20 mai: în România au avut loc primele alegeri libere după cel de-Al Doilea Război Mondial: „Cred că şi fără fraudă Iliescu ar fi câştigat“ VIDEO
0La 20 mai 1990 au avut loc primele alegeri în România postcomunistă, iar în anul 1914 s-a născut Corneliu Coposu, liderul Opoziției de după Revoluție.
1498: expediția lui Vasco da Gama a ajuns în India, deschizând un nou drum comercial între Vest și Est.
Vasco da Gama a fost primul european care a pus bazele unei rute comerciale maritime către India. Într-o călătorie impresionantă, el a navigat de-a lungul coastelor africane, dincolo de Capul Bunei Speranțe și a reușit să distrugă monopolul negustorilor arabi și venețieni în comerțul cu condimente.
Călătoria lui Vasco da Gama către India este unul din momentele definitorii din istoria marilor descoperiri geografice. Dincolo de faptul că această călătorie a reprezentat una din cele mai mare realizări ale epocii – mult mai importantă decât reușita lui Columb, traversarea Atlanticului, ea a stat la baza unor evenimente care au schimbat lumea.
1799 : s-a născut scriitorul francez Honoré de Balzac
Honore de Balzac s-a născut la 20 mai 1799, la Tours, într-o familie de mici-burghezi. La 21 de ani, după ani îndelungaţi într-un colegiu preoţesc, terminase studiile de drept şi stagiul obligatoriu în birourile avocăţeşti şi notariale şi audiase, printre picături, câteva prelegeri filosofice şi istorice de la universitate.
La 21 de ani, declarând că vrea să fie scriitor, şi nu notar sau avocat, Balzac se mulţumeşte cu mansarda din apropierea Bastiliei şi începe una dintre cele mai grele ucenicii literare cunoscute, potrivit "Studiului introductiv" din primul volum al "Operelor" lui Honore de Balzac (Bucureşti, 1955).
El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și al romanului fantastic.
1873: au fost brevetați primii jeanşi albaştri cu nituri de cupru
La 20 mai 1873 comerciantul Levi Strauss, din San Francisco și croitorul Jacob Davis din Nevada au primit din partea Oficiului pentru Brevete și Mărci al Statelor Unite patentul nr. 139 121. Era actul de naștere pentru o piesă de rezistență din garderoba generațiilor care au urmat: blugii cu nituri, blue jeans, cum sunt cunoscuți până azi.
Concepuți ca pantaloni de lucru, pentru minerii și crescători de vite din Vestul mai mult sau mai puțin sălbatic, au ajuns azi să fie universal valabili: de la ținute sport la cele elegante, de la costumații casual la cele office, oriunde, oricând și oricum, dacă te îmbraci cu o pereche de blugi, nu dai greș.
Termenul de „blue jeans” provine din expresia franceză „bleu de Gênes”, (albastru de Genova), care era o țesătură din lână și bumbac. În acea perioadă, pânza denim era făcută în Italia și vândută în portul Genova pentru marinari, deoarece era cea mai rezistentă.
1914: s-a născut Corneliu Coposu, politician român
Corneliu Coposu, care şi-a pierdut 17 ani din viaţă în închisorile comuniste, s-a luptat şi după Revoluţie cu comunismul. A fost batjocorit, scuipat şi umilit tocmai într-o Românie liberă, pentru care luptase şi pe care o visase.
Corneliu Coposu s-a născut la 20 mai 1914 în comuna Bobota, județul Sălaj. Secretar al lui Iuliu Maniu, apoi secretar general adjunct al Partidului Naţional Ţărănesc, Corneliu Coposu a fost arestat la 14 iulie 1947. În mai 1950, după trei ani de la momentul arestării, printr-o decizie a MAI, pe baza Decretului 6/1950, a primit o condamnare de 24 luni, majorată apoi cu încă 24 luni.
Abia după şapte ani de detenţie a fost judecat şi condamnat de către Tribunalul Militar Bucureşti la 15 ani muncă silnică pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare”.
Corneliu Coposu a trecut prin închisorile şi lagărele de muncă: MAI Bucureşti, Malmaison, Piteşti, Văcăreşti, Craiova, Jilava, Capu Midia, Bragadiru, Popeşti-Leordeni, Rahova, Gherla, Aiud, Râmnicu-Sărat. În iulie 1962, la expirarea pedepsei, i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în Bărăgan, în localitatea Rubla, până în 1964.
În timp ce Corneliu Coposu era arestat, Securitatea a ridicat-o și pe soția sa, Arlette. Ulterior, a fost judecată într-un simulacru de proces, fiind acuzată de spionaj în favoarea Franţei şi a fost condamnată la 20 de ani de muncă silnică şi confiscarea totală a averii pentru complicitate la „crimă de înaltă trădare“.
Tânăra a cunoscut, pe rând, oroarea din temniţele Malmaison, Jilava, Văcăreşti, Mislea, Miercurea Ciuc şi Oradea. Arlette Coposu a ieşit din închisoare, după 14 ani, bolnavă de cancer. A doua zi după eliberare, a vrut să meargă în Bărăgan, acolo unde soţul său avea domiciliu obligatoriu, însă nu i s-a permis pentru că nu avea buletin.
S-au revăzut la 28 aprilie 1964, ziua în care s-a întors Corneliu Coposu din domiciliul obligatoriu.
Au mai stat împreună aproximativ un an, perioadă trăită cu disperare şi durere, întrucât Arlette a primit un diagnostic grav: cancer uterin cu metastaze. Arlette Coposu a murit în a treia zi de Crăciun a anului 1966 și a fost înmormântată în Cimitirul Bellu Catolic, în cripta familiei. În anul 1995, în acelaşi cimitir a fost îngropat şi Corneliu Coposu.
1940: Holocaust: primii prizonieri sosesc în noul lagăr de concentrare la Auschwitz
Holocaust (din greacă holókauston: holos, „complet” și kaustos, „ars”), este termenul care reprezintă cel mai mare masacru din istorie. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost asasinați circa șase milioane de evrei de toate vârstele, majoritatea din Europa. Dar, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești” au fost persecutați și asasinați evrei și în Asia și nordul Africii, conform programului de exterminare a evreilor plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler și de colaboratorii acestuia. Între victime, s-au numărat 1,5 milioane de copii.
Termenul de „Holocaust” se referă exclusiv la masacrarea evreilor, și nu la alte asasinate. Fasciștii și acoliții lor au asasinat și ne evrei, precum romi, polonezi, cetățeni sovietici și alte grupuri etnice slave, prizonieri de război, homosexuali, Martori ai lui Iehova, negri, adversari politici ai naziștilor și handicapați fizic și mental.
1944: s-a născut Joe Cocker, muzician britanic
John Robert „Joe” Cocker (20 mai 1944 - 22 decembrie 2014) a fost un cântăreț britanic cunoscut pentru vocea sa și pentru spectacolele sale dinamice pe scenă, cu mișcări corporale expresive. Majoritatea single-urilor sale cele mai cunoscute, precum „Feelin' Alright?” și „Unchain My Heart”, au fost înregistrări ale unor cântece scrise de alți compozitori, deși a compus și el un număr de cântece pentru majoritatea albumelor sale, adesea împreună cu partenerul său de compoziție Chris Stainton.
Primul său album a inclus o înregistrare a piesei „With a Little Help from My Friends” a celor de la Beatles, care l-a adus aproape instantaneu la celebritate. Melodia a ajuns pe primul loc în Marea Britanie în 1968, a devenit un element de bază al numeroaselor sale spectacole live (Woodstock și Isle of Wight în 1969, Party at the Palace în 2002) și a fost cunoscută și ca melodie tematică pentru serialul american The Wonder Years de la sfârșitul anilor 1980.
Și-a continuat succesul cu cel de-al doilea album, care a inclus un al doilea cântec Beatles: „She Came In Through the Bathroom Window”.
Cel mai bine vândut cântec al lui Cocker a fost „Up Where We Belong”, numărul unu în SUA, un duet cu Jennifer Warnes, care i-a adus un premiu Grammy în 1983. A lansat în total 22 de albume de studio de-a lungul unei cariere discografice de 43 de ani.
1946: s-a născut Cher, cântăreață americană
Cher s-a născut în El Centro, California pe 20 mai 1946. Tatăl ei, John Sarkisian, era un refugiat armean care lucra ca șofer de camion. Mama ei, Georgia Holt, era o actriță aspirantă și ocazional model, având o descendență amerindiană cherokee, engleză și germană. Părinții lui Cher divorțaseră când aceasta era foarte mică, fiind crescută de mama sa, care se căsătorise cu Gilbert LaPiere, un bancher care o adoptase pe Cher. Datorită problemelor financiare, mama lui Cher a dat-o în grija unor alți oameni când aceasta era încă copil. Mai târziu, când Cher a început să ia lecții de actorie, mama sa i-a oferit banii necesari.
Pasionată de film, idolul lui Cher era Audrey Hepburn. Din cauza diagnosticării cu dislexie la vârsta de 16 ani, aceasta a fost nevoită să abandoneze studiile liceale. În acei ani, Cher a avut o relație scurtă cu Warren Beatty, care devenise recent cunoscut pentru rolul din Splendoare în iarbă.
1983: a fost descoperit virusul HIV, care provoacă maladia SIDA
SIDA (sindromul imunodeficienței umane dobândite) este o afecțiune provocată de virusul imunodeficienței umane, HIV, care atacă și distruge progresiv sistemul imunitar al organismului. Virusul a fost descopert de către francezul Luc Montegnier și dr. Robert Gallo, în 1983.
SIDA a fost declarată ca boală de sine stătătoare cu aspect de pandemie la 1 decembrie 1981. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) consideră numărul deceselor datorate urmărilor acestei boli ca fiind de 2,9 milioane în anul 2006, numărul celor infectați pe plan mondial de 39,5 milioane, anual infectându-se alte 4,3 milioane de persoane. Pe plan mondial numărul persoanelor infectate cu HIV se apreciază ca fiind de 1% în grupa de vârstă 15–45 de ani. În unele țări din Africa se consideră numărul celor infectați cu acest virus în această grupă de vârstă ca fiind de până la 20% (și chiar mai mare în unele regiuni) din populație.
Deși tratamentele pentru SIDA și HIV pot încetini cursul bolii, nu există încă un vaccin sau vindecare.
SIDA s-a transformat într-o boală cronică ca urmare a introducerii terapiei HAART. Are o evoluție cronică de durată lungă în țările dezvoltate unde cazuri letale sunt înregistrate doar atunci când terapia HAART își pierde efectul terapeutic.
1988: a murit medicul Ana Aslan
Ana Vasilichia Aslan s-a născut la Brăila, la 1 ianuarie 1897. Tatăl a murit când Ana abia împlinise 13 ani. Din acel moment, Ana Aslan, mama sa şi cei trei fraţi s-au mutat la Bucureşti.
Casa în care aceasta s-a născut mai există şi astăzi în Brăila, însă este în posesia altui proprietar. Clădirea se află la intersecţia străzilor Hepites şi Ana Aslan, iar pe o latură este placa memorială dedicată Anei Aslan (1897- 1988), cea care a întemeiat primul institut de geriatrie din lume.
În anii adolescenţei, Ana Aslan îşi dorea mult să devină pilot. Ulterior, s-a înscris la Facultatea de Medicină. Astfel, Primul Război Mondial a prins-o în postura de studentă la Iași. A îngrijit soldaţii în spitalele militare din spatele frontului. În 1919 s-a întors la Bucureşti unde a terminat facultatea de Medicină. A lucrat cu prof. Gheorghe Marinescu, fondatorul școlii românești de neurologi.
A profesat apoi în mai multe instituţii sanitare pentru ca, în 1949 să devină şeful Secţiei de Fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucureşti.
Acesta este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog. Experimentează procaina în afecțiunile reumatice, în cazul unui student țintuit la pat din cauza unei crize de artroză.
Ulterior, continuă cercetările într-un azil de bătrâni și evidențiază importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă. Obține rezultate remarcabile, care sunt comunicate Academiei Române.
1990: primele alegeri în România postcomunistă
Alegerile de la 20 mai 1990 au fost câștigate de Ion Iliescu și FSN, în condițiile în care, inițial, Frontul Salvării Naționale, formațiunea politică plămădită în acel decembrie însângerat, trebuia să iasă din istorie. Însă, la 23 ianuarie, Ion Iliescu, preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, a anunţat că, la alegerile ce vor urma, de pe 20 mai 1990, formaţiunea politică se va prezenta în alegeri.
Susținerea a venit din partea Televiziunii Române, care intrase sub totalul control politic al puterii.
La urne s-au prezentat 14.826.616 alegători s-au prezentat la urne, adică 86,29% din total. Din aceștia, 85,07% au votat cu Ion Iliescu. Doar puțin peste 10% au votat candidatul PNL, Radu Câmpeanu și abia 4,29% pe Ion Rațiu, propus de PNȚ.
După mulţi ani, Nicolae Raţiu, fiul marelui om politic Ion Raţiu, a povestit pentru Adevărul cum s-a derulat campania electorală în acei ani când românii învăţau ce înseamnă democraţia. „Când a auzit prima dată că vor fi alegeri libere, tatăl meu credea cu sinceritate că partidele necomuniste vor câştiga şi deşi continua să creadă în acest lucru sunt sigur că această credinţă a tatălui meu devenise mai nesigură, deşi nu a recunoscut niciodată asta în mod public. Intenţia sa era să fie ales membru al Parlamentului pentru Turda, dar PNŢ i-a cerut să fie candidatul lor la alegerile prezidenţiale, propunere pe care a acceptat-o cu bucurie. Tatăl meu era optimist, dar şi realist şi a încercat să facă tot ce era posibil pentru a face posibilă o câştigare a alegerilor. A cerut permisiunea să înfiinţeze un post TV pentru care găsise finanţare, precum şi un radio. Cererile, pe care le-a formulat în numele Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, au ajuns la Ion Iliescu şi au fost returnate cu un ferm «NU! Echipamentul trebuie să fie donat Statului!», cu scrisul de mână al lui Iliescu“.
El a mărturisit că le-a fost imposibil să ducă o campanie electorală în afara Bucureştiului. „Era furios, a dat numeroase interviuri pentru presa străină, declarând că alegerile au fost fraudate. Aveam şi am arătat un film cu urne de vot umplute dinainte cu buletine de vot înainte de a fi duse la secţiile de votare, filme de la unele secţii fără observatori independenţi, însă Vestul dorea un rezultat al alegerilor. În realitate, cred că şi fără fraudă Ion Iliescu ar fi câştigat alegerile, deoarece mass-media pe care el şi FSN le controlau îl descriau efectiv ca fiind dreptul omul care a salvat ţara de Ceauşescu şi că viaţa cu el ca preşedinte va fi „democratică“ şi minunată. Bineînţeles că nimeni nu a înţeles sensul democraţiei în ciuda faimosului comentariu pe care tatăl meu l-a făcut în interviul final dat la TV înainte de alegeri: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!“
Se încarcă comentariile...
