Noul Mare Joc. Cum ar putea pariul lui Trump pe Asia Centrală să remodeleze echilibrul puterii în lume

Pe 6 noiembrie, cinci lideri din Asia Centrală - președinții Kazahstanului, Uzbekistanului, Tadjikistanului, Kîrgîzstanului și Turkmenistanului– au fost invitați la Casa Albă. Așa ceva nu s-a mai întâmplat- deci care să fie motivele? Echipa lui Donald Trump a luat o decizie nimerită de politică externă, însă care este miza? se arată într-o analiză Kyiv Post.

Vizita celor cinci președinți în bloc, la 10 ani de la crearea formatului, nu a fost una de curtoazie,

Practic, s-ar putea spune că Trump a spart o petrecere unde Rusia și China controlează lista de invitați. Președintele Chinei, Xi Jinping, i-a găzduit pe acești lideri în Kazahstan în iunie, în cadrul inițiativei„Centura și Drumul”. Vladimir Putin i-a chemat în Tadjikistan în octombrie pentru exerciții militare. Și iată că acum apare Trump, introducându-se în joc cu propriul summit, cu propriile acorduri și propria viziune măreață pentru regiune.

Mesajul? Asia Centrală este în joc, iar Washingtonul s-a săturat să stea deoparte.

Rezultatele summitului vorbesc de la sine: SUA au semnat acorduri comerciale în valoare de 12,4 miliarde de dolari. Coridorul comercial „Ruta Trump” a sărit peste arcul imperiului de infrastructură al Chinei.

Însă esența nu este comerțul, ci ce se află în pământul acestor țări din Asia Centrală.  Kazahstanul tocmai a descoperit rezerve de pământuri rare de peste 20 de milioane de tone. Regiunea largă deține bogății minerale estimate la 180-250 de miliarde de dolari în următorul deceniu.

Acestea sunt resurse prețioase: materii prime pentru semiconductori, vehicule electrice, sisteme avansate de apărare, infrastructură de inteligență artificială. Genul de resurse care stabilesc balanța de putere.

În prezent, lucrurile stau în felul următor: China controlează 90% din procesarea globală a pământurilor rare, procent uriaș, iar Beijingul a transformat acest monopol într-o armă. În aprilie, China a impus restricții asupra a șapte elemente de pământuri rare. În octombrie a adăugat alte cinci. Măsurile au reamintit SUA de dependența sa riscantă de un rival strategic pentru materii prime necesare pentru a produce orice, de la F-35 la iPhone-uri.

Strategia lui Trump

Se poate spune că strategia lui Trump în Asia Centrală a fost o ripostă: Diversifică lanțurile de aprovizionare. Rupe dominația Beijingului. Oferă industriei americane o alternativă care să nu treacă pe la Shanghai.

Invitația lui Trump atrage atenția și printr-un alt aspect - și anume că vine șa aniversarea a 10 ani de la înființarea formatului diplomatic C5+1 între SUA și cele cinci țări din Asia Centrală. 

Ceea ce a început ca un cadru multilateral modest a devenit deodată o platformă pentru  competiție și un nou joc. Președintele uzbec l-a catalogat pe Trump „Președintele lumii”. Cu siguranță este teatru diplomatic, dar este revelator și ca substanță.

Liderii din Asia Centrală nu mai aleg între umbrela de securitate a Moscovei și îmbrățișarea economică a Beijingului. Ei pun marile puteri la aceeași masă de joc. Iar Washingtonul oferă în sfârșit ceva ce merită să fie câștigat.

Efortul bipartizan de a abroga restricțiile comerciale din epoca sovietică? Este vorba de recunoașterea de către Congres a faptului că Asia Centrală nu mai este periferică. Aceste țări sunt esențiale în cursa tehnologică globală. Rusia poate foarte bine continua să ofere garanții de securitate, iar China să construiască drumuri și căi ferate. Dar SUA se poziționează ca partener economic, unul fără condiții autoritare și, în cazul Rusiei, neocoloniale.

FOTO EPA-EFE

Un tipar

Dar deja apare un tipar al politicii externe - iar Asia Centrală este doar ultima oprire.

Aprilie: Trump semna acordul privind mineralele din Ucraina. Fondul de reconstrucție, un aspect important. Dar în esență a fost vorba despre  pământuri rare și litiu. Miliarde pentru reconstrucție, cu acces preferențial pentru SUA la minerale.

Iunie: Trump media pacea între Congo și Rwanda și punea capăt unui război brutal, o faptă minunată. În același timp, asigura accesul SUA la cele mai mari rezerve de cobalt și tantal din lume. Prețul păcii au fost drepturile asupra mineralelor.

Australia a semnat în octombrie un acord de 3 miliarde de dolari care leagă explicit dezvoltarea mineralelor de cooperarea în domeniul securității. Japonia și Coreea de Sud se pregătesc pentru acorduri similare.

Se poate spune că este o abordare tranzacțională, bazată pe un interes clar: accesul la resurse.

Există ceva profund inconfortabil în această abordare de tipul „minerale în schimbul a orice”. - securitate, ajutor, accesul la piață.

Trump valorifică tot ce are America – umbrela sa militară, piețele sale de capital, baza sa de consumatori 

Oare Washingtonul înlocuiește pur și simplu modelul Beijingului cu cel propriu? 

Probabil. 

Dar pare să funcționeze. Acord cu acord, Trump construiește lanțuri de aprovizionare care ocolesc China. Indiferent dacă este strategie genială sau un compromis moral, depinde de unde privești. Dar, dintr-o perspectivă pură a politicii de putere, este o strategie americană coerentă în materie de resurse.

Provocările

Problema este cât este de sustenabilă. Spectacolele la summituri sunt ușor de făcut. Angajamentul susținut este însă mult mai dificil. Liderii din Asia Centrală au văzut cum imperii se clădesc și se prăbușesc. Cum superputeri fac promisiuni și dispar. Sunt pragmatici până la cinism. Ceea ce își doresc nu este retorică - ci comerț, investiții care se materializează, parteneriate care durează mai mult decât o singură administrație.

 Dacă strategia lui Trump pentru Asia Centrală da roade, atunci va remodela echilibrul puterii în Eurasia. Va rupe monopolul Chinei asupra pământurilor rare. Totodată, oferă o alternativă la dominația Rusiei. Ar arăta că influența americană se extinde mult dincolo de NATO și aliații tradiționali.

Dar dacă eșuează și acordurile comerciale rămân pe hârtie, iar „Ruta Trump” devine doar o nouă fantezie în materie de infrastructură? În acest caz, summitul se alătură lungii liste de oportunități ratate într-o regiune în care oportunitățile nu apar de două ori.

Rezumând, Trump a identificat câmpul de luptă potrivit. Pământurile rare și mineralele critice sunt petrolul secolului XXI, iar cine le controlează scrie regulile. Asia Centrală este locul unde se desfășoară această luptă chiar acum. Întrebarea nu este dacă SUA ar trebui să concureze acolo, ci dacă va avea puterea de rezistență pentru a câștiga.