20 mai: Ziua în care a murit Ana Aslan, medicul genial care a descoperit vitamina H3 şi a înfiinţat primul institut de geriatrie din lume
0Pe 20 mai, în anul 325, s-a deschis oficial Primul conciliu de la Niceea. În aceeași zi, dar în 1940, la Auschwitz au sosit primii prizonieri, iar în 1990 au avut loc primele alegeri în România postcomunistă. 20 mai este și ziua în care a murit Ana Aslan, medicul genial care a descoperit vitamina H3 şi a înfiinţat primul institut de geriatrie din lume.
325: s-a deschis oficial Primul conciliu de la Niceea, cu începerea primului Sinod ecumenic al Bisericii Creștine
În anul 325, împăratul Constantin cel Mare a convocat primul conciliu ecumenic al bisericii creștine, care a pus bazele dogmatice și canonice ale acestei religii, definind mai precis dogmele creștine drept răspuns la provocarea reprezentată de erezia arianistă, potrivit Wikipedia.
Episcopii prezenți s-au declarat, în unanimitate de acord, cu pozițiile teologice majore propuse de proto-ortodoxie, în contextul în care, în acel moment, alte forme de creștinism fuseseră „deja excluse, suprimate, reformate sau distruse”.
Crezul de la Niceea era, inițial, binitarian, nu trinitarian, Duhul Sfânt nefiind considerat ca fiind Dumnezeu.
1498: expediția lui Vasco da Gama a ajuns în India, deschizând un nou drum comercial între Vest și Est.
Exploratorul portughez din perioada Marilor descoperiri Vasco da Gama, (născut în 1469, la Sines, Portugalia Continentală), conte de Vidigueira, a rămas în istorie ca exploratorul care a descoperit calea maritimă dintre Europa și India.
Într-o călătorie impresionantă, el a navigat de-a lungul coastelor africane, dincolo de Capul Bunei Speranțe și a reușit să distrugă monopolul negustorilor arabi și venețieni în comerțul cu condimente.
Călătoria lui Vasco da Gama către India este unul din momentele definitorii din istoria marilor descoperiri geografice. Dincolo de faptul că această călătorie a reprezentat una din cele mai mare realizări ale epocii – mult mai importantă decât reușita lui Columb, traversarea Atlanticului, ea a stat la baza unor evenimente care au schimbat lumea.
1799: s-a născut scriitorul francez Honoré de Balzac
Considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și al romanului fantastic, Honore de Balzac a venit pe lume la Tours, într-o familie de mici-burghezi.
La 21 de ani, după ani îndelungați într-un colegiu preoțesc, terminase studiile de drept şi stagiul obligatoriu în birourile avocăţeşti şi notariale şi audiase, printre picături, câteva prelegeri filosofice şi istorice de la universitate.
Anunțând că vrea să fie scriitor şi nu notar sau avocat, Balzac se mulțumește cu mansarda din apropierea Bastiliei şi începe una dintre cele mai grele ucenicii literare cunoscute, potrivit „Studiului introductiv” din primul volum al „Operelor” lui Honore de Balzac (Bucureşti, 1955).
1873: au fost brevetați primii jeanşi albaştri cu nituri de cupru
Comerciantul Levi Strauss, din San Francisco și croitorul Jacob Davis din Nevada au primit pe 20 mai 1873, din partea Oficiului pentru Brevete și Mărci al Statelor Unite, patentul nr. 139 121, actul de naștere pentru o piesă de rezistență din garderoba generațiilor care au urmat: blugii cu nituri, blue jeans, cum sunt cunoscuți până az
Etimologia cuvântului „blugi” îşi are origini franţuzeşti şi vine de la sintagma „blue de Genes”, în traducere „albastru de Geneva”. Articolul vestimentar este creat dintr-o stofă denumită denim, termen care provine, potrivit etimologilor, de la „serge de Nîmes”, în traducere liberă stofă de Nîmes.
Potrivit Historia, pantalonii confecţionaţi din denim erau apoi vânduţi în Genova, fiind folosiţi în special de către marinarii care avea nevoie de haine care să reziste muncilor cotidiene întreprinse de marinari, de la întinsul velelor la lustruitul punţii.
Emigrantul german Levi Strauss este considerat cel care dus la popularizarea planetară a blugilor. Aceeaşi sursă notează că Strauss a ajuns la New York, unde fratele său vitreg făcea afaceri cu ţesături şi haine şi s-a implicat în afaceri vreme de câţiva ani, iar în timpul goanei după aur decide să plece în vest, la San Francisco. Căutătorii de aur americani aveau nevoie de haine rezistente, iar Levi Strauss devine, în 20 de ani, cel mai serios comerciant care aproviziona cu marfă de bună calitate micile magazine din vest.
În 1872 Levi Strauss primeşte o ofertă de la Jacob Davis, un croitor din Reno, care îi cere să îmbunătăţească durabilitatea pantalonilor clienţilor săi. Levi se achită de această sarcină, schimbă croiala şi inventează capsele pentru buzunare. Banii încasaţi din vânzări îl propulsează în postura de partener de afaceri.
În 1873, noul partener primeşte patent pentru inventarea buzunarelor care se pot închide şi astfel începe istoria pantalonilor indigo aşa cum îi ştim astăzi. Se dă startul confecţionării salopetelor cu talie din denim, îmbrăcăminte foarte potrivită pentru muncitori.
La începutul anilor 1920, blugii cu buzunare devin cei mai folosiţi pantaloni din America.
Comerciantul Levi Strauss, din San Francisco și croitorul Jacob Davis din Nevada au primit pe 20 mai 1873, din partea Oficiului pentru Brevete și Mărci al Statelor Unite, patentul nr. 139 121. Era actul de naștere pentru o piesă de rezistență din garderoba generațiilor care au urmat: blugii cu nituri, blue jeans, cum sunt cunoscuți până azi.
1914: s-a născut Corneliu Coposu, politician român
Corneliu Coposu s-a născut în Bobota, județul Sălaj, în familia protopopului greco-catolic Valentin Coposu, fiind influențat încă din copilărie de militantismul tatălui său pentru afirmarea clauzei românești din Transilvania, dar și de ascendența ilustră a familiei sale.
După școala primară urmată în localitatea natală a absolvit cursurile liceului confesional „Vasile cel Mare” din Blaj, iar apoi a studiat dreptul la Universitatea Regele Ferdinand din Cluj.
În 1940, a primit itlul de secretar politic al lui Iuliu Maniu, îndeplinind această funcție până la arestarea să și a lui Maniu, la 14 iulie 1947. În această calitate l-a însoțit în toate negocierile și tratativele purtate cu negociatorii occidentali și cu liderii partidelor politice din coaliția antihitleristă. I s-a încredințat cifrul secret al corespondenței diplomatice prin care Opoziția negocia ieșirea României din Axa și întoarcerea ei către aliații tradiționali.
Pe 14 iulie 1947, a fost arestat împreună cu întreagă conducere a Partidului Naţional Ţărănesc. A fost acuzat de activitate criminală împotriva clasei muncitoare, un articol transformat ulterior, odată cu modificarea Codului Penal, în înaltă trădare a clasei muncitoare. Încă din primele zile de anchetă a fost supus torturilor.
În 1956, i-a fost intentat un proces de înalta trădare. A fost condamnat conform practicilor comuniste la muncă silnică pe viață pentru „înalta trădare a clasei muncitoare și crimă contra reformelor sociale”. A fost condamnat la opt ani de regim sever de izolare la Râmnicu Sărat, potrivit Fundației Corneliu Coposu.
„A atins apogeul, atât în ceea ce priveşte sistemul torţionar, cât şi în ce priveşte tentativa de exterminare a deţinuţilor politici, izbutită în 90 la sută din cazuri. Mai întâi se dădea o mâncare de 500 – 600 de calorii pe zi, reprezentată prin supe de orz fiert, fără niciun adaos de grăsime sau ierburi. Deci avitaminoza C era frecventă la toţi deţinuţii. Foarte puţini au reuşit să supravieţuiască acestei lipse totale de vitamine din alimentaţie. Monofagia contribuia la slăbirea organismului”, a mărturist Corneliu Coposu.
În 1962, s-a îmbolnăveit grav că urmare a tratamentului de exterminare aplicat deținuților politici.
„La ieşirea din puşcărie mai rămăseseră din mine doar 51 de kilograme. Eram atât de slăbit că nu puteam rezista pe poziţie verticală mai mult de 10 minute, leşinam imediat. Sigur că şi condiţia fizică m-a ajutat, dar sistemul torţionar organizat în scopul exterminării şi-a atins scopul, pentru că din perioada aceea au mai rămas doar cinci supravieţuitori, ceilalţi şi-au dat duhul în timpul când îşi executau pedeapsa”, povestea Corneliu Coposu.
A fost pus în libertate după 17 ani de detenție în penitenciarele de la Văcărești, Jilava, Pitești, Malmaison, Craiova, Aiud, Râmnicu Sărat, Poartă Albă, Capul Midia, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Gherla.
Pe 23 decembrie 1989, anunță printr-un mesaj-manifest reintrarea în viață publică a Partidului Național Țărănesc, devenit ulterior Creștin și Democrat – PNȚCD.
După 1989 a fost solicitat, cu ocazia fiecărui eveniment politic major în România, să-și exprime opiniile în interviurile luate de posturile internaționale de Radio: Europa Liberă, BBC, Deutche Welle, Vocea Americii și posturilor de radio interne. A acordat numeroase interviuri apărute în presă românească și străină.
A devenit liderul opoziției împotriva Frontului Salvării Naționale.
Pe 27 septembrie 1991, a fost reales președinte al PNȚCD la primul Congres al partidului. În urmă alegerilor, a devenit senator de București.
A murit pe 11 noiembrie 1995, la Spitalul Universitar din București, ca urmare a neoplasmului pulmonar operat în 1994. A fost înmormântat la Cimitirul Belu Catolic, fără funeralii naționale. Sute de mii de români l-au condus pe ultimul drum.
1940: Holocaust: în noul lagăr de concentrare la Auschwitz au sosit primii prizonieri
„Munca vă face liberi” este inscripţia de la intrarea lagărului Auschwitz-Birkenau, cea pe care o vedeau prizonierii aduşi din toate părţile Europei, evrei în primul rând, apoi toţi cei care cădeau pradă sinistrului program de curăţare etnică închipuit de Hitler şi pus în aplicare cu meticuloasă eficienţă de acoliţii săi din structurile celui de-al Treilea Reich.
Unii nici nu mai apucau să muncească, ajungând direct în camerele de gazare aflate în imediata apropiere a zonei de selecţie. Trupurile erau arse în crematoriile alăturate şi resturile aruncate în gropi comune. Trenurile soseau zi şi noapte, iar pentru muncă nu puteau fi selectaţi decât puţini nefericiţi, în măsura în care mai puteau încăpea în dormitoarele şi aşa supra-aglomerate.
Holocaust (din greacă holókauston: holos, „complet” și kaustos, „ars”), este termenul care reprezintă cel mai mare masacru din istorie.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost asasinați circa șase milioane de evrei de toate vârstele, majoritatea din Europa. Dar, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești” au fost persecutați și asasinați evrei și în Asia și nordul Africii, conform programului de exterminare a evreilor plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler și de colaboratorii acestuia. Între victime, s-au numărat 1,5 milioane de copii.
Termenul de „Holocaust” se referă exclusiv la masacrarea evreilor, nu și la alte asasinate. Fasciștii și acoliții lor au asasinat și persoane care nu erau evrei, precum romi, polonezi, cetățeni sovietici și alte grupuri etnice slave, prizonieri de război, homosexuali, Martori ai lui Iehova, negri, adversari politici ai naziștilor și handicapați fizic și mental.
1944: s-a născut Joe Cocker, muzician britanic
Cântărețul britanic John Robert „Joe” Cocker (20 mai 1944 - 22 decembrie 2014) a devenit celebru grație vocii inconfundabile și spectacolelor sale dinamice, cu mișcări corporale expresive.
Majoritatea single-urilor sale cele mai cunoscute, precum „Feelin' Alright?” și „Unchain My Heart”, au fost înregistrări ale unor cântece scrise de alți compozitori, deși a compus și el un număr de cântece pentru majoritatea albumelor sale, adesea împreună cu partenerul său de compoziție Chris Stainton.
Primul său album a inclus o înregistrare a piesei „With a Little Help from My Friends” a celor de la Beatles, care l-a adus aproape instantaneu la celebritate. Melodia a ajuns pe primul loc în Marea Britanie în 1968, a devenit un element de bază al numeroaselor sale spectacole live (Woodstock și Isle of Wight în 1969, Party at the Palace în 2002) și a fost cunoscută și ca melodie tematică pentru serialul american The Wonder Years de la sfârșitul anilor 1980.Și-a continuat succesul cu cel de-al doilea album, care a inclus un al doilea cântec Beatles: „She Came In Through the Bathroom Window”.
Piesa „Up Where We Belong” - un duet cu Jennifer Warnes, a fost cel mai bine vândut cântec al lui Cocker, numărul unu în SUA și i-a adus un premiu Grammy în 1983.
Artistul a lansat în total 22 de albume de studio de-a lungul unei cariere discografice de 43 de ani.
1946: s-a născut cântăreață americană Cher
Cher a venit pe lume în El Centro, California. Tatăl, John Sarkisian, era un refugiat armean care lucra ca șofer de camion, iar mama , Georgia Holt, era o actriță aspirantă și ocazional model, având o descendență amerindiană cherokee, engleză și germană. Părinții lui Cher divorțaseră când aceasta era foarte mică, fiind crescută de mama sa, care se căsătorise cu Gilbert LaPiere, un bancher care o adoptase pe Cher.
Din cauza problemelor financiare, mama lui Cher a dat-o în grija altei familii când aceasta era încă copil. Mai târziu, când Cher a început să ia lecții de actorie, mama sa i-a oferit banii necesari.
Din cauza diagnosticării cu dislexie la vârsta de 16 ani, a fost nevoită să abandoneze studiile liceale.
A reușit să se afirme într-un domeniu cu o concurență acerbă iar în 2024, Cher a intrat în Rock & Roll Hall of Fame în cadrul unei ceremonii desfășurate la Cleveland, Ohio, locul în care se află Muzeul Rock & Roll Hall of Fame.
„Am schimbat sunetul muzicii pentru totdeauna", a spus Cher, acum în vârstă de 78 de ani, în timpul discursului ei, la aproape un an după ce a criticat ferm instituţia Rock & Roll Hall of Fame pentru că nu a inclus-o în panteon mai devreme.
„A fost mai uşor să conving doi bărbaţi să divorţeze decât să intru în Rock & Roll Hall of Fame", a glumit Cher al cătrei nume complet este Cherilyn Sarkisian LaPiere.
1983: a fost descoperit virusul HIV, care provoacă maladia SIDA
SIDA (sindromul imunodeficienței umane dobândite) este o afecțiune provocată de virusul imunodeficienței umane, HIV, care atacă și distruge progresiv sistemul imunitar al organismului.
Virusul a fost descopert de către francezul Luc Montegnier și dr. Robert Gallo, în 1983.
SIDA a fost declarată ca boală de sine stătătoare cu aspect de pandemie la 1 decembrie 1981.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) consideră numărul deceselor datorate urmărilor acestei boli ca fiind de 2,9 milioane în anul 2006, numărul celor infectați pe plan mondial de 39,5 milioane, anual infectându-se alte 4,3 milioane de persoane.
Pe plan mondial numărul persoanelor infectate cu HIV se apreciază ca fiind de 1% în grupa de vârstă 15–45 de ani. În unele țări din Africa se consideră numărul celor infectați cu acest virus în această grupă de vârstă ca fiind de până la 20% (și chiar mai mare în unele regiuni) din populație.
Deși tratamentele pentru SIDA și HIV pot încetini cursul bolii, nu există încă un vaccin sau vindecare. SIDA s-a transformat într-o boală cronică ca urmare a introducerii terapiei HAART. Are o evoluție cronică de durată lungă în țările dezvoltate unde cazuri letale sunt înregistrate doar atunci când terapia HAART își pierde efectul terapeutic.
1988: a murit medicul Ana Aslan
Ana Vasilichia Aslan a venit pe lume la Brăila, în prima zi a anului 1897. Tatăl a murit când Ana abia împlinise 13 ani. Din acel moment, Ana Aslan, mama sa şi cei trei fraţi s-au mutat la Bucureşti.
În adolescenţă, Ana Aslan îşi dorea mult să devină pilot. Ulterior, s-a înscris la Facultatea de Medicină.
Primul Război Mondial a prins-o în postura de studentă la Iași. A îngrijit soldaţii în spitalele militare din spatele frontului. În 1919 s-a întors la Bucureşti unde a terminat facultatea de Medicină.
A lucrat cu prof. Gheorghe Marinescu, fondatorul școlii românești de neurologi.
A profesat apoi în mai multe instituţii sanitare pentru ca, în 1949 să devină şeful Secţiei de Fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucureşti.Acesta este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog.
A experimentat procaina în afecțiunile reumatice, în cazul unui student țintuit la pat din cauza unei crize de artroză. Ulterior a continuat cercetările într-un azil de bătrâni și a evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă. Obține rezultate remarcabile, care sunt comunicate Academiei Române.
Ana Aslan a inventat în anul 1952 vitamina H3, un produs minune menit să combată bătrâneţea, care a fost brevetat în 30 de ţări.
După testarea pe un număr de 7.600 de pacienţi, Ministerul Sănătăţii a omologat Gerovitalul H3 în anul 1957 şi a aprobat trecerea la producerea acestuia în masă de către industria farmaceutică, sub formă de fiole, iar din 1962 sub formă de drajeuri, cremă terapeutică şi loţiune capilară. Tratamentul a fost brevetat în peste 30 de ţări.
Studiile Anei Aslan au avut un mare impact atât asupra lumii medicale, cât şi asupra opiniei publice. Printre personalităţile tratate îi amintim pe Salvador Dali, Charlie Chaplin, Pablo Neruda, Aristotel Onassis, Jacqueline Kennedy, Indira Gandhi, Marlene Dietrich, Charles de Gaulle, Lilian Gish, Somerset Maugham, Iosip Broz Tito.
În 1952 a creat primul institut de geriatrie din lume, condus inițial de C.I. Parhon și din 1958 până la moartea sa de către Ana Aslan. Sediul institutului, fusese construit după planurile arhitectului I.D. Berindey la sfârșitul secolului al XIX-lea, sub patronajul reginei Elisabeta, având ca destinație un azil de bătrâni.
Ana Aslan s-a stins din viaţă pe 20 mai 1988, la vârsta de 91 ani.
„Nu a avut moştenitori, bunurile sale intrând în patrimoniul statului. Astfel, din 5 august 1988, 145 de piese din metale preţioase (distincţii, bijuterii şi alte piese de artă decorativă) au fost păstrate la Banca Naţională a României. Ulterior, în vara anului 1991, bunurile care au aparţinut Anei Aslan au fost achiziţionate de BNR, contravaloarea fiind virată la bugetul de stat”, potrivit BNR.
1990: primele alegeri în România postcomunistă
Pe 20 mai, în 1990, în România se organizau primele alegeri din era postcomunistă.
Funcția prezidențială a fost câștigată de Ion Iliescu (FSN), în condițiile în care, inițial, Frontul Salvării Naționale, formațiunea politică plămădită în acel decembrie însângerat, trebuia să iasă din istorie. Însă, la 23 ianuarie, Ion Iliescu, preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, a anunţat că, la alegerile ce vor urma, de pe 20 mai 1990, formaţiunea politică se va prezenta în alegeri.
Campanie electorală Colecţie Fundaţia Corneliu Coposu. Susținerea a venit din partea Televiziunii Române, care intrase sub totalul control politic al puterii.
14.826.616 alegători s-au prezentat la urne, adică 86,29% din total. Din aceștia, 85,07% au votat cu Ion Iliescu. Doar puțin peste 10% au votat candidatul PNL, Radu Câmpeanu și abia 4,29% pe Ion Rațiu, propus de PNȚ.
După mulţi ani, Nicolae Raţiu, fiul marelui om politic Ion Raţiu, a povestit pentru Adevărul cum s-a derulat campania electorală în acei ani când românii învăţau ce înseamnă democraţia. „Când a auzit prima dată că vor fi alegeri libere, tatăl meu credea cu sinceritate că partidele necomuniste vor câştiga şi deşi continua să creadă în acest lucru sunt sigur că această credinţă a tatălui meu devenise mai nesigură, deşi nu a recunoscut niciodată asta în mod public. Intenţia sa era să fie ales membru al Parlamentului pentru Turda, dar PNŢ i-a cerut să fie candidatul lor la alegerile prezidenţiale, propunere pe care a acceptat-o cu bucurie. Tatăl meu era optimist, dar şi realist şi a încercat să facă tot ce era posibil pentru a face posibilă o câştigare a alegerilor. A cerut permisiunea să înfiinţeze un post TV pentru care găsise finanţare, precum şi un radio. Cererile, pe care le-a formulat în numele Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, au ajuns la Ion Iliescu şi au fost returnate cu un ferm «NU! Echipamentul trebuie să fie donat Statului!», cu scrisul de mână al lui Iliescu“.
Nicolae Rațiu a mărturisit că le-a fost imposibil să ducă o campanie electorală în afara Bucureştiului. „Era furios, a dat numeroase interviuri pentru presa străină, declarând că alegerile au fost fraudate. Aveam şi am arătat un film cu urne de vot umplute dinainte cu buletine de vot înainte de a fi duse la secţiile de votare, filme de la unele secţii fără observatori independenţi, însă Vestul dorea un rezultat al alegerilor. În realitate, cred că şi fără fraudă Ion Iliescu ar fi câştigat alegerile, deoarece mass-media pe care el şi FSN le controlau îl descriau efectiv ca fiind dreptul omul care a salvat ţara de Ceauşescu şi că viaţa cu el ca preşedinte va fi „democratică“ şi minunată. Bineînţeles că nimeni nu a înţeles sensul democraţiei în ciuda faimosului comentariu pe care tatăl meu l-a făcut în interviul final dat la TV înainte de alegeri: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!“
Se încarcă comentariile...
