Video 11 noiembrie. Ziua în care moare Corneliu Coposu, românul care a trecut timp de 17 ani prin calvarul închisorilor regimului comunist
0Pe 11 noiembrie 1995, se stinge din viață Corneliu Coposu, liderul opoziţiei din România postcomunistă, cel care şi-a pierdut 17 ani din viaţă în închisorile comuniste. În aceeași zi, dar în 1933, se năștea artistul Ștefan Bănică senior.
1918- încheierea Primului Război Mondial
Primul Război Mondial se termina la ora 11, în a 11-a zi a lunii a 11-a din anul 1918.
Primul Război Mondial (28 iulie 1914 – 11 noiembrie 1918) a fost unul dintre cele mai mortale conflicte globale din istorie. El a opus două coaliții, prima fiind Antanta, având ca nucleu Franța, Regatul Unit, Rusia, Italia, Japonia și imperiile lor coloniale respective, cu Statele Unite aderând ca putere asociată în 1917, potrivit Wikipedia.
Aceasta s-a confruntat cu Puterile Centrale, o alianță centrată pe Germania, Austro-Ungaria și Imperiul Otoman. Luptele au avut loc în toată Europa, Orientul Mijlociu, Africa, Pacific și în părți din Asia. Aproximativ 9 milioane de soldați au fost uciși în luptă, plus alte 23 de milioane de răniți, în timp ce 5 milioane de civili au murit ca urmare a acțiunii militare, a foametei și a bolilor.
Alte milioane au murit ca urmare a genocidelor, în timp ce pandemia de gripă spaniolă din 1918 a fost exacerbată de mișcarea combatanților în timpul războiului
1947-Iuliu Maniu, condamnat la închisoare pe viață
Iuliu Maniu s-a născut la 8 ianuarie 1873 în localitatea Șimleu Silvaniei, pe atunci în comitatul Sălaj (în județul Sălaj de astăzi), fiu al lui Ioan și Clara Maniu.
Iuliu Maniu și-a început cariera politică în cadrul Partidului Național Român din Transilvania. Debutează totodată ca membru, iar apoi președinte al Societății Academice „Petru Maior”, fiind cooptat în 1897, la numai 24 de ani, în comitetul de conducere al PNR.
În Monarhia Austro-Ungară, a fost ales, în 1906, în Parlamentul din Budapesta, ca deputat de Vințu de Jos, comitatul Alba, activitatea sa parlamentară dezvăluindu-i curajul și intransigența. Pe 22 mai 1906 ține primul său discurs în Dieta de la Budapesta.
Prim-ministru al României de trei ori, a luptat pentru drepturile românilor toată viața și s-a luat la trântă pentru Ţară cu imperialismul, carlismul și comunismul.
După 23 august 1944 Maniu a luptat împotriva preluării țării de către comuniști, proces pe care a refuzat să-l accepte, încrezător în sprijinul marilor puteri occidentale.
S-a opus instalării guvernului Groza la 6 martie 1945, protestând mereu împotriva încălcării democrației, inclusiv prin memorii adresate puterilor occidentale. A obținut, alături de PNȚ, o victorie zdrobitoare în alegerile din 19 noiembrie 1946, rezultate eliminate însă prin falsificarea alegerilor de comuniști.
În urma înscenării de la Tămădău a fost arestat, la 14 iulie 1947, de autoritățile comuniste și judecat pentru „înaltă trădare” în procesul început la 29 octombrie 1947.
Prin sentința dată la 11 noiembrie 1947, Iuliu Maniu era condamnat la închisoare pe viață. Avea 74 de ani și a fost trimis la penitenciarul din Galați, pe baza ordinului de arestare 105.515/27 noiembrie 1947.
În august 1951 este transferat, împreună cu Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Camil Demetrescu, Niculescu-Buzești, N. Carandino și alții din „lotul Maniu”, la Sighet.
În ultimele luni de viață, colegul său de celulă a fost N. Carandino, în ale cărui memorii se găsesc relatările privind „testamentul politic” și „testamentul religios” ale „Domnului Președinte”, precum și detalii importante din viața, activitatea politică, gândirea morală, religioasă, politică a lui Maniu.
Iuliu Maniu s-a stins din viață la 5 februarie 1953 la Sighet, în vârstă de 80 de ani, cadavrul său fiind aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor, de la marginea orașului Sighet.
1933-se naște actorul Ștefan Bănică senior
Ștefan Bănică senior s-a născut pe 11 noiembrie 1933, la Călărași și a murit pe 26 mai 1995, la București. A fost un artist desăvârșit: actor de teatru și film, dar și un foarte bun cântăreț. A absolvit studii la IATC, promoția 1955.
A fost fiul lăutarului Drăgan Constandache Bănică. Având înclinații artistice, a cântat în corul de copii de la radio, a jucat în spectacole de teatru pentru școlari.
Pe scena Teatrului Bulandra, Ștefan Bănică a evoluat alături de mari nume ale scenei românești. Opera sa e savurată oricând, indiferent de vârstă, fie că vorbim de vreo piesă de teatru, film sau melodie.
A jucat mii de roluri, dar cele mai spectaculoase au fost rolurile alături de Stela Popescu cu care a realizat un cuplu comic în spectacolele de revistă și divertisment la televiziune.
De Ziua Mondială a Teatrului din 2016, Ștefan Bănică a primit postum o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului (Cocor) și Placheta Orașului București, în semn de recunoaștere și prețuire pentru întreaga sa activitate în domeniul teatrului și filmului.
1950 s-a născut poetul Mircea Dinescu
Poetul Mircea Dinescu împlinește 74 de ani.
Printre cărţile de poezie publicate de Mircea Dinescu se numără: „Elegii de când eram mai tânăr“ (1973), „La dispoziţia dumneavoastră“ (1979), „Democraţia naturii“ (1981), „Exil pe o boabă de piper“ (1983), „Moartea citeşte ziarul“ (1990), „Scaunul cu trei picioare“ (2019). Unele volume au fost traduse în germană şi franceză.
Înființează revistele de satiră politică Academia Cațavencu (1990), Plai cu boi (2001) și Aspirina săracului (2003), este membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și fondatorul „portului dunărean cultural” de la Cetate (unde găzduiește diferite festivaluri artistice), fiind proprietarul moșiei, conacului și morii care i-au aparținut boierului Barbu Drugă.
În anul 2003, în numărul dedicat „eroilor”, revista Time Europe îl nominalizează pe Mircea Dinescu la categoria „Hate Busters”.
Potrivit Wikipedia, criticul literar Eugen Simion apreciază că „Poezia sa este tulburătoare prin sinceritatea mesajului, a sentimentului, prin tonul frust cu care pendulează între imprecația activă și elegia sentimentală.” De asemenea, Eugen Simion consideră că „Invocație nimănui” și în 1973, „Elegii de când eram mai tânăr” l-au impus imediat în atenția generală. Surprindeau tonul direct și sincer al limbajului, tristețea și impertinența juvenilă a poemului reîntors, pe această cale, la tradiția confesiunii și a ceea ce se numește poezie de inimă...”
1962 - s-a născut actriță americană Demi Moore
Demi Moore și-a „pavat“ drumul, în anii '80, cu o serie de roluri în filme. După personajul Jackie Templeton din serialul „General Hospital“, cariera ei a explodat în 1990, cu rolul din „Ghost/Fantoma mea iubită“.
A fost omniprezentă pe ecrane pe tot parcursul deceniului, a primit premii și nominalizări, iar aparițiile sale în filme precum „Propunere indecentă“, „G.I. Jane “ și „A Few Good Men“ au transformat-o nu doar într-un star internațional, ci și în actrița cel mai bine plătită la Hollywood.
Viața sa nu a fost întotdeauna despre succes. Din contră, marile ei realizări profesionale au fost adeseori depășite de drame personale.
1974 s-a născut actorul american Leonardo DiCaprio
Leonardo Wilhelm DiCaprio (născut pe 11 noiembrie 1974, Los Angeles, California) este un actor și producător de film american.
DiCaprio este fiul unui autor american de benzi desenate, de origine germano-italiană, iar mama lui fiind de naționalitate germană. Se spune că numele a fost sub influența picturilor lui Leonardo da Vinci, pe care le văzuse mama lui gravidă în Italia. Părinții lui se despart când Leonardo are vârsta de 8 ani. DiCaprio trăiește în cartierul Echo Park din Los Angeles, el își vizitează bunica, ceea ce explică cunoștințele sale de limbă germană.
La vârsta de cinci ani apare pentru prima oară pe ecranul de televiziune american, iar un manager îi propune să-și schimbe numele care avea un sunet exotic, lucru neacceptat de familia lui. Deși a primit sute de milioane de dolari din teatru, s-a dovedit că nu a terminat liceul.
Cariera de actor o începe în anul 1990, când joacă rolul lui Garry Buckman într-o versiune televizată a filmului Parenthood. În același an joacă în filmul Santa Barbara rolul tânărului Mason Capwell. Între anii 1991-1992 joacă rolul vagabondului Luke Brower în filmul comic „Casa noastră gălăgioasă”. După o serie numeroase de filme în care a jucat, va primi roluri în filme mai renumite ca Celebrity, regizat de Woody Allen, sau primește roluri ca „Arthur Rimbaud” și „Paul Verlaine” (poeți francezi).
El a fost nominalizat de șapte ori la Premiile Oscar și de zece ori la Premiile Globul de Aur, câștigând în 2004 Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor într-o dramă pentru filmul The Aviator, și în 2013 Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor într-un musical/comedie pentru rolul din filmul „Lupul de pe Wall Street”.
A mai câștigat și în anul 2016 un Glob de Aur pentru rolul din The Revenant: Legenda lui Hugh Glass, rol pentru care, în același an, i s-a decernat Premiul Oscar pentru cel mai bun actor.
1995-A murit Corneliu Coposu, politician român, deținut politic
Corneliu Coposu s-a născut la 20 mai 1914 în Bobota, județul Sălaj, în familia protopopului greco-catolic Valentin Coposu, fiind influențat încă din copilărie de militantismul tatălui său pentru afirmarea clauzei românești din Transilvania, dar și de ascendența ilustră a familiei sale.
După școala primară urmată în localitatea natală a absolvit cursurile liceului confesional „Vasile cel Mare” din Blaj, iar apoi a studiat dreptul la Universitatea Regele Ferdinand din Cluj.
În 1940, primește titlul de secretar politic al lui Iuliu Maniu, îndeplinind această funcție până la arestarea să și a lui Maniu, la 14 iulie 1947. În această calitate l-a însoțit în toate negocierile și tratativele purtate cu negociatorii occidentali și cu liderii partidelor politice din coaliția antihitleristă. I s-a încredințat cifrul secret al corespondenței diplomatice prin care Opoziția negocia ieșirea României din Axa și întoarcerea ei către aliațîi tradiționali.
Pe 14 iulie 1947, este arestat împreună cu întreagă conducere a Partidului Naţional Ţărănesc. A fost acuzat de activitate criminală împotriva clasei muncitoare, un articol transformat ulterior, odată cu modificarea Codului Penal, în înaltă trădare a clasei muncitoare. Încă din primele zile de anchetă a fost supus torturilor.
În 1956, i se intentează un proces de înalta trădare. Este condamnat conform practicilor comuniste la muncă silnică pe viață pentru „înalta trădare a clasei muncitoare și crimă contra reformelor sociale”. Este condamnat la opt ani de regim sever de izolare la Râmnicu Sărat, potrivit Fundației Corneliu Coposu.
„A atins apogeul, atât în ceea ce priveşte sistemul torţionar, cât şi în ce priveşte tentativa de exterminare a deţinuţilor politici, izbutită în 90 la sută din cazuri. Mai întâi se dădea o mâncare de 500 – 600 de calorii pe zi, reprezentată prin supe de orz fiert, fără niciun adaos de grăsime sau ierburi. Deci avitaminoza C era frecventă la toţi deţinuţii. Foarte puţini au reuşit să supravieţuiască acestei lipse totale de vitamine din alimentaţie. Monofagia contribuia la slăbirea organismului”, a mărturist Corneliu Coposu.
În 1962, se îmbolnăvește grav că urmare a tratamentului de exterminare aplicat deținuților politici.
„La ieşirea din puşcărie mai rămăseseră din mine doar 51 de kilograme. Eram atât de slăbit că nu puteam rezista pe poziţie verticală mai mult de 10 minute, leşinam imediat. Sigur că şi condiţia fizică m-a ajutat, dar sistemul torţionar organizat în scopul exterminării şi-a atins scopul, pentru că din perioada aceea au mai rămas doar cinci supravieţuitori, ceilalţi şi-au dat duhul în timpul când îşi executau pedeapsa”, a spus Corneliu Coposu.
Pus în libertate după 17 ani de detenție în penitenciarele de la Văcărești, Jilava, Pitești, Malmaison, Craiova, Aiud, Râmnicu Sărat, Poartă Albă, Capul Midia, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Gherla.
Pe 23 decembrie 1989, anunță printr-un mesaj-manifest reintrarea în viață publică a Partidului Național Țărănesc, devenit ulterior Creștin și Democrat – PNȚCD.
După 1989 a fost solicitat, cu ocazia fiecărui eveniment politic major în România, să-și exprime opiniile în interviurile luate de posturile internaționale de Radio: Europa Liberă, BBC, Deutche Welle, Vocea Americii și posturilor de radio interne. A acordat numeroase interviuri apărute în presă românească și străină.
Devine practic liderul opoziției împotriva Frontului Salvării Naționale, care caută să monopolizeze puterea executivă și legislativă, confiscând Revoluția din decembrie 1989.
Pe 27 septembrie 1991, este reales președinte al PNȚCD la primul Congres al partidului. În urmă alegerilor, devine senator de București.
Pe 11 noiembrie 1995, încetează din viață la Spitalul Universitar din București, că urmare a neoplasmului pulmonar operat în 1994. Este înmormântat la Cimitirul Belu Catolic, fără funeralii naționale, dar sute de mii de români vin să-l conducă pe ultimul drum.
Pe 11 noiembrie 1995 se stinge din viață Corneliu Coposu, liderul PNŢCD,
Se încarcă comentariile...
