20 februarie, ziua în care s-a născut scriitorul Eugen Barbu. La ce studii a renunțat înaintea debutului publicistic
0La data de 20 februarie 2024 se împlinește un secol de la nașterea prolificului scriitor, scenarist și publicist, Eugen Barbu, dar și a prozatorului și criticului literar, Radu Albala. De asemenea, este ziua în care simbolul muzicii populare românești, Maria Tănase, și-a făcut debutul radiofonic.
1918: Semnarea Tratatului preliminar de pace între România şi Puterile Centrale
S-a semnat, la Buftea, Tratatul preliminar de pace între România şi Puterile Centrale, pe baza căruia au început, la Bucureşti, la 9/22 martie, tratativele în vederea încheierii păcii (erau prevăzute: cedarea Dobrogei până la Dunăre, Puterile Centrale urmând să amenajeze un drum comercial între România şi Constanţa; rectificări de frontieră în favoarea Austro-Ungariei; impunerea unor grele condiţii economice ş.a.
1924: S-a născut Eugen Barbu, scriitor, scenarist şi publicist
S-a născut la București și a devenit una dintre cele mai importante figuri literare ale secolului XX.
După absolvirea studiilor primare, secundare și liceale între anii 1941 și 1943, Eugen Barbu s-a înscris la Facultatea de Drept. A renunțat, ulterior, la această facultate pentru a urma Școala de Ofițeri de Jandarmi în perioada 1943-1945. În anul 1945, a început să frecventeze cursurile Facultății de Litere și Filosofie, dar s-a retras după trei ani.
Debutul său în publicistică a avut loc cu un foileton în ziarul „Fapta”, în anul 1941. De-a lungul carierei sale, Eugen Barbu s-a dovedit a fi un jurnalist talentat, acoperind o gamă variată de subiecte, de la cronică sportivă la articole politice sau polemice, de la reportaje la note de călătorie și cronică literară.
În domeniul literar, Eugen Barbu a fost un scriitor prolific, abordând diverse genuri și stiluri. De la debutul său ca nuvelist cu lucrarea „Gloaba”, în 1955, și-a câștigat reputația ca romancier, cu opere precum „Groapa”, „Şoseaua Nordului”, „Facerea lumii”, „Princepele”, „Incognito” și multe altele.
În plus față de cariera sa literară, Eugen Barbu a fost și scenarist, publicist, și redactor-șef al mai multor reviste, inclusiv „Luceafărul”, „Săptămâna”, și „Săptămâna culturală a Capitalei”. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și a primit numeroase premii și distincții pentru contribuția sa la literatură.
Eugen Barbu a fost, de asemenea, implicat în viața politică, devenind membru fondator al Partidului România Mare, în luna mai a anului 1991. A fost ales deputat de București în legislatura 1992-1996. A murit la data de 7 septembrie 1993, lăsând în urmă o bogată moștenire literară și culturală.
1924: S-a născut Radu Albala, prozator, traducător, critic şi istoric literar
S-a născut la București. În tinerețe, a urmat studii liceale în Capitală, iar ulterior a obținut o licență în drept și a absolvit Facultatea de Litere, secția filologie clasică, la Universitatea din București.
După terminarea studiilor, Radu Albala și-a început cariera ca redactor la Editura Litera și a fost responsabil pentru organizarea fondului de manuscrise latine în cadrul Bibliotecii Academiei Române. A colaborat activ la diverse publicații literare, printre care se numără „Viața Românească”, „România literară” și „Teatrul”.
În calitate de traducător, Radu Albala a adus în limba română lucrări semnificative precum „Romanțul comic” de Paul Scarron, „Cruci de lemn” de Roland Queneau și „Servitute și grandoare de ostaș” de Alfred de Vigny. De asemenea, s-a ocupat de îngrijirea și prefațarea unor ediții din operele unor autori români consacrați precum Anton Pann, G. Sion și Petre Ispitrescu.
În plan literar, Radu Albala a scris el însuși volume de povestiri notabile, printre care se numără „Desculțe” (1984) și „Făpturile Paradisului” (1987). Totodată, s-a evidențiat și în domeniul istoriei literare, cu lucrări precum „Antim Ivireanul și vremea lui” (1962).
S-a stins din viață la data de 10 mai 1994.
1929: S-a născut Amanda Blake, actriță americană
S-a născut în Buffalo, New York, numele său complet fiind Beverly Louise Neill. Este cel mai bine cunoscută pentru rolul său iconic, Kitty Russell, în celebrul serial TV western „Gunsmoke”.
Blake și-a început cariera în lumea divertismentului ca model și a apărut în numeroase reclame și producții de televiziune înainte de a obține rolul care a consacrat-o. Interpretarea lui Kitty Russell în „Gunsmoke” a fost extrem de apreciată de public și critici, consolidându-și reputația drept una dintre cele mai iubite actrițe de televiziune din acea perioadă.
Amanda Blake a avut și alte apariții în filme și emisiuni TV, inclusiv în seriale precum „Alfred Hitchcock Presents” și „The Red Skelton Hour”. Ea a fost o prezență constantă pe micul ecran în anii '50 și '60.
Viața sa personală a fost una tumultoasă. A avut mai multe căsătorii, însă cea mai cunoscută relație a fost cea cu Frank Gilbert, cu care s-a căsătorit în 1967 și de la care a divorțat în 1982.
Amanda Blake a fost, de asemenea, o iubitoare a animalelor și o activistă dedicată drepturilor animalelor. După retragerea sa din industria filmului și televiziunii, s-a implicat activ în organizații de protecție a animalelor și a susținut diverse cauze umanitare.
Din păcate, Amanda Blake a pierdut lupta cu cancerul și a încetat din viață la vârsta de 60 de ani, în anul 1989.
1932: A apărut gazeta „România literară”, sub conducerea lui Liviu Rebreanu
Istoria revistei „România literară” este una complexă și bogată, cu rădăcini adânci în peisajul cultural românesc.
Există mai multe publicații cu acest nume în istoria presei literare românești, dar invocarea lor nu se face pentru a pretinde o continuitate directă, ci pentru a sublinia influența lor asupra modelului actual al revistei.
Prima gazetă „România literară” de referință a fost fondată de Vasile Alecsandri în 1855, la Iași, reunind scriitori de valoare din toate provinciile românești. A fost o publicație efemeră, dar cu un impact semnificativ asupra scenei literare a vremii.
O altă publicație notabilă a fost cea condusă de Liviu Rebreanu între 1932 și 1934, la București. Deși condusă de un mare romancier, această revistă a pus accentul pe dezbaterile critice și pe promovarea valorilor literare autentice.
Actuala revistă „România literară” a apărut în 1968, ca o transformare a Gazetei literare. Într-un context de destindere ideologică în perioada comunistă, revista și-a asumat rolul de a promova valorile literare autentice și de a oferi un spațiu pentru dezbaterile critice și culturale.
De-a lungul anilor, revista a cunoscut mai multe etape, menținându-și autonomia estetică și spiritul critic în ciuda presiunilor politice. Sub conducerea unor personalități precum Nicolae Manolescu și Gabriel Dimisianu, „România literară” a devenit un bastion al criticii literare și al promovării culturii românești, într-un context democratic.
1938: Maria Tănase a debutat la radio
Maria Tănase, născută la 25 septembrie 1913 în București, a fost o interpretă remarcabilă de muzică populară, ușoară, lăutărească, romanțe și teatru de revistă. Supranumită Pasărea Măiastră de către Nicolae Iorga în 1938, Maria Tănase a devenit un simbol al tradițiilor muzicale românești.
Debutul său radiofonic a avut loc la 20 februarie 1938, când, însoțită de taraful lui Ion Matache din Argeș, a prezentat un program de cântece românești la emisiunea „Ora satului”. Printre piesele interpretate se numără: „M-am jurat de mii de ori”, „Cine iubește și lasă”, „Geaba mă mai duc acasă”.
Debutul său a fost foarte bine primit de public, iar interpretările sale au atras atenția criticilor muzicali și a auditorilor emisiunilor radiofonice. După acest debut, Maria Tănase a devenit o prezență frecventă la Radio România, fiind programată aproape săptămânal.
În același an, în 1938, Maria Tănase a avut și alte apariții remarcabile, cum ar fi cântat la celebrul restaurant de lux „Luxandra”, acompaniată de orchestra violonistului Petrică Moțoi. Aceste apariții au contribuit la consolidarea statutului său ca una dintre cele mai apreciate voci din muzica populară românească.
1938: S-a decretat o nouă Constituţie
S-a decretat o nouă Constituţie (promulgată la 27 febr. 1938), care legifera instaurarea dictaturii personale a regelui Carol al II-lea (1930-1940).
1944: S-a născut Michel Hommell, marele patron al presei franceze
S-a născut la 20 februarie 1944 în Nancy și este un magnat al presei franceze.
În 1968, a lansat primul său ziar, „Échappement”, specializat în sporturile cu motor. De-a lungul timpului, a extins imperiul său cu peste douăzeci și cinci de reviste axate pe divertisment, reunite într-o companie ce îi poartă numele.
Pasionat de viața la țară și de arhitectura veche, Michel Hommell a paricipat la originea revitalizării comunei Lohéac, care cădea treptat în uitare. În 1976, după un călătorie în Anglia, a introdus o nouă disciplină, rallycross-ul, prima sa competiție franceză având loc la Lohéac.
Colecționar de mașini încă din adolescență, în 1985, pentru a-și putea concentra colecția într-un singur loc, a construit un muzeu pe proprietatea sa din Lohéac, „Manoir de l'automobile”, unul dintre cele mai frumoase muzee dedicate automobilelor, care și-a deschis porțile trei ani mai târziu, prezentând peste 400 de modele.
La Salonul Auto de la Paris, din 1992, a prezentat primul automobil produs la fabrica sa din Lohéac, Hommell Berlinette Échappement, care a fost comercializat începând cu 1994.
În viața personală, Michel Hommell este căsătorit și are patru copii. Este vărul lui Gérard Lignac, CEO-ul grupului EBRA.
1969: A murit Mihai Ciucă, medic, membru titular al Academiei Române
S-a născut la 18 august 1883 în Săveni, județul Botoșani. După ce și-a terminat studiile liceale la Iași în perioada 1894-1901, a urmat Facultatea de Medicină din București între anii 1901 și 1907. În 1907, și-a obținut titlul de doctor în medicină cu o teză despre influența hipotermiei și hipertermiei asupra infecțiilor experimentale.
Cariera sa medicală a fost una impresionantă și diversificată. A lucrat ca preparator și apoi asistent în Laboratorul de Medicină Experimentală al doctorului Cantacuzino și ca medic în Serviciul de Boli Contagioase de la Spitalul Militar din București. A participat la studii epidemiologice și la campanii de vaccinare împotriva holerei, inclusiv în timpul Primului Război Mondial, când a fost un colaborator important al doctorului Ion Cantacuzino.
După diverse funcții și stagii de pregătire în străinătate, s-a întors în țară și a devenit profesor de igienă, boli infecțioase și bacteriologie la Facultatea de Medicină din București. A fost implicat în organizarea cursurilor de malariologie în diverse locații internaționale și a făcut parte din comitetele de experți internaționali în domeniul sănătății.
Contribuțiile sale științifice au fost remarcabile, fiind recunoscut mai ales pentru munca sa în domeniul malariologiei și pentru organizarea campaniei de eradicare a malariei în România. A fost autorul a numeroase lucrări și studii în domeniul medical, care au fost publicate atât în țară, cât și în străinătate. Printre ele se numără: „Tratamentul malariei” (1925), „Epidemiologia şi profi laxia poliomielitei” (1927), „L’immunité dans le paludisme” (1936), „Malarioterapia ca element de bază pentru studiul ştiinţifi c al infecţiunii malarice” (1940) ş.a. A fost membru al Societăţii de Medicină Tropicală din Bruxelles, al Societăţii de Patologie Exotică din Paris, al Societăţii Regale de Medicină şi Igienă Tropicală din Londra, al Academiei Elveţiene de Medicină, al Societăţii Internaţionale de Microbiologie.
I-a fost decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Nancy, a fost laureat al Premiului Fundaţiei „Darling”, decernat de experţi ai OMS, iar în 1913 a devenit Ofiţer al Legiunii de Onoare. A fost membru corespondent (25 mai 1936), apoi membru titular (24 mai 1938) şi membru titular onorifi c (12 aug. 1948) al Academiei Române. A murit la Bucureşti.
1971: S-a născut Virgil Ianţu, cântăreţ şi prezentator de emisiuni TV
Virgil Ianțu, pe numele său real, Virgil Gătăianțu, s-a născut pe 20 februarie 1971, la Timișoara. Încă din tinerețe și-a manifestat pasiunea pentru muzică și televiziune. A absolvit Colegiul Național de Artă „Ion Vidu” din Timișoara, urmând apoi Universitatea Națională de Muzică București, absolvind cursurile, cu succes, în anul 1995.
Primii pași în cariera sa au fost în domeniul muzical, fiind membru al Corului de Cameră Madrigal în perioada 1990-1999 și făcând parte din formația The Fifties, în care a activat ca solist alături de Ștefan Bănică Jr. A câștigat locul 3 la Festivalul Mamaia din 1998 cu piesa „Fiecare zi”, compusă de Petru Mărgineanu.
În anii următori, și-a extins domeniul de activitate către televiziune, devenind cunoscut publicului larg drept prezentator al unor emisiuni de succes. Printre acestea se numără „Vrei să fii miliardar?”, „Copiii spun lucruri trăsnite” și „Te crezi mai deștept?”. Aceste emisiuni au avut ratinguri ridicate și au contribuit la consolidarea statutului său în lumea media.
În paralel cu cariera sa în televiziune, Virgil Ianțu și-a continuat implicarea în diverse proiecte umanitare și filantropice. A fost implicat în numeroase campanii de sensibilizare și strângere de fonduri pentru diverse cauze, cum ar fi lupta împotriva cancerului la copii sau sprijinirea copiilor aflați în dificultate.
1974 - S-a născut Adrian Câciu, ministru al Investiţiilor şi Proiectelor Europene
S-a născut la București. Este cunoscut ca economist și politician român, fiind membru al Partidului Social Democrat (PSD). Începând din 15 iunie 2023, a fost numit în funcția de Ministru al Fondurilor și Proiectelor Europene în Guvernul condus de Marcel Ciolacu.
Înainte de a ocupa această funcție guvernamentală, Adrian Câciu a fost membru al asociației masonice: Marea Lojă Națională a României.
1989 : Eclipsă totală de Lună, vizibilă din România
În anul 1989, pe teritoriul României, a avut loc o eclipsă totală de Lună la data de 20 februarie. Eclipsa a început după ora 17:45, când Luna a început să se ridice pe cer. Momentul culminant al eclipsei, când Luna a fost complet acoperită de umbră, a avut loc la ora 17:35. Eclipsa totală a durat până la ora 18:15, când Luna a început să iasă din umbra Pământului. La ora 20:41, Luna a ieșit complet din penumbră, încheind acest spectacol cosmic care a captivat privirile observatorilor din întreaga țară.
1991: A intrat în vigoare Legea fondului funciar
Legea îşi propunea refacerea proprietăţii private asupra pământului, desfi inţată prin colectivizarea forţată operată de regimul comunist. Circa 80% din suprafaţa arabilă a ţării a devenit astfel proprietate particulară.
2010: „Eu când vreau să fluier, fluier”
„Eu când vreau să fluier, fluier” este o dramă cinematografică captivantă, regizată de Florin Șerban și adaptată după piesa cu același titlu scrisă de Andreea Vălean. Filmul a primit o nominalizare la prestigiosul premiu Ursul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin din 2010 și a fost distins cu Marele Premiu al Juriului (Ursul de Argint) în cadrul aceleiași ediții.
Povestea urmărește viața unui tânăr român pe nume Silviu, interpretat de George Piștereanu, care este condamnat la patru ani de închisoare pentru furt. În preajma eliberării sale, Silviu află că mama sa, care a găsit un loc de muncă în Italia, se întoarce și dorește să îl ia cu ea pe fratele său mai mic. Hotărât să împiedice această plecare, Silviu decide să răpească o tânără asistentă socială și studentă la sociologie, Ana, interpretată de Ada Condeescu, cu care face cunoștință în timpul pregătirilor sale.
Filmul explorează tensiunile și conflictele interioare ale personajului principal, în timp ce acesta încearcă să-și protejeze familia și să-și găsească libertatea, în fața unor presiuni sociale și personale puternice.
VEZI FILMUL:
2014: S-a născut prinţesa Leonore, ducesă de Gotland
Prințesa Leonore, Ducesă de Gotland, cunoscută sub numele complet Leonore Lilian Maria, s-a născut pe 20 februarie 2014, fiind primul copil al Prințesei Madeleine, Ducesă de Hälsingland și Gästrikland, și al soțului acesteia, Christopher O'Neill.
Nașterea ei a avut loc la New York, la Weill Cornell Medical Center, în prezența tatălui său. Numele și titlul ei au fost anunțate public de către bunicul său, regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei, la 26 februarie 2014. De asemenea, s-a confirmat că Prințesa Leonore se află în ordinea succesiunii la tronul Suediei. Cu toate acestea, pentru a putea moșteni tronul, va trebui să devină membră a Bisericii Suedeze și să fie crescută în Suedia.
Prințesa Leonore are un frate mai mic, Prințul Nicolas, Duce de Ångermanland, care s-a născut în 2015.
Numele ei a fost ales cu grijă de către părinți. În istoria Suediei, au existat patru regine numite Eleonore, iar în prezent, alte două prințese europene poartă acest nume: Prințesa Leonor de Asturia și Prințesa Eléonore a Belgiei.
Se încarcă comentariile...
