30 octombrie: Difuzarea radiofonică a piesei „Războiul lumilor” crează haos. Ziua în care americanii au crezut că au fost invadaţi de marţieni

0
Publicat:

La 30 octombrie 1938, un post de radio din New Jersey difuza o prelucrare a romanului lui H.G. Wells „Războiul lumilor”, care avea să creeze panică printre americani. Tot la 30 octombrie, în România au loc două mari tragedii: catastrofa minieră de la Certej şi incendiul de la Colectiv.

Maşinării marţiene din "Războiul lumilor", foto wikipedia
Maşinării marţiene din "Războiul lumilor", foto wikipedia

1858: S-a născut Duiliu Zamfirescu, prozator, poet şi dramaturg

Duiliu Zamfirescu s-a născut în anul 1858, în Plăinești, ca fiu al arendașului Lascăr Zamfirescu și al Sultanei, sora arhitectului Ion Mincu, și a fost primul din cei șapte copii.

Duiliu Zamfirescu şi-a început cariera ca magistrat, apoi a fost avocat şi redactor la ziarul „România liberă”. A fost la vremea sa unul dintre cei mai importanţi cronicari ai vieţii mondene din Bucureşti, postură care i-a atras şi un renume de curtezan.

Duiliu Zamfirescu, autorul lui "Tănase Scatiu". Foto arhivă
Duiliu Zamfirescu, autorul lui "Tănase Scatiu". Foto arhivă

„Avantajat de aspectul fizic îngrijit, manifestând o afectare studiată cu perseverenţa unui dandy, Duiliu se abătea, după ce ieşea de la redacţie, la restaurantul Iordache, aflat pe strada Covaci, unde lua masa. Apariţiile lui, cu capul acoperit de o pălărie înaltă, cu panglica lată şi cu bordurile a la 1830, de o strălucire impecabilă, atrăgeau fără îndoială privirile clienţilor, în special ale clientelor”, îl descria Corneliu Şenchea pe marele scriitor în cartea „Bucureşti, Mon Amour”.

Duiliu Zamfirescu a scris versuri, proză scurtă, piese de teatru, dar cea mai importantă contribuţie a sa la literatura română o reprezintă romanele sale din Ciclul Comăneştenilor , respectiv „Viaţa la ţară”, „Tănase Scatiu”, „În război”, „Îndreptări”, „Anna”.

A murit la 3 iunie 1922, la Agapia, şi a fost înmormântat în Cimitirul Sudic din Focșani.

1938: Difuzarea piesei „Războiul lumilor” a lui H.G. Wells crează haos în SUA

30 octombrie este ziua în care a fost difuzat radiofonic, în New Jersey „Războiul lumilor”, o prelucrare a romanului lui H.G. Wells, de către Orson Welles. Emisiunea a stârnit haos în rândurile a mii de oameni, care chiar au crezut că S.U.A. au fost invadate de marțieni. Unii dintre ai au început să sune la redacţiile ziarelor şi la autorităţi, cerând ajutor şi informaţii, în timp ce alţii, cuprinşi de panică, chiar s-au sinucis.

Emisiunea „Războiul lumilor” a lui Welles a devenit faimoasă pentru că ar fi făcut unii dintre ascultătorii să creadă că invazia marțiană chiar avea loc, datorită formatului „breaking news” utilizat în prima parte a emisiunii.

Legenda populară susține că este posibil ca o parte din audiența radio să fi ascultat anterior „The Chase and Sanborn Hour cu Edgar Bergen” și să fi comutat pe „Războiul lumilor” în timpul unui interludiu muzical, pierzând astfel introducerea ce indica clar faptul că emisiunea era o adaptare de teatru radiofonic. Cu toate acestea, cercetări contemporane sugerează că acest fapt s-a întâmplat doar în cazuri rare

În perioada imediat următoare, mass-media și-a exprimat revolta, acuzând că formatul programului a fost înşelător, ceea ce a dus la un protest împotriva radiodifuzorilor și solicitări de reglementare din partea Comisiei Federale de Comunicații.

1943: S-a născut fizicianul român Horia Scutaru-Ungureanu

Născut la 30 octombrie 1943, în Roman, academicianul Horia Scutaru a lucrat din 1966 ca fizician, apoi a fost cercetător ştiinţific în Secţia de Fizică teoretică a Institutului de Fizică Atomică, actualul Institut Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, unde a parcurs toate treptele ierarhiei ştiinţifice, ajungând cercetător ştiinţific principal. În anul 1980 şi-a luat doctoratul cu teza „Structura şi stabilitatea sistemelor cuantice deschise".

Activitatea sa ştiinţifică se desfăşoară în domenii importante ale fizicii teoretice, aducând contribuţii de referinţă pentru literatura de specialitate: fundamentele mecanicii cuantice, teoria sistemelor cu simetrii dinamice, teoria nucleului atomic şi teoria particulelor elementare, teoria cuantică a informaţiei şi optică cuantică.

A inovat, de asemenea, prin introducerea conceptelor de entropie clasică a unei stări cuantice şi stabilirea dualităţii între simbolurile covariante şi contravariante defi nite cu ajutorul „stărilor coerente Scutaru”, potrivit sursei amintite.

A fost preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Fizice a Academiei Române. În 1987, împreună cu Marius Iosifescu, a fost distins cu premiul „Dragomir Hurmuzescu” al Academiei Române. În anul 1993 a devenit, mai întâi, membru corespondent, iar doi ani mai târziu, în 1995, membru titular al Academiei Române

A murit la 22 noiembrie 2014.

1960: S-a născut fotbalistul argentinian Diego Maradona

„În lumea fotbalului, Maradona a fost Dumnezeu. Toată lumea a iubit felul lui de a juca, felul în care atingea mingea. A fost unic. (...) Îmi voi aminti mereu ziua în care a venit la antrenamentele lui Manchester United. Făceam nişte exerciţii pe teren şi, la un moment dat, cineva a întrebat «acela este Maradona, alături de manager, venind încoace?» Toată lumea s-a oprit, am îngheţat toţi şi priveam cum Dumnezeu vine spre noi. A fost o experienţă grozavă să-l întâlnim în persoană şi să-l urmărim marcând golurile pe care le-a marcat. A fost de pe altă lume”, îl descria Dimitar Berbatov.

Două legende ale fotbalului, Pele şi Maradona. Foto arhivă
Două legende ale fotbalului, Pele şi Maradona. Foto arhivă

În cariera sa internațională, a jucat pentru naționala Argentinei 91 de meciuri și a marcat 34 de goluri. A participat la patru turnee finale ale Campionatului mondial de fotbal FIFA, inclusiv Cupa Mondială din 1986, când, în calitate de căpitan de echipă, a condus Argentina spre titlul final, învingând în ultimul act Republica Federală Germană și câștigând Balonul de Aur, premiul pentru cel mai bun jucător al turneului.

La același turneu, în meciul pentru sferturile de finală, disputat împotriva Angliei, a marcat două goluri în victoria Argentinei cu scorul de 2-1, goluri care l-au consacrat la nivel mondial. Primul gol a fost marcat cu mâna și numit ulterior „mâna lui Dumnezeu”, conform declarațiilor fotbalistului, iar al doilea gol a fost marcat după o cursă de aproximativ 60 de metri în care a driblat șase jucători englezi, gol care a fost numit ulterior golul secolului.

1944: S-a născut compozitorul Marcel Dragomir

Născut la Câmpina, judeţul Prahova, la 30 octombrie 1944, compozitorul Marcel Dragomir a apărut în emisiuni de radio şi de televiziune, a făcut parte din jurii naţionale şi internaţionale de concursuri de muzică uşoară: Bratislava (Cehoslovacia, 1972), Dresda (R.D. Germană, 1984), Slanchev Briag (Sunny Beach, Bulgaria, 1986). Din 1975 a devenit membru al Uniunii Compozitorilor din România.

Unul dintre cei mai prolifici compozitori români, Marcel Dragomir. Foto arhivă
Unul dintre cei mai prolifici compozitori români, Marcel Dragomir. Foto arhivă

Marcel Dragomir a debutat în muzica uşoară din perioada studenţiei, fiind instrumentist în formaţia Modern Grup, iar componistic a debutat în 1972 cu piesa „N-aştepta”, interpretată de Aurelian Andreescu.

De-a lungul timpului, a scris muzică de scenă pentru teatru de revistă, muzică de film şi de televiziune, dar mai ales piese de muzică uşoară cu care a obţinut numeroase premii la festivaluri de interpretare şi creaţie din ţară şi din străinătate - Mamaia, Sopot (Polonia), Rostock (R.D. Germană). 

El este compozitorul unor şlagăre celebre interpretate mari cântăreţi români precum Elena Cârstea, Corina Chiriac, Cornel Constantiniu, Emilia Diţu, Stela Enache, Mihaela Mihai, Mihaela Runceanu, Mirabela Dauer şi alţii, dar  cea mai îndelungată dintre colaborări a fost aceea cu Angela Similea, pentru care a compus zeci de melodii ce au devenit şlagăre.

Pentru bogata sa activitate de compozitor, Marcel Dragomir a primit în anul 2011 premiul „Campionii şlagărelor” din partea revistei „Actualitatea Muzicală”.

 A murit un an mai târziu, la 9 martie 2015.

1954: S-a născut regizorul Mihai Măniuţiu, personalitate complexă a teatrului românesc

Regizor de teatru și profesor onorific al Departamentului de Teatru al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, Mihai Măniuțiu a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1978, la clasa nu mai puţin celebrei Cătălina Buzoianu.

Mihai Măniuţiu, un om de teatru complex. Foto arhivă
Mihai Măniuţiu, un om de teatru complex. Foto arhivă

De atunci lucrează în teatre importante din România și din străinătate (Marea Britanie, Belgia), creațiile sale primind în numeroase rânduri premii naționale pentru: Cea Mai Bună Regie, Originalitate și Cel Mai Bun Spectacol al anului.

A regizat peste cincizeci de spectacole, multe dintre ele premiate, printre care: „Oedip salvat” de Radu Stanca, „Cu ușile închise” de Jean-Paul Sartre, „Afară în fața ușii” de Wolfgang Borchert, „Antigona” de Sofocle, „Lecția” de Eugen Ionesco, „Caligula” de Albert Camus, „Richard al III-lea” etc.

Spectacolele sale au fost în turnee naționale și internaționale în Marea Britanie, Belgia, Franța, Canada, Egipt, Austria, Ungaria, Finlanda, Iugoslavia și Brazilia.

1955: A murit sociologul, filosoful şi esteticianul Dimitrie Gusti, preşedinte al Academiei Române

Membru al Academiei Române din 1919, apoi președintele acesteia (1944 - 1946), Ministrul Instrucțiunii Publice, Cultelor și Artelor între 1932 și 1933, profesor la Universitățile din Iași și București, Dimitrie Gusti este considerat a fi creatorul sociologiei românești.

Dimitrie Gusti, în anii 30. Foto arhivă
Dimitrie Gusti, în anii 30. Foto arhivă

Născut la Iași, Dimitrie Gusti a fost sociolog, etnolog, istoric, filosof, voluntarist și estetician.

Şi-a început studiile universitare la Universitatea din Iași, la Facultatea de Litere, Drept și Științe, dar le-a continuat la Universitatea „Friedrich Wilhelm” (Friedrich-Wilhelms-Universität) din Berlin, iar din 1900 în Leipzig, unde i-a avut ca profesori pe Wilhelm Wundt, Paul Barth și Karl Bücher, iar apoi, revenit la Berlin, pe Georg Simmel, Ferdinand Tönnies, Leopold von Wiese și Max Weber, filozofia cu Friedrich Paulsen și jurisprudența cu Franz von Liszt și Rudolf Stammler.

În 1910 devine profesor la Universitatea din Iași, unde a predat etica și sociologia la Catedra de Istorie a Filosofiei Grecești, Etică și Sociologie din cadrul Facultății de Litere și Filosofie. În 1920 se transferă la Universitatea din București, la catedra de Sociologie, Etică și Estetică a Facultății de Litere. A inițiat și îndrumat acțiunea de cercetare monografică a satelor din România (1925 - 1948).

A fondat și condus Asociația pentru Știința și Reforma Socială (1919 - 1921), Institutul Social Român (1921 - 1939, 1944-1948), Institutul de Științe Sociale al României (1939 - 1944), Consiliul Național de Cercetări Științifice (1947 - 1948). În domeniul literar-științific, Gusti a înființat și a condus revistele „Arhiva pentru știința și reforma socială” (1919 - 1943) și „Sociologie românească” (1936 - 1944).

A fost ales Președinte al Academiei Române în 1944. Ca preşedinte al Academiei Române (1944-1946), înfiinţează Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice. În mod surprinzător, deşi regimul politic instaurat în România după război nu preţuia valorile ştiinţifice promovate de profesor, acesta a fost lăsat, până în 1947, să călătorească în Franţa şi SUA. A ţinut prelegeri la Paris, New York, Philadelphia, Washington, Chicago, Wisconsin, Harvard.

1971: La Certej avea loc cea mai mare catastrofă minieră din România

La 30 octombrie 1971, barajul iazului de decantare a reziduurilor miniere de la Certej a cedat, iar aproape 300.000 cubi de steril s-au prăvălit peste comună, înghiţind, în câteva minte, zeci de gospodării.

Certej, 1971. Foto: Arhivele Naţionale
Certej, 1971. Foto: Arhivele Naţionale

În dimineaţa zilei de 30 octombrie 1971, iazul de decantare supraîncărcat cu steril, la poalele căruia au fost construite mai multe blocuri pentru oamenii care lucrau în minele de aur şi cupru din zonă s-a revărsat peste cartierul muncitoresc. Cele peste 300.000 de metri cubi de steril au ras totul în calea lor, în numai un sfert de oră. Valul de zgură toxică a acoperit şi a distrus şase blocuri, un cămin de nefamilişti şi peste 50 de gospodării. Din cele 89 de victime ucise în urma catastrofei, aproape jumătate erau elevi şi preşcolari, iar aproape un sfert erau femei casnice.

Potrivit anchetatorilor, cei mai mulţi dintre morţi au fost depozitaţi în căminul cultural, unde au fost spălaţi, îmbrăcaţi în salopete şi apoi predaţi familiilor pentru a fi înhumaţi. Câteva imagini păstrate în dosarul de anchetă arată zeci de trupuri de copii, femei şi bărbaţi aşezate laolaltă pe mese.

A fost cel mai mare dezastru minier din România.

1978: A murit academicianul Constantin C. Iliescu, părintelecardiologiei moderne din România

În perioada 1941-1943 publică, în premieră naţională, un volum despre electrocardiografie, cartea „De vorbă cu studenţii”, o monografie privind „infarctul miocardic prin tromboza coronariană”, care a primit premiul „Oroveanu” al Academiei Române. În 1945 a creat Centrul de Asistenţă a Cardiacilor (ASCAR). Devenit profesor universitar în 1945, a condus iniţial Clinica III Medicală a Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, iar ulterior, din 1959, a fost profesor de cardiologie la catedra nou înfiinţată în cadrul ASCAR.

De numele prof. dr. Constantin C. Iliescu se leagă constituirea primei unităţi cu profil de cardiologie, primul centru de asistenţă curativă şi profilactică a cardiacilor şi a unui cabinet de consultaţii realizate în cadrul Spitalului Brâncovenesc, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.

În anul 1950, a înfiinţat şcoala de pregătire a medicilor cardiologi, în condiţii moderne, cu unitate coronariană, sală de cateterism, teste de evaluare şi servicii de recuperare. Academicianul prof. dr. Constantin C. Iliescu este creatorul şcolii moderne de cardiologie, a reţelei de cardiologie din România şi a unei instituţii unice în lume la acea vreme, instituţie numită ASCAR (ASistenţa CARdiacilor).

A făcut cercetări în domeniul explorării afecţiunilor cardiovasculare, profilaxiei afecţiunilor cordului, sindroamelor coronariene, infarctului miocardic, fiind membru în comitetele de redacţie ale unor reviste de specialitate din ţară şi din străinătate.

A fost, de asemenea, preşedintele Societăţii Naţionale de Cardiologie (1959-1973), precum şi expert al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) pentru România pe probleme cardiovasculare (1959-1975). A fost ales membru titular al Academiei Române la 3 februarie 1965.

În semn de apreciere şi de recunoştinţă pentru întreaga sa activitate, Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu” din Bucureşti poartă numele celui care este considerat fondatorul cardiologiei moderne din România.

1992: Cântăreţii Doina şi Ion Aldea Teodorovici au murit într-un accident rutier

Cei doi artişti basarabeni şi-au pierdut viaţa într-un cumplit accident de maşină în România la 30 octombrie 1992.

Soţii Teodorovici, în timpul unui concert în România. Foto arhivă
Soţii Teodorovici, în timpul unui concert în România. Foto arhivă

Întreaga activitate artistică a soţilor Aldea Teodorovici a însemnat promovarea ideii de uniune naţională între Basarabia şi România. Cel mai elocvent moment a fost la 27 august 1991, când artiştii basarabeni au cântat pentru suveranitate şi independenţă la Marea Adunare Naţională.

În cadrul Festivalului de la Mamaia al aceluiaşi ani Doina Teodorovici a exclamat: „vin aici direct din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, să vă aduc salutul libertăţii noastre”.

2013: A murit Anca Petrescu, arhitectul „Casei Poporului”

Anca Petrescu (Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu) s-a născut la Sighişoara. În 1973 a absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, iar în 1980 a câştigat Concursul naţional pentru proiectarea „Casei Republicii” din Bucureşti.

Anca Petrescu este arhitectul Casei Poporului. Foto arhivă
Anca Petrescu este arhitectul Casei Poporului. Foto arhivă

Între 1980 şi 2004 a lucrat ca şef proiect arhitectură şi şef proiect complex la „Casa Republicii” („Casa Poporului”). Este autor unic al proiectului „Casa Republicii”, astăzi Palatul Parlamentului, precum şi al altor proiecte în Franţa, SUA, Cuba, Maroc etc. A publicat circa 350 de articole şi interviuri în presa românească şi internaţională despre proiectul Palatul Parlamentului.

În legislatura 2004-2008 a fost aleasă deputat de Mehedinţi pe listele Partidului România Mare. A fost vicepreşedintele Comisiei pentru politică externă. A făcut parte din Delegaţia Parlamentului României la Adunarea Uniunii Europei Occidentale.

A fost preşedintele Grupului parlamentar de prietenie cu Japonia (2005-2008). A murit la 30 octombrie 2013, după ce a intrat în comă la sfârşitul lunii septembrie, în urma unui accident rutier produs în august, în apropiere de municipiul Timişoara. (HOP)

2015: S-a produs incendiul de la Colectiv, soldat cu 64 de morți

Un incendiu a izbucnit în seara acestei zile la Club Colectiv din Bucureşti, unde trupa „Goodbye To Gravity” susţinea un concert de lansare a unui nou album. Potrivit martorilor, incendiul a izbucnit din cauza unor artifi cii aprinse în timpul concertului, extinzându-se rapid la tavan.

Incendiu la Clubul Colectiv. Foto arhivă
Incendiu la Clubul Colectiv. Foto arhivă

Secretarul de stat Raed Arafat a anunţat în cursul nopţii de 30/31 octombrie că 27 de persoane şi-au pierdut viaţa şi 155 au fost internate la diverse spitale din Bucureşti. În cadrul şedinţei extraordinare de guvern din 31 octombrie 2015, au fost declarate trei zile de doliu naţional pe teritoriul României (31 octombrie, 1 şi 2 noiembrie).

În perioada care a urmat, mai mulţi dintre răniţii internaţi în spitale din Bucureşti sau transferaţi în unităţi spitaliceşti din străinătate au murit, fiind înregistraţi în total 64 de morţi.

Istoria zilei

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite