28 august: Ziua în care, în 1916, Germania a declarat război României. Comandantul zepelinului LZ 101 a primit ordin de bombardare a Bucureștiului
0Pe 28 august, în 1916, Germania a declarat război României. Tot într-o zi de 28 august, un puternic incendiu a distrus o parte a Bucureștiului, a venit pe lume dramaturgul Horia Lovinescu, a murit prozatorul Calistrat Hogaș, iar Charles și Diana, prinți de Wales, au divorțat.
1619: Ferdinand al II-lea este ales împărat al Sfântului Imperiu Roman
Ferdinand al II-lea (n. 9 iulie 1578, Graz, Monarhia Habsburgică – d. 15 februarie 1637, Viena, Monarhia Habsburgică), aparținând Casei de Habsburg, a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman între 1620 și 1637, potrivit Wikipedia.
A fost, de asemenea, arhiduce de Stiria între 1617 și 1619 și între 1620 și 1637, dar și rege al Ungariei din 1618 până în 1625 și rege al Boemiei.
Ferdinand al II-lea a participat la Războiul de Treizeci de Ani în perioada 1618 – 1637.
1789: Astronomul german William Herschel a descoperit un nou satelit al planetei Saturn, Enceladus
Astronom, inventator și muzician britanic de origine germană, Sir Frederick William Herschel (n. 15 noiembrie 1738, Hanovra – d. 25 august 1822, Slough, Regatul Unit) este cercetătorul care a descoperit mișcarea sistemului solar față de celelalte stele din Calea Lactee și în 1783 a determinat direcția acestei mișcări (Catalog de stele), potrivit Wikipedia.
La 11 ianuarie 1787 a descoperit doi sateliți ai planetei Uranus (Titania și Oberon), iar în 1789 doi sateliți ai planetei Saturn: Mimas și Enceladus, ultimul, pe 28 august.
În 1800 William Hersche a descoperit radiațiile infraroșii.
1804: Un puternic incendiu a distrus o parte a Bucureștiului
La 28 august/9 septembrie un puternic incendiu a distrus o parte a Bucureștiului.
Focul a creat pagube mari, a distrus hanurile Sf. Gheorghe și Șerban Vodă și o parte din centrul orașului, potrivit sursei citate.
După acest incendiu, s-au luat primele măsuri de aliniere a străzilor orașului.
1749: s-a născut Johann Wolfgang von Goethe, scriitor german
Poet german, ilustru gânditor și om de știință, Johann Wolfgang von Goethe, înnobilat în anul 1782, este considerat una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale.
Romanul epistolar „Suferinţele tânărului Werther“ (1774) l-a făcut celebru în întreaga Europă, devenind o carte-cult. Aceste succese l-au transformat pe tânărul Goethe în cea mai proeminentă figură a noii mişcări literare „Sturm und Drang“, care opune raţionalismului iluminist trăirea individului, sentimentul şi fantezia.
1804: Un puternic incendiu a distrus o parte a Bucureștiului
La 28 august/9 septembrie un puternic incendiu a distrus o parte a Bucureștiului.
Focul a creat pagube mari, a distrus hanurile Sf. Gheorghe și Șerban Vodă și o parte din centrul orașului, potrivit sursei citate.
După acest incendiu s-au luat primele măsuri de aliniere a străzilor orașului.
1828 s-a născut Lev Tolstoi, scriitor rus
Scriitorul rus. Lev Tolstoi este considerat unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii. Alături de Fiodor Dostoievski, reprezintă unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse (începută în 1820 cu primele opere ale lui Pușkin, și terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski).
Operele sale „Război și pace“ și „Anna Karenina“ au avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și ideile sale religioase, filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub denumirea de „tolstoianism”.
1898: farmacistul anerican Caleb Bradham redenumește Brad's Drink, băutura pe care a inventat-o, în Pepsi-Cola
Băututa Pepsi Cola a fost produsă pentru prima dată în anii 1890 de către farmacistul Caleb Bradham în New Bern, Carolina de Nord.
Ca marcă, celebra băutură a fost însă înregistrată abia pe 16 iunie 1903.
1916: Primul Război Mondial: Germania declară război României
În vara anului 1914, întreaga Europă a fost cuprinsă de flăcările războiului. Asasinarea la Sarajevo a prințului moștenitor al tronului Imperiului Austro-Ungar, Franz Ferdinand, și a soției sale Sofia, a condus la o serie de declarații de război prin care marile puteri europene, grupate în două blocuri militare, Antanta (Franța, Anglia și Rusia) și Puterile Centrale (Germania și Austro-Ungaria), s-au înscris în logica unui conflict de mari proporții, așa cum omenirea nu mai cunoscuse până atunci, conform centenar.gov.ro.
Acest context a pus statul român în situația de a opta pentru alăturarea la o alianță sau la alta. În ciuda presiunilor străzii și a opiniei publice, care considera că țara trebuia să se alăture Antantei, Consiliul de Coroană de la Sinaia din 3 august 1914 a decis ca România să rămână neutră.
Analizând oportunitatea istorică și bazându-se pe promisiunile din cadrul tratativelor purtate cu reprezentanții Franței, Rusiei și Angliei, Consiliul de Coroană de la Cotroceni din 27 august 1916 a decis intrarea în război a României de partea Antantei.
Pe 28 august 1916, Germania declara război României, urmată de Turcia și Bulgaria.
În același timp, Hauptmann Geissert (comandantul zepelinului LZ 101, staționat la Jambol, Bulgaria) a primit ordinul de bombardare a Bucureștiului. În seara zilei de 28 august, zeppelinul german Z-101 a plutit încet pe cerul Bucureștiului și a lansat câteva bombe, fără a face însă mari pagube.
În noaptea de 27/28 august 1916, ora 01.10, a fost recepționat de către CD (Comanda dirijabilului LZ101) un ordin telegrafic de la OK M (Oberkommando Mackensen), prin care se comunica ca dirijabilul a fost pus sub comanda OK M; a fost cerută confirmarea când dirijabilul poate fi gata de zbor.
La scurt timp după aceea, la ora 01.37, a sosit informația de la OK M, despre declarația de război a României față de Austro-Ungaria. Clar pentru zbor / misiune de lupta a fost imediat confirmat pentru 28 august. În aceeași zi, la ora 13.00, CD a primit următoarea telegramă: „Gaissert Jamboli. Azi noapte atac asupra Bucureștiului. Ținte de lovit: instalații militare și feroviare în partea de NV a orașului. Semnat: OK M“
În aceeași noapte, 27/28 august 1916, într-o atmosferă plină de entuziasm, primele trupe române au trecut Carpații, intrând în Transilvania. Începea astfel o primă etapă a ceea ce avea să fie campania militară din anul 1916.
Din punct de vedere cronologic, înaintarea în Transilvania s-a desfășurat între 28 august și 3 octombrie 1916. Corpurile de armată conduse de generalii Constantin Prezan (Armata de Nord), Alexandru Averescu (Armata a II-a) și Ioan Culcer (Armata I) au pătruns relativ rapid pe o distanță de 100 de kilometri în interiorul Transilvaniei, ajungând până la Sibiu, fapt care a fost facilitat de superioritatea numerică pe care am avut-o inițial față de armata austro-ungară.
Însă, acest avantaj avea să fie pierdut în scurt timp, raportul de forțe echilibrându-se, întrucât de pe frontul de vest au fost aduse trupe germane, iar Armata a 9-a a fost reorganizată în Transilvania și pusă sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, un experimentat și valoros comandant militar. Acestuia avea să i se alăture mareșalul August von Mackensen, unul dintre puținii comandanți germani care dețineau acest grad, obținut datorită victoriilor din anul 1915 asupra sârbilor și rușilor.
Înfrângerea Armatei Române în lupta de pe Neajlov-Argeș s-a soldat cu ocuparea Capitalei de către trupele germane (6 decembrie). În tot acest timp, Armata Română a început să se retragă spre zona Moldovei.
Pentru a întârzia înaintarea inamicului, dar și pentru a nu facilita capturarea resurselor și a bogățiilor țării, în timpul procesului de retragere, soldații noștri au fost nevoiți să distrugă infrastructura rutieră și feroviară, precum și componente ale industriei naționale.
Incendierea rafinăriilor de la Ploiești și a sondelor de pe Valea Prahovei a fost întreprinsă la presiunea unui grup de specialiști din rândul aliaților din Antantă, condus de colonelul englez John Norton-Griffiths și asistat de reprezentanți ai statului român. Incendierea a provocat un adevărat dezastru ecologic.
În Muntenia, armata germană a instaurat în luna decembrie un regim dur de ocupație, impunându-i populației restricții și interdicții, limitând circulația persoanelor și arestând persoane publice. Populația a fost forțată să muncească în beneficiul Germaniei, care a exploatat și a jefuit în mod sistematic resursele românești.
1917: s-a născut Horia Lovinescu, dramaturg român
Dramaturgul român Horia Lovinescu, recunoscut pentru piesele sale de teatru de idei, a fost nepotul de frate al criticului Eugen Lovinescu.
Timp de două decenii. Horia Lovinescu a fost directorul Teatrului Nottara din București.
1917: a murit Calistrat Hogaș, prozator
În 1907, cunoscându-l pe Garabet Ibrăileanu, Calistrat Hogaș s-a lăsat convins și a început colaborarea la revista Viața Românească, din nr. 2 („Floricica").
Cinci ani mai târziu, la editura Viața Românească s-a început tipărirea primei ediții a volumului „Pe drumuri de munte" de Calistrat Hogaș.
În 1914 s-a tipărit a doua ediție a cărții „Pe drumuri de munte", la aceeași editură. Stocul de carte, pregătit pentru expediție, se face scrum în timpul unui incendiu care mistuie tipografia. În 1921 a apărut prima ediție pentru public a cărții "Pe drumuri de munte" în două volume; cel de-al doilea, „În Munții Neamțului", a fost prefațat de Mihail Sadoveanu.
În 1922, lui Calistrat Hogaș, căruia în 1915 îi fusese refuzat premiul Academiei de 5000 lei, „Adamachi", i se conferă postum cel dintâi premiu inițiat de Societatea Scriitorilor Români, în baza raportului alcătuit de Liviu Rebreanu.
1941: Peste 600.000 de germani sunt deportați de către Stalin către Siberia și Kazahstan.
Cei Peste 600.000 de germani deportați de către Stalin în Al Doilea Război Mondial au fost duși în Siberia și Kazahstan.
1944: s-a născut Marin Mincu, poet, critic literar, istoric literar, semiolog și eseist român
Marin Mincu a fost un poet, critic literar, istoric literar, semiolog și eseist român. A fost preparator prin concurs la Facultatea de filologie a Institutului Pedagogic din Constanța (1968-1971), asistent universitar doctor la aceeași instituție (1971-1973), lector universitar doctor (1973-1974), lector universitar la Facultatea de litere și filozofie a Universităților din Torino și din Milano (1974-1978), conferențiar universitar doctor la Facultatea din Constanța (1979), profesor titular asociat (prin concurs) la Facultatea de litere și filozofie a Universității din Florența (1978-1994), profesor universitar doctor la Facultatea de litere din Constanța (1990-2009).
Conducător de doctorat la Universitatea din București (1990, până la data decesului, 4 dec. 2009). Prim rector al Universității „Ovidius” (aprilie 1990) și Decan al Facultății de Litere, Istorie, Teologie și Drept a Universității „Ovidius” (1990-1998).
1996: Charles, Prinț de Wales și Diana, Prințesă de Wales divorțează
Prinţul Charles și Diana Spencer s-au cunoscut în 1977, în timp ce prințul se întâlnea cu Sarah, sora acesteia. Povestea lor a început tot la un meci de polo, la fel ca şi în cazul Camillei, femeia pentru care în cele din urmă Charles avea să o părăsească. Lady Diana Spencer părea o alegere perfectă pentru postura de soţie a moştenitorului coroanei: avea descendenţă regală (familia sa fiind chiar mai veche decât cea de Windsor) şi era anglicană (căsătoria cu o romano-catolică l-ar fi decăzut din prerogativele regale pe Charles).
Deși prinţul nu părea să fie foarte îndrăgostit de Diana, acesta a cerut-o în căsătorie pe 6 februarie 1981, iar câteva zile mai târziu anunţul a fost făcut public. Logodna a avut loc la 24 februarie 1981, fiind marcată de dăruirea unui inel de peste 30000 de lire, cu 14 diamante şi un safir, viitoarei prinţese.
Pe 29 iulie 1981 Charles și Diana s-au căsătorit la Catedrala St Paul, în locul tradiţionalei Westminister Abbey (mult prea mică pentru cei 3500 de invitaţi) şi a rămas în paginile ziarelor drept „o nuntă de basm”, fiind urmărită de peste 750.000.000 de oameni la televizor, mai ales că posturile britanice au acordat acestui eveniment întreaga emisie din acea zi.
La nici patru luni de la căsătorie, prinţesa Diana anunţa că este însărcinată, primul copil al cuplului, prinţul William fiind născut pe 21 iunie la Spitalul St. Mary. Noua membră a familiei regale spărgea însă stereotipurile, şocând opinia publică prin vizita pe care a făcut-o în acealaşi an, în Australia, împreună cu bebeluşul. Doi an mai târziu se năştea Henry, al doilea fiu al lui Charles I al Dianei. Aceasta din urmă s-a implicat în educaţia fiilor săi, refuzând să aibă guvernantă, ea fiind cea care le-a ales şcolile pe care cei doi băieţi le-au urmat.
Mariajul era deja în impas la sfârşitul anilor 80, iar singurul lucru posibil de făcut era anunţul public de separare, care a fost difuzat în 1992. Diana şi Charles intraseră în atenţia tabloidelor, care începuseră să ia partea unuia sau celuilalt. Un an mai târziu, prinţul Charles era acuzat de soţia sa că ar fi avut o aventură cu Tiggy Legge-Bourke, despre care spunea că ar fi fost chiar însărcinată cu moştenitorul coroanei britanice. Scandalul care plana în jurul Palatului Buckingham era departe de a fi stins, mai ales că şi despre Diana se vehicula că ar fi avut o aventură cu fostul ei profesor de echitaţie James Hewitt, confirmată apoi în 1995 chiar de către aceasta.
Regina Elisabeta a trimis în decembrie 1995 câte o scrisoare lui Charles şi Dianei prin care le cerea să divorţeze. Propunerea a fost acceptată, însă s-a materializat abia în august 1996, datorită lungilor negocieri şi a condiţiilor puse de Diana.
Fosta soţie a lui Charles urma să primească peste 17 milioane de lire sterline şi urma să nu divulge presei detalii ale relaţiei sale cu fiul reginei.
Se încarcă comentariile...
