Ana Aslan și invidia colegilor din sistem. Cum încerca Securitatea să producă la scară industrială „elixirul tinereții“
0Activitatea Anei Aslan, medic și cercetător celebru, a determinat crearea unei veritabile industrii geriatrice în perioada comunistă. Personalități din toată lumea veneau la București pentru o cură cu „elixirul tinereții”. Exista, însă, și o mare invidie în sistem.

Securitatea a văzut repede în interesul foarte mare exprimat de personalități și firme din străinătate posibilitatea de a obține avantaje financiare și de a completa rezervele de valută ale țării.
Succesul Anei Aslan era privit, însă, cu invidie de o serie de colegi din domeniu. Aceștia exprimau public critici cu privire la eficacitatea acestui miraculos remediu împotriva îmbătrânirii, cunoscut ca și Gerovital.
În unele dintre documentele perioadei comuniste, concluzia exprimată era că medicamentul „[…] are un rol de normalizator al glandelor și de regenerare a unor țesuturi ale organismului. Tratamentul cu H.3. nu aduce niciun prejudiciu sănătății și nici nu provoacă alte complicații”.

Într-un raport „strict secret” al Securității, din 19 noiembrie 1958, se precizează că vaccinul H.3, „făcut aproape în întregime din novocaină, a stârnit un mare interes în special peste graniță, fiind cerut, atât brevetul cât și produsul de unele țări din lagărul socialist cât și de o serie de țări capitaliste”.
„Chestiuni personale, de invidie”
Securiștii susțineau că, în România, „datorită unor chestiuni personale, de invidie din partea unor conducători ai sectorului sanitar” nu s-a făcut publicitate „în jurul acestui vaccin și mai mult nu au dispus producerea lui pe cale industrială”.
Este citat „tov. Enache”, directorul Direcției de Prevederi Sociale din Ministerul Sănătății care susținea că prof. dr. Ion Țurai, secretar general al ministerului și președinte al Sfatului Științific Medical „s-a opus întotdeauna popularizării vaccinului H.3 și a producerii în cantitățile solicitate”.

„Producerea lui numai în cadrul Institutului de Geriatrie în proporție mică a dus la specularea acestui preparat”, se mai menționează în raport, semnatarul completând că această situație „aduce prejudicii economiei noastre naționale și prestigiului științific al medicinei românești”.
Nu se considera descoperire științifică
Astfel, în 18 noiembrie 1958, a fost interpelat ministrul Sănătății, Voinea Marinescu.
„Novocaina în țara noastră este produsă în mari cantități și costă foarte puțin. Astfel, 80 file de H.3. preparat din novocaină la o anumită concentrație costă aproximativ 6 lei, deci mai mult decât costă injectarea acesteia. Produsul H.3. nu are efect terapeutic hotărâtor, mai ales folosit singur în tratamentul pentru prelungirea vieții. Totuși acesta are un rol de normalizator al glandelor și de regenerare a unor țesuturi ale organismului”, a transmis ministrul, potrivit raportului menționat.

Acesta a mai precizat că, personal, i s-a cerut un număr de fiole de către Ministerul Sănătății din Polonia, iar „Tovarășul Ho-Și-Min (liderul Vietnamului - n.r.) când ne-a vizitat țara a cerut să viziteze mai întâi Institutul de Geriatrie și pe prof. dr. Ana Aslan”.
De asemenea, unele firme de medicamente din Occident au solicitat cantități mari de vaccin, altele - cumpărarea brevetului și deplasarea prof. Ana Aslan în străinătate pentru consultații. Ministrul Sănătății justifica faptul că vaccinul nu era produs la scară industrială prin aceea că nu era considerat o descoperire științifică.
Cine a fost Ana Aaslan
Născută la 1 ianuarie 1898 în Brăila, Ana Aslan visa să devină aviatoare. A ales însă medicina. După ce a absolvit Facultatea de Medicină din București, a profesat în Timișoara și București. În 1952, a fost numită directoarea Institutului de Geriatrie.

Ea a evidenţiat importanţa novocainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, apoi a inventat vitamina H.3. (Gerovital), care a început să fie produs pe scară largă şi folosit în bolile bătrâneţii, arteroscleroza, vitiligo, sclerodermie, fiind comercializat în farmacii şi brevetat în peste 30 de state.
Împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu, Ana Aslan a inventat Aslavitalul, brevetat şi produs pe scară largă din 1980, folosit în tratarea profilactică şi curativă a formelor de îmbătrânire predominant cerebrală şi cardiovasculară, în astenia psihică şi fizică, surmenajul intelectual sau tulburările de memorie. A murit în 1988. După 1989, institutul i-a preluat numele.