19 mai: Ziua când Camera Deputaților a adoptat Legea Lustrației. Actul a fost cenzurat pe parcurs
0Legea Lustrației a fost adoptată pe 19 mai, de Camera Deputaților. Tot pe 19 mai, s-au născut sculptorul român Ion Jalea, membru al Academiei Române și actorul Cornel Vulpe.
1568: Regina Elisabeta I a Angliei ordonă arestarea Mariei, regina Scoției
Elisabeta I (în engleză Elizabeth I) (7 septembrie 1533 – 24 martie 1603) a fost regină a Angliei și regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea sa. A fost fiica lui Henric al VIII-lea al Angliei și a lui Anne Boleyn care a fost executată la nici trei ani de la nașterea Elisabetei. Elisabeta I a fost al cincilea și ultimul monarh al casei Tudor (primii fiind Henric al VII-lea, Henric al VIII-lea, fratele său vitreg Eduard al VI-lea, verișoara sa Jane Grey și sora sa vitregă, Maria I).
Fratele său vitreg Eduard a domnit până la moartea sa în 1553 când a lăsat-o moștenitoare pe Lady Jane Grey, încălcând Actul de succesiune a lui Henric al VIII-lea. Dar voința lui Eduard este ignorată, Jane Grey este executată și îi urmează Maria I, sora vitregă a Elisabetei.
Cinci ani mai târziu Elisabeta devine regină la douăzeci și cinci de ani și jură “că îi va purta de grijă până la moarte“. Deoarece nu s-a căsătorit niciodată, în ciuda numeroaselor oferte, casa Tudor s-a stins la moartea ei. A fost cunoscută și ca Regina Fecioară, Buna regină Bess sau Gloriana.
Maria Stuart, cunoscută în literatura engleză de specialitate sub numele de Mary I of Scotland (Mary I a Scoției) sau de Mary, Queen of Scots (Mary, Regina scoțienilor) (n. 8 decembrie 1542 — d. 8 februarie 1587), a devenit regină a Scoției în 1542, pe când avea doar o săptămână. Mary a decedat prin decapitare în Anglia, după o lungă încarcerare în Turnul Londrei, fiind acuzată de conspirație și trădare împotriva verișoarei sale Regina Elisabeta I a Angliei.
Datorită acuzațiilor, judecății și condamnării sale, respectiv a sfârșitului său, a ajuns să fie cunoscută ca una dintre monarhii cu cel mai tragic destin din istorie.
1887: S-a născut Ion Jalea, sculptor român, membru titular al Academiei Române
A participat la Primul Război Mondial, unde și-a pierdut mână stângă în luptă și a fost nevoit să sculpteze toată viața doar cu mână dreaptă.
În 1908 a urmat studiile Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti, avându-i profesori pe sculptorii Frederik Storck şi Dimitrie Paciurea. Patru ani mai târziu a expus pentru prima dată la Salonul Oficial, lucrările „Cain“, „Remuşcarea“ şi „Nud“. Plecat la Paris, a lucrat sporadic în atelierul lui Auguste Rodin.
În 1917, ca urmare a cererii sale insistente de a fi trimis pe front, Ion Jalea a participat la luptele de la Corbul, Măxineni şi Nămoloasa. La 17 august a fost rănit. Medicii I-au putut salva piciorul, dar nu şi braţul stâng, aflăm din cartea „Artiști dobrogeni“ a Floricăi Cruceru, aflată la Biblioteca Judeţeană I.N. Roman din Constanţa.
Cu toate acestea, artistul constănţean a continuat să creeze opere de artă. În 1937 a obţinut Marele Premiu al Expoziţiei Internaţionale de la Paris.
În 1966 a fost decorat cu Meritul Cultural clasa I pentru lucrarea „Hercule doborând Centaurul“. În același an a donat orașului Constanţa o parte importantă din colecţia sa de lucrări.
În 1977, când a împlinit 90 de ani, Ion Jalea este sărbătorit într-o adunare festivă în Sala Dalles. Au fost expuse 51 de lucrări, 10 desene şi 12 fotografii de lucrări de artă monumentală.
În dimineaţa zilei de 7 noiembrie 1983, Ion Jalea s-a stins din viaţă.
1930: S-a născut la Băcăuți, în Basarabia, actorul Cornel Vulpe
Cornel Vulpe (n. 19 mai 1930, Bălcăuți, județul Hotin – d. 4 septembrie 2002, București) a fost un actor român de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale” în 1953.
La Teatrul de Comedie din București, unde a jucat toată viața, a fost angajat în 1969. A avut nenumărate prezențe la Teatrul Național Radiofonic, cu regizorii săi exemplari. Cu unul dintre aceștia, Cristian Munteanu, a colaborat și la Teatrul „Ion Creangă”, în 1994, interpretând Cristea-Scrooge în „Noapte sfântă” de Ion Creangă după Dickens.
1932: Parașutista romană Smaranda Brăescu a stabilit recordul mondial de altitudine sărind de la 7233 metri
Saltul a avut loc în Sacramento, California. Recordul acesteia a rezistat până în 8 mai 1951 si a fost doborât tot de un român, Doru Negulici, care a sărit 7.250 în 104 secunde.
Smaranda Brăescu, (21 mai 1897 Hănțești – 2 februarie 1948, Cluj) a fost prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism (1931) și campioană mondială (în 1932, cu recordul de 7200 m la Sacramento, SUA).
1952: S-a înființat Institutul de Geriatrie din București
Primul din lume, Institutul de Gerontologie și Geriatrie, a fost fondat prin Hotarâre a Consiliului de Miniștri și a devenit Institut Național în 1974, iar în anul 1992, i s-a atribuit numele de „Ana Aslan”. Institutul a fost condus de academicianul roman Ana Aslan, intre anii 1958-1988.
În 1964 președintele OMS l-a propus ca model de Institut de geriatrie țărilor dezvoltate. În anul 1974 Institutul se extinde cu o secție clinică nouă, remarcabilă prin confortul interior și spațiile largi, situată într-un decor natural pe o suprafață de 33 ha la Otopeni.
Primul medicament creat anume să întârzie procesul de îmbatrânire, a fost elaborat între anii 1946 și 1956, de Prof. Dr. Ana Aslan și școala sa după numeroase cercetări clinice și experimentale. Rezultatele acestui studiu fac obiectul lucrării „Novocaina – factor eutrofic și întineritor” publicată împreuna cu Prof. C. I. Parhon în 1955. Un an mai târziu, în 1956, Gerovitalul este prezentat pentru prima data lumii medicale internaționale la Congresul Therapiewoche de la Karlsruhe și apoi la Congresul European de Gerontologie de la Basel.
Numeroase distinctii internationale – Meritto della republica Italiana, Cavaler al noii Europe – Italia, Cavaler al Ordinului de Malta – Franta, Comandor al Ordinului Orange Nassau – Olanda, dama di Collare del Santo Graal – Franta, Citizenship International Award – Filipine, premiul si Medalia Léon Bernard decernate de OMS pentru contributii exceptionale în domeniul medicinii sociale si geriatriei, premiul Fundatiei Franzheim Franzheim Buckminster Fuller Synergy Trust – distinctie acordata pentru activitatea stiintifica în serviciul sanatatii publice – sunt numai câteva dintre recunoasterile internationale ale unei activitati prodigioase puse în slujba sanatatii.
1994: A murit Jacqueline Kennedy Onassis, Prima Doamnă a Statelor Unite, soția președintelui John F. Kennedy (n. 1929)
Jacqueline Lee Bouvier Kennedy a fost soţia celui de-al 35-lea Preşedinte al Statelor Unite, John F. Kennedy, şi a Prima Doamnă a Statelor Unite în timpul preşedenţiei acestuia, din 1961 până la asasinarea lui, în 1963.
S-a născut într-o veche familie aristocratică, iar la 15 ani a fost trimisă la unul dintre cele mai selecte internate din ţară. Jacqueline era „aşa de provocator de frumoasă şi se purta aşa de imperial”, încât cei care o plăceau se simţeau inhibaţi în prezenţa ei.
La absolvire a notat la rubrica „scop în viaţă”: „nu vreau să fiu casnică” şi a subliniat aceste cuvinte.
A considerat mereu că nu există bărbat care să-i fie toată viaţa credincios soţiei sale, motiv pentru care a fost tolerantă faţă de aventurile lui John F. Kennedy, evitând destrămarea mariajului prezide Cele două „aisberguri” de la Casa Albă au format timp de zece ani (1953-1963) o pereche perfectă pe scena publică, dar extrem de şubredă în intimitate.
Apelativul „Jackie” cu care a fost alintată i-a displăcut mult pe motiv că suna prea familiar, prea „a mahala, a fete drăguţe din vecini”, motiv pentru care a preferat mereu să-şi pronunţe numele ca în franceză, cu accent pe ultima silabă.
Ulterior morții lui John F. Kennedy, Jacqueline s-a căsătorit (în 1968) cu magnatul grec Aristotel Onassis și au rămas împreună până la decesul acestuia în 1975. În ultimele două decenii de viaţă, a avut o carieră de succes ca editor de cărţi.
A murit pe 19 mai 1994, la vârsta de 64 de ani, de cancer limfatic.
2007: A avut loc primul referendum privind demiterea preşedintelui suspendat Traian Băsescu
Întrebarea referendumului a fost, Sunteți de acord cu demiterea Președintelui României, domnul Traian Băsescu? Susținătorii Președintelui trebuiau să voteze „NU”, iar cei care doreau demiterea acestuia să voteze „DA”.
Acest fapt a creat confuzie printre cei puțin informați, fiecare tabără încercând să manipuleze electoratul cu diferite argumente. Rezultatul votului – Au votat 24,75% „DA” și 74,48% „NU”.
2010: Camera Deputaţilor a adoptat Legea lustraţiei
Cu 203 voturi „pentru”, 40 de voturi „împotrivă” şi 12 abţineri, Legea lustraţiei a fost adoptată de Senat în aprilie 2006, iar în cazul acestui act normativ, forul decizional era Camera Deputaţilor, care a adoptat-o pentru prima oară pe 19 mai mai 2010.
Iniţiată de parlamentari liberali, între care Eugen Nicolaescu, Adrian Cioroianu, Mona Muscă, legea fusese adoptată la limita, în cursul anului 2006, de Senat, însă de atunci până în 2010 a rămas blocată la Comisia juridică a Camerei Deputaţilor.
Ca persoane lustrabile fuseseră definite atunci următoarele categorii de persoane: cei care au ocupat funcţii de conducere şi au fost remunerate pentru aceasta în PMR, PCR, UTC, UASCR, deputaţii în Marea Adunare Naţională, membrii consiliilor populare judeţene, municipale şi orăşeneşti, membrii Consiliului de Stat şi ai Consiliului de Miniştri, conducătorii instituţiilor de presă sau de propagandă ai PCR, directorii de editură, persoanele din învăţământul de partid, din structurile Securităţii sau colaboratorii acesteia ca poliţie politică, magistraţii cu funcţii de conducere în sistemul judiciar comunist, comandanţii din Inspectoratul General de Miliţie până la nivelul şefilor de post inclusiv, şefii misiunilor diplomatice şi consulare.
Tuturor acestor persoane urmau să li se interzică să ocupe timp de cinci ani de la intrarea legii în vigoare funcţii publice numite şi alese. Legea prevedea însă că lustrabilii care deţin orice funcţie aleasă vor avea posibilitatea să-şi ducă mandatul la bun sfârşit.
Judecătorii Curţii Constituţionale au decis însă, pe 7 iunie 2010, cu majoritate de voturi, că Legea lustraţiei este neconstituţională, deoarece încalcă dreptul de a fi ales, consacrat prin Constituţie. Mai mult, judecătorii credeau că limitarea dreptului de a fi ales, impusă prin legea contestată „aduce atingere însăşi existenţei dreptului şi nu îşi justifică necesitatea într-o societate democratică”.
În 2012, Camera Deputaţilor a adoptat Legea lustraţiei, care impunea restricţii ale unor drepturi pentru o perioadă de cinci ani persoanelor care au ocupat diverse funcţii în aparatul de partid şi aparatul represiv din regimul comunist. Proiectul de lege a fost adoptat de plenul Camerei cu 167 „pentru” şi patru abţineri, în absenţa opoziţiei. Camera Deputaţilor a fost for decizional în privinţa acestui proiect de lege. Legea a ajuns la preşedintele Traian Băsescu pentru a fi promulgată. Proiectul de lege îi vizează pe cei care au avut funcţii politice retribuite de Partidul Comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
2018: Nunta Prinţului Harry cu Meghan Markle
Căsătoria dintre Prințului Harry și actrița americană Meghan Markle a avut loc la 19 mai 2018 la capela St George de la Palatul Windsor.
Cei doi și-au început relația în iunie 2016, dar a fost recunoscută public pentru prima dată public la 8 noiembrie 2016, când secretarul de comunicații al familiei regale a făcut o declarație oficială care se referea la „valul de abuz și hărțuire” îndreptat spre Meghan Markle.
La 27 noiembrie 2017, Casa Clarence a anunțat că Prințul Harry se va căsători cu Meghan Markle în primăvara anului 2018. Ei s-au logodit mai devreme în aceeași lună, la Londra, Prințul Harry dăruindu-i lui Megan un inel de logodnă personalizat, alcătuit dintr-un diamant central mare din Botswana, cu două diamante mai mici din colecția de bijuterii a mamei sale.
Se încarcă comentariile...
