Centravis.
Centravis este unul dintre primii zece producători mondiali de țevi fără sudură din oțel inoxidabil – componente utilizate în industria auto, petrolieră și energetică. Țevile fabricate în Ucraina transportă combustibil în motoarele BMW, Audi, Volkswagen, Maserati și Ferrari. Compania a avut, de asemenea, contracte cu SpaceX, compania lui Elon Musk.
Decizia de a reloca o parte din capacitățile uzinei de țevi din Nikopol a fost luată imediat după primele bombardamente venite dinspre teritoriul ocupat Enerhodar. „Partenerii italieni și germani nu mai credeau că putem onora contractele având tunurile la cinci kilometri distanță. Mutarea ne-a permis să continuăm producția și să primim noi comenzi de export”, explică Krasiuk.
O situație similară a avut compania Turbogaz din Harkov, al șaptelea producător mondial de turbodetandere – instalații folosite pentru răcirea și purificarea gazului natural. În februarie 2022, trupele ruse s-au apropiat la mai puțin de 10 kilometri de uzina din districtul Balaklia, iar în martie, clădirea principală a fost distrusă.
Compania a reușit să reia activitatea, deschizând două filiale: una în Poltava și alta în Transcarpatia. Noua fabrică din vestul Ucrainei produce din nou echipamente detander-compresoare și detander-generatoare pentru clienți internaționali din Uzbekistan, Kazahstan, Turkmenistan și Azerbaidjan.
Înainte de război, Turbogaz livra produsele din Harkov, folosind transport aerian. Mutarea în Transcarpatia a apropiat compania de terminalul logistic din Budapesta și a facilitat livrările către clienții din străinătate.
Pentru unele firme, relocarea a însemnat și un pas spre modernizare. „În localitatea Velîkîi Bereznîi am adus doar 30% din echipamentele vechi din Harkov. Restul este nou”, explică Serghei Martiniuk, director de producție al noii filiale Turbogaz.
În căutarea unui loc sigur
Inițial, coproprietarul Centravis, Iurii Atanasov, a luat în calcul varianta de a muta producția în străinătate. Decizia a fost abandonată rapid din cauza lipsei de specialiști disponibili peste hotare. O echipă a companiei a parcurs patru regiuni din vestul Ucrainei în căutarea unui loc potrivit, își amintește Krasiuk.
„Aveam o listă scurtă de zece clădiri unde puteam instala echipamentele noastre. Spațiul din Ujgorod, pe care l-am ales în cele din urmă, nu părea ideal la început, dar avantajul era existența infrastructurii unui fost combinat sovietic, cu rețele de utilități deja funcționale. Aici se asamblau cândva linii de producție pentru automobile”, spune el.
Pentru Variant Group, una dintre cele mai mari companii de prelucrare a metalului din Ucraina, decizia relocării parțiale din Harkov a fost luată de familia Shufani, care conduce afacerea de peste trei decenii. Grupul căuta un mediu sigur și stabil pentru a-și continua activitatea, explică Denis Razuvaiev, directorul de dezvoltare al diviziei de relocare.
Variant Group reunește 15 întreprinderi, axate pe prelucrarea metalelor și producția de structuri grele: sisteme de cofraje, rafturi industriale, echipamente pentru construcții și comerț. Compania furnizează produse în 65 de țări, iar printre clienți se numără lanțuri precum Lidl, Spar, Billa și Kaufland. Înainte de război, Variant Group deținea 60% din piața sistemelor de irigații din Ucraina.
„Am căutat spații la Liov, Vinniția și Ivano-Frankivsk. Majoritatea fostelor fabrici sovietice erau dezafectate sau transformate în depozite. În cele din urmă, am închiriat un spațiu în Beregovo, apoi în Ujgorod”, explică Razuvaiev.
La rândul său, Turbogaz a dorit să cumpere o clădire cu birouri administrative. În localitatea Velîkîi Bereznîi, compania a găsit un fost combinat abandonat, cedat de consiliul local în contul datoriilor fiscale și administrative. Acolo a fost reconstruită fabrica.
Parcuri industriale
Mai multe întreprinderi din Transcarpatia au apelat la serviciile parcurilor industriale în timpul relocării. Acestea sunt teritorii special desemnate, care permite întreprinderii să evite plata taxelor de import și a TVA-ului pentru echipamentele de producție și să nu plătească impozit pe venit timp de zece ani, cu condiția ca fondurile eliberate să fie reinvestite în producție.
Prim-vicepreședintele Autorității Regionale pentru Dezvoltare Economică Transcarpatia, Vasil Ivancio, spune că înainte de Primul Război Mondial, în regiune funcționa un parc industrial, iar acum sunt înregistrate 12. Șase dintre acestea implementează activ proiecte.
Una dintre companiile care au creat parcul industrial a fost singurul producător de echipamente pentru energie eoliană de clasa megawaților din Ucraina. Fostul deputat Maksim Efimov și fiul coproprietarilor „Uniunii Industriale din Donbas”, Eduard Mkrtcian, și-au mutat afacerea comună de producere a „morilor de vânt” din Kramatorsk, regiunea Donețk.
Amplasamentul a fost ales conform unor criterii standard din industrie: conexiune la electricitate, disponibilitatea căilor ferate și a autostrăzilor pentru transportul pieselor și expedierea produselor finite, precum și resursele de apă pentru aprovizionarea întreprinderii.
Un aspect separat este modul în care comunitățile au perceput acest lucru. „A fost necesar să se ia nu doar decizii riscante, ci și decizii rapide. Autoritățile regionale și comunitatea teritorială au susținut această mișcare în ciuda posibilelor diferențe culturale dintre oamenii din est și cei din vest”, spune Eremenko.
În total, 371 de întreprinderi s-au relocat în Transcarpatia, dintre care 11,6% au fost antreprenori individuali. Statul a acordat, de asemenea, comunității dreptul de a reduce impozitele locale la zero pentru a atrage investitori. Deputatul Poporului, Dmitro Kișilevski, enumeră exemple în care autoritățile locale au redus impozitele pe terenuri și proprietăți imobiliare timp de mai mulți ani pentru a crea condiții de muncă mai bune.
Guvernul regional este primul punct de contact pentru companiile care doresc să se relocheze. Acesta acumulează informații despre terenurile și spațiile disponibile în regiune, spune Kisilevski. Administrația regională ajută la interacțiunea cu monopoliștii locali în domeniul infrastructurii - companii regionale de energie, furnizori de gaze, apă și canalizare.
„De la primele întâlniri și până în ziua de azi, simțim sprijinul total din partea autorităților locale. De la conectarea comunicațiilor până la problemele administrative, totul este rezolvat cu onestitate și fără întârziere”, spune Razuvaev.
Când un investitor important a venit la sediul OVA, un reprezentant al companiei regionale de energie s-a așezat la masa de lângă el cu un plan gata făcut pentru conectarea rețelelor, este mândru Ivancho. „Am simplificat procedurile. Compania regională de energie, Zakarpatgaz, centrul de ocupare a forței de muncă, serviciul de migrație - eram o unitate suplimentară, un centru de criză care rezolva problemele pe care mediul de afaceri nu le putea rezolva”, spune oficialul.
Grupul de companii a fost ajutat să se mute prin programul de stat de relocare a afacerilor. Echipamentele și utilajele au fost transportate cu camioane Ukrposhta, iar guvernul a compensat o parte din costuri.
Relocarea întreprinderilor și a persoanelor a stimulat economia regiunii. Bugetele a 64 de comunități teritoriale, împreună cu bugetul regional, s-au dublat față de 2021, în ciuda schimbării distribuției impozitului pe venit - de la 4,5 miliarde grivne la 8,8 miliarde grivne. Autoritățile fiscale au început să colecteze de șase ori mai multe fonduri în această perioadă, spune Ivancio.
Conform estimărilor Ministerului Economiei din 2023, 40% dintre companiile ucrainene care s-au relocat s-au mutat în Transcarpatia. În 2022, întreprinderile relocate au plătit 92 de milioane de grivne impozite către bugetele locale, potrivit OVA. În 2023, suma a crescut la 202 milioane de grivne, în 2024 - la 503 milioane de grivne, în 2025 - la 756 milioane de grivne. „Din veniturile totale, 10% revin întreprinderilor relocate”, se laudă Ivancho.
Plata unei singure contribuții sociale a crescut de la 100 de milioane de grivne în 2023 la 716 milioane de grivne în 2025, iar numărul de angajați la întreprinderile relocate a crescut de la 2.200 la 11.700. Principalele industrii în care sunt implicate întreprinderile sunt industria prelucrătoare, ingineria mecanică, construcțiile, IT și transporturile.
Un fapt grăitor: consumul de energie electrică în industrie în Transcarpatia a crescut cu o treime. „Este dificil de evaluat starea sistemului energetic acum, dar comparativ cu toamna anului 2023, când s-au efectuat măsurători, creșterea în regiune a fost de 30%”, a adăugat Ivancio.
Relocarea – doar începutul
Toți antreprenorii intervievați de Ekonomicina Pravda în Transcarpatia sunt de acord asupra principalului obstacol întâmpinat în procesul de mutare: lipsa forței de muncă. Regiunea nu era pregătită să primească industrii grele, afirmă Razuvaiev, explicând că aproape nu exista personal calificat. Krasiuk confirmă: localnicii nu erau obișnuiți cu producția industrială, spre deosebire de locuitorii din estul Ucrainei.
„Existase riscul să rămânem doar cu echipamentele și cu oamenii noștri din Nikopol. Acum însă avem un nucleu format din angajați locali și specialiști din Dnipropetrovsk”, explică directorul de producție al companiei Centravis, una dintre firmele cu cele mai ridicate salarii din Ujgorod, în domeniul său.
În fiecare lună, aproximativ 20 de specialiști vin prin rotație din Harkov și Poltava în localitatea Velîkîi Bereznîi, pentru a acoperi deficitul de personal înalt calificat. Potrivit lui Martiniuk, prezența unor mari companii industriale contribuie la creșterea potențialului intelectual al regiunii. „Zona nu a avut mult timp o bază industrială dezvoltată, iar activitățile de producție erau puțin atractive pentru forța de muncă locală. Acum lucrurile s-au schimbat.”
Centravis a comandat din China un nou laminor, care va permite companiei să demareze proiecte în industria auto, inclusiv fabricarea de țevi pentru motoare cu hidrogen – produse ce necesită standarde de calitate mai ridicate decât cele pentru motoarele convenționale.
Compania Friendly Winds nu exportă, montând toate turbinele eoliene pe teritoriul Ucrainei. Firma intenționează să reia, în localitatea Perecin, producția de rame turnate, pierdută în Kramatorsk. „Este un proces complex – palele pot ajunge la 80 de metri lungime, turnurile la peste 100, iar masa totală a unui generator eolian depășește o mie de tone”, explică directorul companiei.
La fabrica Variant Group, printre angajați se regăsesc numeroși membri ai comunității rome. „Există o lipsă uriașă de forță de muncă în țară. Nu avem oameni. Iar cu angajații romi nu am întâmpinat nicio problemă”, afirmă Razuvaiev.
Aproximativ 80% din producția Variant Group este destinată exportului. Compania își extinde facilitățile și plănuiește noi investiții, deși instabilitatea energetică rămâne o provocare. „La Harkov, electricitatea apare și dispare constant. Este o sursă de incertitudine, dar ne adaptăm”, spune omul de afaceri Șufani.
În Transcarpatia, compania modernizează utilajele și se pregătește să producă echipamente pentru clienți din Finlanda.
În 2021, 89% din profitul Turbogaz provenea din exporturi; până în 2025, ponderea a scăzut la 66%, restul comenzilor fiind asigurate de filialele Naftogaz Ucraina. Obiectivul firmei este ca exporturile să revină la un nivel de 80–95%.
Poate deveni Transcarpatia noul Donbas?
Deputatul Kisilevskîi crede că actualul val de relocări va transforma structura economică a regiunii. „E puțin probabil ca Transcarpatia să devină un centru industrial comparabil cu Dnipro sau Harkov, dar creșterea ponderii industriei poate atrage înapoi muncitorii plecați în străinătate. Pentru mulți, salariul bun și posibilitatea de a trăi acasă sunt argumente puternice pentru întoarcere.”
Martiniuk observă o nouă generație de specialiști, formați în condițiile războiului, motivați să reconstruiască țara și să dezvolte afaceri. „Investitorii vin cu proiecte variate. Poate că nu se mișcă rapid, dar relocanții arată prin exemplul lor că se pot adapta și că există potențial.”
Krasciuk consideră că structura economiei locale se schimbă datorită apariției industriei metalurgice – un sector practic inexistent anterior. Totuși, procese complexe precum turnarea sau prelucrarea materiilor prime rămân dificil de transferat la Ujgorod, necesitând investiții majore.
Eremenko amintește că marile regiuni industriale – Donețk, Dnipropetrovsk, Harkov, Zaporijjea, Poltava și Sumî – s-au format de-a lungul a peste 50 de ani. În opinia sa, Transcarpatia a făcut deja un pas semnificativ în această direcție și ar putea deveni, în timp, un centru al ingineriei din Europa de Est.
„Este încurajator că autoritățile și mediul de afaceri acționează pe două fronturi: dezvoltă regiunea industrial și testează modele pentru viitoarea arhitectură energetică. După victorie, Ucraina va avea nevoie de un sistem mai flexibil, benefic pentru investiții”, subliniază el.
Eremenko evită să estimeze ponderea energiei eoliene în mixul regional, întrucât distribuția se modifică zilnic din cauza atacurilor rusești. Totuși, el este convins că, în trei ani, energia „verde” va putea acoperi integral necesarul Transcarpatiei – așa cum o făceau, până recent, cele trei turbine din Kramatorsk.
Razuvaiev vede un potențial semnificativ în dezvoltarea regiunii datorită distanței față de Rusia, numărului mare de persoane strămutate intern și existenței fostelor zone industriale, care pot fi revitalizate.
Potrivit viceguvernatorului Ivancio, în câteva luni va fi inaugurat în Transcarpatia un nou combinat, unul dintre cele mai mari din Europa de Est. Proiectul, estimat la 280 de milioane de dolari, fusese planificat inițial într-o altă regiune, dar războiul a schimbat destinația investiției. „Fabrica este atât de mare încât ar putea avea nevoie de un punct propriu de trecere a frontierei”, spune oficialul.
Totuși, pentru companiile orientate spre export, capacitatea punctelor de frontieră rămâne un factor limitativ. Ministerul Dezvoltării Regionale lucrează la extinderea acesteia. „Ne dorim ca Transcarpatia să devină un hub logistic și de transport. Regiunea are granițe cu Slovacia, Ungaria, România și Polonia – un avantaj major pe care încă nu îl valorificăm pe deplin”, afirmă Ivancio.
Dar nu toate aspectele depind de guvernul ucrainean. Blocajele cauzate de protestele fermierilor polonezi au extins timpii de așteptare la frontierele transcarpatice până la 20 de zile. În plus, infrastructura rutieră joacă un rol: în Polonia, autostrada începe imediat după frontieră, pe când în Slovacia și Ungaria drumul până la prima autostradă are circa 70 de kilometri.
Se încarcă comentariile...
